Cătălina Gărdescu, project manager Joblandia: "Dacă te opreşti un pic din ideile preconcepute și dacă încerci să dai puțin la o parte filtrele astea de „eu sunt deștept că sunt mai mare” îți dai seama pe ce pun valoare acum tinerii aceștia."

Pe ei i-aţi întrebat care ar fi problema?

Acesta a fost primul pas. Am făcut chestionare din care să înţelegem dacă le e folositoare o asemenea iniţiativă, ce să facem, ce să nu facem, am încercat să obţinem cât mai multe detalii ca să ştim cum organizăm totul. Am luat legătura cu asociațiile lor profesionale – Merito, AVE, Teach for Romania – ne-am gândit că în aceste asociații sunt profesori care, clar, vor să facă ceva în plus, că acesta este motivul pentru care sunt acolo. La fel am procedat şi în privinţa elevilor, pe care i-am întrebat despre aceste lucruri prin Consiliul Elevilor. Şi în aceste condiţii răspunsul a fost tot foarte mic, foarte mic, inclusiv în București. 6 licee participante avem în acest moment în capitală.

Citeşte şi: Extraordinara poveste a lui Tiberiu Hodoroabă-Simion (Teach for Romania), omul care a lăsat un job în IT pentru a fi profesor la țară, cu un salariu de 6 ori mai mic. Dar povestea lui nu ar fi completă fără soția lui, Felicia – LIFE.ro

Aţi primit vreo explicație?

Am întrebat profesorii care au participat de ce au venit şi răspunsurile au fost în mare aceleaşi: copiii, elevii sunt cei care au cerut, iar ei i-au susţinut. Deci, până la urmă, totul ţine tot de om.

Am să-ţi dau acum un exemplu care pe noi ne-a impresionat foarte mult. Doamna profesoară la Tudor Vianu, m-a sunat şi mi-a explicat că ei au avut deja Şcoala Altfel, dar vrea neapărat să-i aducă pe elevi. Voia să ştie ce poate face în acest sens. I-am zis că dacă are cum să scoată copiii din şcoală nu trebuie decât să se înscrie la vizită. Cred că a făcut 6 vizite până acum și îmi zice că elevii ei vor în continuare să meargă peste tot. Dar, în acest caz, ea a fost cea care a mers şi le-a propus să facă asta. Deci se poate!

Ați căutat să vedeți dacă sunt chestii birocratice care să le pună frână profesorilor? Ştiu că se fac o grămadă de hârtii și de cereri ca să scoți copiii din şcoală.

Sunt și acestea, e adevărat. Trebuie puţin efort din partea profesorilor în sensul că trebuie să pună la punct nişte hârtii, este puţină birocraţie, dar din experienţele pe care le-am avut până acum nu e chiar atât de complicat, mai ales că noi le furnizăm anumite acte de care au nevoie.

Profesorii cu care am avut noi contact ne-au cerut o hârtie pe baza căreia să facă demersurile, au cerut acordul părinţilor şi asta a fost. E adevărat şi că anul acesta, fiind primul, lucrurile s-au desfăşurat pe o perioadă destul de scurtă de timp, 2 luni. Pentru următorul an şcolar vrem să extindem proiectul, oferind posibilitatea de a organiza vizite din septembrie până în iunie.

Aparent e foarte comod ca în Săptămâna Altfel copiii să se uite la un film în clasă, să se ducă la mall, să se ducă la McDonald’s. Ne batem încă cu mulți monștri, ce să facem! Dar ne batem, nu contează. Sunt convinsă că doar cu astfel de acţiuni putem pune lucrurile în mişcare. Acum au fost 60 de școli din toată țara, la anul vor fi 200.