Căutare

Share this article

Cine mai poartă bretele? Ce fel de bărbat se mai gândeşte la aşa ceva? Cu ce se mai poartă ele şi, mai cu seamă, de ce?

L-am cunoscut pe Paul Corben, reprezentantul brandului Albert Thurston care a venit de curând la Bucureşti la invitaţia Adinei Buzatu în ale cărei magazine se găseşte acest brand. Am vorbit cu domnia sa despre această afacerea de familie care are doar 30 de angajaţi (!), dar magazine în toată lumea! Mi-a povestit despre colaborarea cu marile nume de la Hollywood şi nu numai.

Aceste bretele au fost purtate cu atitudine de Larry King în celebrele sale emisiuni. L-au făcut pe Daniel Craig să fie cel mai sexy James Bond în „Casino Royale”, l-au desenat în ce mai stylish, dar cel mai feroce bancher pe Michael Douglas în „Wall Street”.

Povestea bretelelor începe în 1820, la Londra, mai exact la adresa Haymarket, 27th Panton Street, unde onorabilul Albert Thurston  a produs şi comecializat pentru prima oară bretelele care aveau să revoluţioneze modul în care bărbaţii – două secole mai târziu, şi femeile – îşi vor accesoriza ţinuta. Graţie unui meşteşug transmis din generaţie în generaţie, produsele şi-au păstrat calităţile originale, ajungând, de-a lungul anilor, să intre în ţinuta unor şefi de stat, prinţi veritabili sau regi ai audienţei.

În mod miraculos, în pofida progresului tehnologiei, punctele forte ale fabricării şi distribuirii legendarelor bretele care-l fac pe James Bond să câştige la cazinou au rămas aproape nechimbate. Preţioasele accesorii continuă să fie răspândite în întreaga lume prin Poşta Regală, iar bretelele vândute online nu diferă foarte mult de cele de-acum două veacuri: sunt ceea ce astăzi se numeşte Multi Fit, adică tot potrivite măsurilor normale, şi ajustabile.

Când reprezentanţii cunoscutului brand insular de cămăşi Beaufort & Blake (o veche afacere pornită de la obiceiul ofiţerilor din British Army de a-şi lepăda seara partea de sus a uniformei, lăsând să se vadă cămăşi cu imprimeuri multicolore, profund neserioase) au vizitat fabrica Albert Thurston de azi, au crezut că parcurg o călătorie în timp. Un brand care exportă bretele în 70 de ţări şi cu o istorie de 196 de ani în spate se bazează pe aproximativ 15 oameni, toţi trecuţi binişor de prima tinereţe!

Pentru a ne inspira din umorul tipic britanic, de bună seamă că reprezentanţii mărcii de cămăşi au nimerit în perioada concediilor la fabrica Albert Thurston din Leicester: în fapt, acolo lucrează în jur de 30 de persoane. E adevărat însă că toţi sunt artizani cu experienţă, lucrători a căror principală preocupare e să nu strice ceea ce a conceput maestrul Albert, de la calitatea textilelor şi a clamelor până la imprimeul ce le transformă în veritabile tablouri. Iar dacă mai îngăduiţi o mostră de umor englezesc, la fel de atent conservat precum producerea bretelelor: acestea sunt atât de bine făcute la fabrica din Leicester încât până şi echipa de fotbal a zonei e în fruntea Premier League!

Revenind la Paul Corben, acesta mi-a răspuns la câteva întrebări.

Ai vrut mereu să lucrezi în industria modei?
Am fost mereu interesat de modă, îmi aduc aminte că scotoceam magazinele de epocă după vreo perlă, atunci când eram adolescent, sau după vreun costum din 3 piese, sau după pantofi de golf…


De fapt, am început vânzări, şi am lucrat apoi în design, manufactură, ceea ce astăzi fac într-o singură zi.
Atunci când am început însă să lucrez, am făcut-o în industria încălţămintei. Pe atunci mulţi oameni nu realizau că pantofii şi accesoriile din piele sunt, de fapt, o parte importantă a modei şi ar putea fi vândute în magazine de îmbrăcăminte, nu doar în cele de specialitate. În timp, au înţeles…

Iei în serios treaba asta cu moda, nu?
(Râde) E viaţa mea, şi deşi sunt aspecte de care nu pot râde, recunosc că îmi place  să spun glume, pentru că viaţa e prea scurtă să fim atât de serioşi…

Un designer olandez a spus cândva că se vorbeşte foarte mult despre glamour, dar în realitate este prea puţin glamour în mod real. Cât de important este factorul wow pentru tine?
Prefer factorul wow în locul glamourului, care pentru mine are o conotaţie negativă. „Wow” poate fi simplu detaliu, subtil, dar totuşi, wow!

Crezi că un străin poate percepe uşor umorul tău englezesc?
Lucrez de obicei cu oameni din toate colţurile lumii, de toate cetăţeniile, chiar şi în familia mea lucrurile stau la fel, deci ori eu nu sunt suficient de amuzant, ori ei chiar înţeleg umorul meu.
 

 

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO