Blue Noise, sau cum 6 tineri super talentaţi reuşesc să interpreteze doar din voce cele mai tari compoziţii muzicale

Întâmplător am auzit Blue Noise. Recunosc că nu-i ştiam, deşi au fost destul de vizibili, mai ales în ultimii ani, şi au participat chiar şi la Eurovision. Însă, după ce i-am ascultat prima dată, deja background-ul lor nu m-a mai interesat. Mi s-a părut că e ceva ce nu am mai ascultat, acel ceva ce îţi face pielea de găină şi care te face să spui într-una „Ce mişto!”.

Însă am strâns informaţii despre această trupă, informaţii pe care vi le împărtăşesc şi vouă, în speranţa că le veţi da mai departe, căci Blue Noise trebuie să fie cunoscută de cât mai mulţi oameni.

Cei care compun trupa sunt de fapt şase tineri, fiecare dintre ei cu ani grei de studii şi experienţe muzicale, cu Conservatorul termina (nu toţi, unii mai sunt studenţi), cu sute de ore de repetiţii, obişnuiţi cu scena şi extrem de pasionaţi de muzică.

Am vorbit cu Bogdan Tudor, pe care l-aş numi cel mai vechi membru al trupei, de fapt unul dintre fondatorii ei şi cumva cel cu cea mai mare experienţă muzicală. A ieşit interviul de mai jos, iar printre întrebări nu m-am putut abţine să nu inserez câte un video cu ei, doar ca să-i auziţi. Înainte de a citi, va trebui să intraţi puţin în stare:

Cum de v-aţi întâlnit voi aşa şase voci cum altele nu sunt? Poveşteste-mi puţin despre cum aţi ajuns să formaţi Blue Noise?

Iniţial, formula grupului a fost puţin diferită de cea de acum. Câţiva foşti colegi au dorit să îşi continue proiectele proprii, tot în muzică, sau să meargă pe o altă cale. Aşa că a trebuit să căutăm noi voci care formează grupul de acum. În urmă cu 3 ani, eu, Bogdan Tudor (basul grupului), Elena Morosanu (mezzo soprana), Ana- Cristina Leote (alto) şi Mihail Grigore (tenor) am hotărât să plecăm iar la drum şi am reuşit să îi aducem alături de noi pe Ana Mari Alexa (soprana) şi pe Denis (breatbox). Ce ne-a dat avânt, a fost participarea noastră la selecţia naţională pentru Eurovision. A fost pentru prima dată când o trupă a acapella a cântat la Eurovision, unde am ajuns în finală, pe locul 4. A fost o experienţă cu totul specială pentru că a trebuit să facem ceva astfel încât să sune şi să arate bine (având în vedere că nu existau instrumente care să ne susţină sau care să facă show).

Ce înseamnă Blue Noise? Cine a dat numele acesta?

Am plecat de la ideea de a folosi texturi de sunete, texturi diferite, culori sonore, de a imagina, chiar de a împinge puţin limitele. Aşa încât a trebuit să găsim un nume care să transmită aceste lucruri. Culoarea albastră, Blue, te duce cu gândul la linişte, armonie, melancolie iar zgomotul, Noise, este elementul perturbator, disonant, este zgomotul urban care dă viaţă. Este un antagonoism din care ia naştere ceva nou şi original – Blue Noise. Nu ascund faptul că, provenind din zona de jazz vocal, ne-am gândin un pic şi la celebrul bar de jazz newyorkez, Blue Note (este şi Casa de producţie). Deci, am avut pârghii diverse şi am ajuns la „Blue Noise”.

Unde l-aţi găsit pe Denis? Fără el ar mai suna aşa?

Cu Denis nu mă ştiam din conservator (aşa era cazul cu ceilalţi colegi de trupă), el provenind dintr-o altă zonă artistică, adică coregrafia. Întâlnirea mea cu Denis a avut loc pe….peronul Gării de Nord. L-am auzit făcând beatbox şi l-am abordat sfios, dar direct întrebându-l dacă nu vrea să intre în Blue Noise „să se ocupe de zgomote”. I-a plăcut ideea şi, uite aşa, am făcut rost şi de un beatbox-er. Gara de Nord poate fi o rampă de lansare. Pe lângă beatbox, Denis este şi o voce solistică interesantă, pe care vrem să o folosim…cu drag.

Unde vă putem vedea în Bucureşti?

Ne place să ne organizăm şi să alegem cu grijă locurile unde să cântăm pentru publicul avizat, plătitor şi scormonitor. Nu ne aruncăm să cântăm oriunde, cu orice preţ. De exemplu, am cântat în cadrul festivalelor de jazz de la Bucureşti şi Braşov, la Noaptea Muzelor.

Ca să aflaţi mai multe, va trebui să urmăriţi pagina noastră de Facebook.

În viitor vrem să concertăm mai mult în săli de concerte. Consider că acolo este locul nostru.

Cine scrie piesele?

Noi. Avem două categorii de piese: cele compuse de noi şi cele rearanjate (să le spunem cover-uri). În cazul celor din urmă, procesul este destul de dificil pentru că piesa trebuie regândită pentru voce. Orchestra sau band-ul care acompaniază solistul trebuie transpuse în alt fel de armonii adaptate la formula de cântat a cappella, păstrând, în acelaşi timp, stilul piesei respective. Trebuie gândit totul astfel încât să nu lipsească nimic, din punct de vedere melodic şi ritmic. Când vorbim de o piesă originală, compusă de noi, procesul este diferit, în sensul că de la început e gândită pentru această formulă (pe voci, intrări, suprapuneri de ritm, armonii etc.)

Vezi, trupele a cappella pot veni şi cu compoziţii originale, însă provocarea şi plăcerea cea mare este să vină cu ceva ce publicul deja cunoaşte, dar făcut în stilul lor propriu.

De ce Eurovision? Vi s-a părut că e un concurs aşa de important care ar putea să vă facă mai cunoscuţi?

Soarta a făcut ca noi să ne formăm, ca trupa, chiar în preajma Eurovisionului, aşa că am folosit acest prilej drept ”rampa” noastră de lansare. O scena mare pe care a trebuit să o umplem cu… sunete produse 100% de vocea umană!

Experienţa a fost de bun augur şi a fost o ocazie unică de a ne întâlni cu un public puţin diferit de ce eram noi obişnuiţi. Pe scenă am fost numai…noi, aşa că a trebuit să facem în aşa fel încât să sune totul într-un anume fel. Niciodată nu mai cântasem pe o scenă aşa de mare şi în faţa unui public atât de numeros. A fost o experienţă din care am învăţat şi care ne-a maturizat, ca formaţie.

Mergeţi la evenimente private?

Da, mergem şi la evenimente private. De obicei sunt evenimente organizate de companii, mai mari sau mai mici. Mergem acolo unde suntem apreciaţi şi chiar iubiţi. Până acum nu s-a întâmplat să fim chemaţi şi să refuzăm, cu excepţia situaţiei în care aveam altceva programat pentru acea zi. Ne bucurăm să vedem că suntem potriviţi şi căutaţi pentru evenimente private de cel mai înalt rang. Asta ne bucură şi dovedeşte că muzica noastră, indiferent de stilul divers al pieselor noastre, este o muzică de calitate.

Aţi înregistrat vreun album?

Muncim, cu greutăţile inerente de pe la noi, la un EP care va fi compus din piese româneşti. Ele sunt culese dintr-un spectru temporal încăpător şi reinterpretate cu un suflu proaspăt, în aranjamente originale, a cappella. EP-ul va fi format din 6 compoziţii vocale şi un bonus track, şi va conţine piese precum “Dor de viaţă” şi “Până când nu te iubeam”, pe care deja le-am promovat în concertele noastre de până acum, ca pe nişte pre-audiţii. În completare, vom lucra şi la mişcarea scenică alături de un coregraf, pentru a realiza un performance complex (aici Denis este maestrul de ceremonii)

Faptul că fiecare mai cântaţi şi individual/cu altă formaţie/etc înseamnă că…?

Înseamnă că avem destul de multă experienţă pentru a forma un grup în care membrii să ”vorbească aceeaşi limbă”…muzicala. Da, cu toţii mai suntem implicaţi şi în alte proiecte muzicale individuale, care ne ajută să intrăm în contact cu cât mai multe stiluri dar şi să ne câştigăm existenţa de zi cu zi. A avea o formaţie de acest gen, e în continuare un hobby… Elena Moroşanu are propriul proiet, Hellen, Mihail este violoncelist cu colaborări importante în orchestrele din Bucureşti şi străinătate, Ana-Cristina Leonte are proiectul de avantgarde AC Leonte, Ana Maria este încă studentă, Denis este un recunoscut coregraf care îşi continuă propriul proiectul sau one man show de beatbox, iar eu colaborez cu diverşi muzicieni, colaborări care se vor concretiza în curând şi cu alte apariţii muzicale, plus voci pentru reclame şi Disney.

Cred că este important să tratăm cu seriozitate toate experienţele muzicale pe care le trăim. Astfel, dezvoltarea noastră, ca trupă, va fi eficientă şi constructivă.  

În Romania e nevoie să ai studii muzicale solide ca să ai succes?

Depinde de registrul în care vrei să te plasezi. Din experienţa noastră, succesul merge mână în mână cu studiul, mult studiu. Având în vedere că toţi avem în spate studii muzicale/artistice academice, suntem obişnuiţi cu munca, repetiţiile. În genul pe care îl interpretăm noi, nu cred că poţi ajunge să faci performanţă dacă nu ai ore bune de studiu (împreună sau individual) în spate şi o pregătire muzicală foarte bună. Gândeşte-te că fiecare membru al grupului este extrem de important în dinamica şi interpretarea unei piese. Dacă cineva greşeşte sau nu înţelege bine partitura, piesa este compromisă.  În concluzie, nu ştiu la alţii cum e, dar la noi trebuie să ştii bine muzică.

Ca să ai succes trebuie să scoţi muzică comercială în România?

Cred ca este loc pentru toată lumea iar publicul are de unde alege. Este o chestiune de gust. Pe lângă asta, este greu să defineşti succesul, pentru că depinde de ce fel de muzică faci şi cui te adresezi. Nu cred că trebuie să fii neapărat comercial ca să ai succes. Publicul este fragmentat şi aplecat spre un anumit gen muzical şi fiecare interpret/trupă poate avea succes pe nişa lui.

Cu cine v-ar plăcea să cântaţi pe scenă? Pe cei de la noi, importanţi, pare ca i-aţi bifat. Mă gândeam la un nume din afară….

Nu ne gândim la cineva anume. Dorim să colaborăm cu cât mai mulţi artişti români şi nu numai. Planurile noastre nu exclud o colaborare cu un artist din afară dar deocamdată nu am epuizat artiştii de pe la noi.