Campioni crescuți în casa de copii. Cum au ajuns gemenii Lucian și Gabriel de 13 ori campioni naționali la atletism până la vârsta de 17 ani

Lucian și Gabriel Ștefu au 17 ani și sunt gemenii din Nehoiu care au urcat de 13 ori pe podiumul campionatelor naționale de atletism.

Povestea lor nu este cea mai fericită. Nu s-au trezit într-o zi că vor să alerge, părinții i-au dus la antrenamente, i-au așteptat să termine, iar apoi i-au scos la o pizza în oraș ca să-i răsplătească.

Ei s-au născut într-o familie cum sunt multe altele în zona rurală, o familie de oameni simpli unde nevoile, sărăcia și alcoolismul tatălui scriau regulile casei. Când mama lor nu a mai suportat bătăile, scandalurile și umilințele, primul gând al ei a fost pentru copii: pentru gemeni și pentru fratele lor mai mic, Ionuț. S-a dus și a făcut o cerere la primărie solicitând plasamentul pentru fii ei. Ionuț avea trei ani, iar gemenii 10 când au ajuns prima dată într-un centru de plasament. De atunci s-au plimbat prin vreo trei, iar acum locuiesc într-o casă de tip familial. Din fericire, abandonul nu a fost o traumă pentru ei, a fost o modalitate de liniștire și regăsire. De fapt, nici nu se pune problema de abandon, mama lor fiind zilnic alături de ei, iar ei înțelegând că efectiv nu are cum să-i crească.

La vârsta de 10-11 ani, Lucian și Gabi au ridicat mâna atunci când un antrenor a venit să facă o selecție pentru lotul de atletism al clubului din oraș. Au fost supuși unor probe și astfel, dovedindu-se că au talent, au fost chemați la antrenamente. De atunci participă la toate competițiile sportive și au obținut numeroase medalii și trofee. Vor să devină antrenori de atletism când vor fi mari, gândindu-se în felul acesta la un viitor sigur pentru ei. Până atunci, își doresc să participe la cât mai multe campionate internaționale pentru a vedea lumea.

Unde stați voi acum?

În Buzău.

Ce titluri ați obținut voi până acum? Care sunt performanțele voastre?

Până în prezent, eu sunt multiplu campion național la atletism, atât cu echipa, cât și individual. Acum câteva zile m-am întors de la campionatul balcanic ce a avut loc în Muntenegru, unde am obținut locul 5 cu echipa și locul 25 la individual.

Și fratele tău geamăn?

La fel și el, doar că el nu s-a calificat la Campionatul Balcanic.

Știu că mai aveți un frate mai mic?

Da, Ionuț, are 11 ani. Participă și el la diferite concursuri de alergare.

Voi când v-ați apucat de atletism?

În clasa a patra.

Cum?

Eram la ora de sport și a venit un profesor de atletism și ne-a rugat să dăm niște probe. El făcea o selecție, iar eu cu Gabi fiind curioși, am ridicat mâna ca să vedem ce iese. Am alergat pe o distanță scurtă, am sărit de pe loc și ne-am descurcat bine.

Profesorul a văzut că suntem talentați și ne-a întrebat dacă vrem să venim la antrenamente. Și așa am început. Noi, prima dată, am fost la viteză. Acum facem rezistență, probe lungi. Atunci eram mici și am început cu viteza.

Care e recordul de distanță?

18 kilometri, dar eu nu fac cât pot cel mai mult. Respect probele din concurs și pe cele pe care mi le dă profesorul.

Dar tu ai putea să alergi și mai mult.

Da. La anul voi participa și la Campionatul național de semi maraton, pe o distanță de 21 de kilometri.

Voi stați acum într-un centru de plasament?

Am stat, însă copiii cei mai buni, cei mai cuminți, care învață bine și, cum suntem noi, care fac sport, sunt mutați într-un apartament.

Un fel de casă de tip familial?

Da, chiar așa se numește.

Și câți stați acolo?

Eu cu Gabi și cu fratele nostru mai mic într-o cameră și încă trei fete în altă cameră.

Care a fost prima competiție la care ai participat?

Cred că la două luni după ce am început să mergem la antrenamente, am participat la o competiție la București, în sală, aceeași la care va participa și fratele nostru mai mic.

Și cu ce rezultate v-ați întors de acolo?

Eu am terminat pe locul șase, iar Gabi pe locul șapte, la proba de viteză în sală. Eram foarte mici atunci și îmi amintesc și acum că am fugit cu un adidas fără talpă pentru că atunci nu aveam condiții. Acum avem alte condiții că suntem sportivi buni și câștigăm bani.

Câștigați bani acum?

Da. Primim o indemnizație de la club. Eu iau 500 de lei pe lună și Gabi 400.

Sunteți înscriși într-un club?

Da, CSM Gloria Buzău. Și primim bani.

Și cum adică ai alergat cu un adidas fără talpă?

Așa era atunci. Eram la Casa de copii și nu aveam bani să ne cumpărăm. Am fost până acum în trei case de copii.

Cum ați ajuns prima dată la casa de copii?

S-a dus mama la primărie la Nehoiu și a spus că vrea să ne dea. Și așa ne-a adus la casa de copii.

De ce voia să vă dea?

Erau scandaluri, bătăi, stăteau foarte prost din punct de vedere financiar…

Și ea a rămas cu tatăl vostru?

Nu, s-au despărțit.

Și nu a mai putut să vă crească?

Nu, nu avea cu ce.

Și ea ce face acum?

Este în Buzău, lucrează. Ea ne ajută foarte mult.

Când vă vedeți?

Aproape în fiecare zi.

Dar cu tatăl vostru vă mai vedeți?

Cu el nu. Ultima dată l-am văzut când eram în clasa a opta. Acum sunt în clasa a 11-a.

Dar vă doriți să stați cu mama?

Chiar dacă ar avea condițiile necesare să ne țină, noi nu am vrea. Ne-am obișnuit aici, ne place foarte mult aici unde stăm.

Dar bănuiesc că nu aveți nimic să-i reproșați…

Nu, absolut nimic. Dar și ea știe asta și ne-a spus: „Chiar dacă aveam condiții, tot nu vă luam pentru că nu vreau să vă stric eu rostul”.

Ea ce muncește în Buzău?

Dă cu mătura. La firma de salubritate a orașului.

Și unde locuiește?

Într-un cămin de nefamiliști.

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Antrenor.

Și până atunci? Antrenor te faci mai târziu.

Nu neapărat.  Trebuie facultate, niște examene și gata.

Care ar fi următorul tău obiectiv pe plan sportiv?

Să mă calific la cât mai multe campionate europene, balcanice, să plec din țară, să vizitez, să cunosc.

Unde ai fost până acum?

În Muntenegru. Aceasta a fost prima ieșire din țară. Până acum am obținut rezultate foarte bune, doar că nu a fost nici un campionat cu ieșire din țară.

De câte ori ai ieșit campion național?

De 13 ori.

Și la școală?

Școala merge foarte bine.

Ai timp și de învățat și de antrenamente?

Da, dar rețin foarte mult din clasă.

Voi sunteți la un liceu cu profil sportiv? Adică fără foarte multă matematică.

Da. Facem foarte puțină matematică, iar BAC-ul o să-l dăm la română, la istorie și geografie.

Acasă cum vă descurcați cu gospodăria? Cine gătește?

Noi împreună cu doamnele care au grijă de noi. 24 din 24 de ore stă un pedagog cu noi, nu stăm niciodată singuri. Noi curățăm, tăiem legumele și doamna gătește.

Păi și ai chef să mai faci mâncare după ce ai fost o zi întreagă la școală și la antrenamente?

Facem prin rotație și noi, și fetele. Avem un tabel de curățenie, de mâncare, tabel pe care îl respectăm.

Ionuț cum se descurcă la școală?

Foarte bine. A început clasa a cincea cu note foarte mari. El nu este la liceul sportiv, el este la școală normală.

Dar el fiind așa micuț, nu îi e dor de mama, nu ar vrea să stea cu ea?

S-a obișnuit. El avea trei ani când a ajuns la casa de copii. Acum are 11 ani. Noi aveam 10 ani când am ajuns în centrul de plasament.

Ce zice mama de performanțele voastre?

E extrem de mândră de noi. Am mai apărut și prin ziare și stă tot timpul cu ziarul după ea. Cum apare vreo prietenă de-a ei, scoate ziarul și se laudă: „Ia uite ce sunt copiii mei!”.

Și cu tata nu ați încercat să luați legătura, să-i arătați unde ați ajuns?

Am auzit că are altă familie acum și nu-l interesează de noi.