Bogdan Berko, stomatologul care tratează gratuit toți copiii din oraș: „Eu nu pot face un triaj și să spun cine merită să beneficieze de tratament gratuit sau nu. Copilul tot copil rămâne”

Bogdan Berko este unul dintre acei medici tineri, dornici de a face bine mai presus de orice. A crescut în perioada comunistă când mersul la stomatolog reprezenta un calvar și încă de atunci, din copilărie, și-a propus să devină medic și să trateze fără durere dinții pacienților lui.

Bogdan Berko a ajuns medic stomatolog, însă unul cu totul special. Din 2010, de când a început să profeseze, tratează toți copiii gratuit, indiferent de situația financiară a familiei lor. Spune că nu poate face diferența și nu are nici un drept să judece cine merită și cine nu. Până la urmă toți sunt copii.

Iată cum a ajuns Bogdan Berko să facă voluntariat atunci când vine vorba de tratamentul dințișorilor copiilor, dar mai ales ce renume și-a câștigat cu asta.

Domnule doctor, o să încep cu un subiect la care mă gândesc de mult: de ce nu putem beneficia de servicii stomatologice așa cum putem beneficia de serviciile altor medici specialiști, cu trimitere de la medicul de familie, astfel încât să nu ne coste. Serviciile stomatologice în România, din păcate costă mult, chiar dacă mai puțin decât în alte țări…

Nu cu mult mai puțin decât în alte țări. Am ajuns să ne aliniem cu prețurile, cel puțin în orașele mari precum Bucureștiul.

De ce nu există stomatologie gratuită? Pentru că nu dorește nimeni. Iar acest nimeni este statul. Nu avem un Colegiu al medicilor care să lupte pentru noi, care să se implice în relațiile contractuale cu CAS-ul sau care să lupte să ne crească plafonul. Așa cum Colegiul medicilor generaliști se luptă pentru un plafon tot mai mare, al nostru lipsește cu desăvârșire. Am avut și o perioadă în urmă cu câțiva ani când au fost suspendate toate contractele cu CAS. Pare că stomatologia nu face parte din medicină.

Dar nu este absurd? Sănătatea orală mi se pare că e la fel de importantă ca sănătatea oricărui alt organ…

Este foarte importantă, dar conducerea CAS a considerat că logopedia face mai mult parte din medicină decât stomatologia și de aceea ne-a suspendat atunci contractele.

Iar acum?

Acum avem contracte, dar plafonul este de 1500 de lei pe lună, ceea ce înseamnă maxim 3-4 pacienți consultați și tratați. Pacienții care vin la tratamente gratuite au foarte multe afecțiuni și necesită un tratament mai amănunțit.

Și dumneavoastră odată ce ați terminat plafonul acesta – bănuiesc că într-o jumătate de zi – sunteți obligat să percepeți costurile?

Nu într-o jumătate de zi, în două ore terminăm plafonul 😀. Celelalte cabinete da, eu nu. De când mi-am înființat primul meu cabinet, în 2010, am tratat toți copiii gratuit.

Cabinetul dumneavoastră oferă servicii doar copiilor, sau și adulților?

Este și pentru adulți, iar aceasta e singura sursă de finanțare în momentul de față pentru asociație și pentru tratamentele gratuite ale copiilor.

Citește și: Zâna Merciluță, zâna bună din poveste ce are grijă de dințișorii copiilor sărmani. Cum a ajuns o fetiță arăboaică obligată să respecte tradițiile musulmane, primul medic român voluntar ce umblă din sat în sat pentru a-i ajuta pe copii?

De ce toți copiii gratuit?

De ce nu? Eu personal nu pot face un triaj și să spun cine merită să beneficieze de tratament gratuit și cine nu. Copilul tot copil rămâne, indiferent dacă vine dintr-o familie cu bani sau fără.

Înseamnă că vi s-a dus vestea în Satu Mare….

Da, foarte mult 😀

Adică e coadă mare?

Da. Facem programări de azi într-o lună și e mereu plin. Ajung să am și peste 20 de pacienți pe zi.

Dar de ce faceți asta?

Că pot. Și că altcineva nu face. Trebuie o schimbare și dacă nimeni nu o face, nici nu o să se schimbe nimic.

Ce vârstă aveți?

37 de ani.

De cât timp sunteți medic stomatolog?

De…12 ani. Am terminat facultatea în 2009.

Și în 2010 spuneați că v-ați deschis primul cabinet?

Da. Primul cabinet l-am deschis în Arad.

Bănuiesc că aveați o situație financiară puțin peste medie…

Da, stomatologii toți avem o situație financiară peste medie 😀. Acesta e adevărul, din păcate. Adică nu din păcate 😀. Acesta e adevărul, din stomatologie se pot face bani foarte frumoși. Costurile sunt foarte mari, ceea ce înseamnă că automat și încasările cresc. Dar când alegem să mergem pe un alt drum, așa cum fac eu, nu mai e chiar așa roz situația.

Aș vrea să ne întoarcem puțin în urmă ca să înțelegem contextul. Ce meserie aveau părinții dumneavoastră?

Părinții mei au avut mai multe afaceri. La bază mama e inginer, însă tata nu a terminat facultatea.

Dar dumneavoastră în ce moment ați ales stomatologia și de ce?

Dintotdeauna mi-a plăcut. Pentru că am fost chinuit de mic la stomatolog, am vrut să profesez altfel, să practic o stomatologie fără durere, așa cum încearcă mai toată lumea azi. Din păcate încă mai există medici care traumatizează copiii, nu au răbdare cu ei și de acolo apar toate problemele și pe viitor.

Haideți să ne mai întoarcem încă o dată. Ați fost traumatizat de mic, ce înseamnă asta?

Stomatologie cu dureri, cum se practica pe vremuri, cu lipsă de anestezie, lipsă de de toate 😀. Cred că am început să merg la stomatolog încă de pe la 4-5 ani.

Eu dacă aș fi fost traumatizată la stomatolog, cred că aș fi fugit mâncând pământul, în nici un caz nu-mi alegeam meseria asta 😀. Probabil că mă făceam contabil 😀

Știu. Așa sunt majoritatea pacienților care intră în cabinet. Ajung pe mâna altor colegi care nu-și dau interesul, văd pacienții ca pe o sursă de venit și îi traumatizează.

De ce să nu aleg stomatologia? Doar așa puteam să schimb ceva. Și văd diferența la pacienții mei. Vin traumatizați la cabinet și din a doua ședință se pun singuri în scaun și deschid gura.

Bogdan Berko: „Rămân cu credite și cu speranța că o să fie mai bine”

De unde pornirea asta către a schimba ceva și către fapte bune?

Pornirea asta? De acum doi ani, de la un control al unei instituții a statului. Eu m-am mutat înapoi în Satu Mare, orașul meu natal, acum șase ani. Venind acasă, dar într-un oraș nou, din punct de vedere profesional, nu am avut un portofoliu foarte mare de pacienți, lucru foarte normal ca la orice început, în orice profesie. A venit controlul și s-a legat de mine că am încasări prea mici în ultimii ani. Am explicat că e vorba de un cabinet nou, portofoliu mai mic de pacienți, care urmează să crească, dar pe parcurs. În plus, le-am spus că eu tratez copiii gratuit. Doamna ce reprezenta acea instituție a statului mi-a spus că nu există așa ceva, că nimeni nu face așa ceva, ba mai mult, m-a acuzat că eu de fapt încasez serviciile prestate copiilor, dar nu le declar. Așa că am primit o amendă. Atunci m-am pus pe treabă și am înființat asociația ca să pot face dovada că-i tratez gratuit și să nu mai am probleme cu statul. Dacă majoritatea nu tratează copiii gratuit, așa cum ar fi normal să fie, nu mai vreau să vină organele de control ale statului peste mine și să-mi spună că nu am dreptul să prestez servicii gratuite.

Așa a pornit asociația.

Asociația are ca obiectiv principal tratarea gratuită a copiilor, nu?

Da. Servicii stomatologice gratuite.

Și reușiți să adunați ceva donații?

Noi am vrea, dar nu strângem 😀

Păi și atunci? Cum faceți? Din buzunarul dumneavoastră finanțați asociația în fiecare lună?

Da. În momentul de față asta fac.

Cât vă costă pe lună tratamentele gratuite ale copiilor?

Eu socotesc materialele pe care trebuie să le cumpăr, nu și munca mea. Asta e voluntară. Am luni în care sar de 15 mii de lei cheltuiți pe materiale. Acești bani îi iau din serviciile prestate pentru adulți.

Și cu ce mai rămâneți?

Cu puțin. Cu credite și cu speranța că o să fie mai bine 😀

Și nu ar fi mai înțelept să puneți banii aceștia la saltea?

Ba da, dar de ce ceilalți copii nu au dreptul la o sănătate mai bună? Pentru mine e foarte greu să fac diferența între copilul meu și al altora. Toți sunt copii și dacă nimeni nu sare să ajute, unde o să ajungem? Cineva trebuie să se sacrifice puțin 😀

Eu sper că o să fie mai bine, că o să înceapă lumea să mai doneze…

Bănuiesc că seara, când puneți capul pe pernă….

Dorm mai liniștit decât restul 😀 Și mult mai repede, la cât de obosit sunt 😀

Părinții dumneavoastră ce spun? Sunt mândri?

Da, sunt. Dar nu înțeleg de ce fac asta. De fapt foarte multă lume nu înțelege, și colegii mă întreabă de ce fac asta și îmi reproșează că stric piața 😀

Mai am o întrebare: de ce copii și de ce nu bătrâni, de exemplu? De ce sunt atât de importanți copiii pentru dumneavoastră?

Ei sunt viitorul nostru. Ce încerc eu să fac este să-i îndemn să crească și ei cu aceleași principii, văzând că se poate face și bine. Poate câțiva dintre ei vor continua același drum. Și unul dacă alege asta, tot e mai mult decât nimic.