Cătălina Gărdescu, project manager Joblandia: "Dacă te opreşti un pic din ideile preconcepute și dacă încerci să dai puțin la o parte filtrele astea de „eu sunt deștept că sunt mai mare” îți dai seama pe ce pun valoare acum tinerii aceștia."

Cui vă adresaţi, cărei categorii de vârstă?

Am început cu liceul, clasele IX – XII, pentru că elevii din această categorie sunt mai aproape de facultate și au nevoie de sprijin serios pentru a face alegeri în cunoştinţă de cauză. Dar trebuie să spun că am avut solicitări și din partea școlilor gimnaziale și ne gândim serios să ne îndreptăm şi în această direcţie. Dacă primim un pic mai mult sprijin din partea partenerilor noștri, cu finanțare și cu personal pe tot ce înseamnă comunicare, platforme și tot ce mai este nevoie în acest sens, atunci ne gândim să ne extindem și către clasele V – VIII. Dar deocamdată ne adresăm liceelor și acum, la sfârșitul lui mai, începem și cu practică și mentorat pentru studenți. Începem mai întâi să organizăm întâlniri cu studenți și profesioniști, ca să vedem ce le-ar trebui lor în mentorat și în practică, să pornim astfel de la ce au nevoie, fără să venim cu idei preconcepute.

Cum se desfășoară efectiv vizitele astea? Ce au ei oportunitatea să vadă, să înțeleagă?

Depinde foarte mult de compania pe care o vizitează. Una dintre companiile foarte populare la nivel de țară este Banca Națională a României, care a deschis 18 locații pentru Joblandia, a făcut adresă de e-mail pentru fiecare locație, angajaţii de aici le explică copiilor de ce este Banca Națională atât de importantă, le arată diverse lucruri, le explică ce joburi există.

Sigur, într-o bancă nu poate să fie aşa de cool ca la Pro TV, să zicem, unde îi duc și le arată studioul lui Măruță, dar oricum ar fi, fiecare vizită le arată ceva important. Pro TV-ul a planificat o călătorie, pornind de la ușă și până la biroul Andreei Esca. Copiii au putut vedea ce face un jurnalist în toate etapele, că nu toată lumea se face Andreea Esca, să fim serioși!

Asta s-a văzut acum vreo 20 de ani, când mulţi copii dădeau la Jurnalism tocmai ca să fie Andreea Esca.

Da, și voiau să se ducă direct acolo. Asta ne spuneau şi cei de la Pro TV: „Ideea e să înțelegi cum trebuie să treci printr-o organizație, să înveți continuu și să ajungi acolo unde vrei.” E bine să ai un ideal, da, dar trebuie să înţelegi şi cum îl poţi atinge, ce ai de făcut.

Dar interesante au fost şi alte vizite. BCR-ul, de exemplu, a planificat o experiență aplicată, arătându-le copiilor că banca nu înseamnă numai omul de la ghișeu, unde te duci și dai sau iei bani sau faci un împrumut. În spate sunt o mulţime de alţi oameni, pe partea de digital, pe partea de resurse umane, pe partea de educație financiară. Mă temeam că o să se plictisească copiii în bănci, dar au plecat de acolo foarte impresionați şi cu o mulţime de informații utile.

Şi în ţară avem Lactalis, de exemplu, care este o companie de producție de lapte. În funcție de zona de unde erau copiii, îi duceau la fabrică, la producție sau la fermă. Fiecare companie are un anumit specific și atunci şi vizitele se desfăşoară diferit în funcţie de asta.

Copiii ce au spus, că până la urmă lor vă adresați?

Că mai vor. Că o să meargă din nou. Pe de o parte, unii au spus că le-a plăcut unde au mers, că vor şi ei să lucreze acolo. Pe de altă parte sunt cei care şi-au dat seama că nu le este pe plac acel tip de job, iar asta este o informație la fel de importantă. Să știi ce nu vrei este la fel de important cum este să afli ce vrei.

Acum, este vorba şi de un tandem între elevi și profesori. Noi i-am sfătuit pe profesori să-i antreneze pe copii. După ce s-a terminat vizita, să-i întrebe ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, ce să se întâmple diferit la anul. E important să ştim ce au nevoie pentru ca proiectul să îşi atingă ţinta.

Uite, am să îţi dau ca exemplu acum evenimentul făcut săptămâna trecută, care îţi mărturisesc că pentru mine a fost o experiență de reverse mentoring, o pilulă foarte amară de înghițit, dar pe care cred că era important să o experimentez: Școala de influenceri.

Eu, când îl întreb pe băiatul meu de 16 ani ce vrea să se facă el îmi spune: „influencer.” Şi eu leșin instant. Dar îmi aduc aminte că atunci când am vrut să mă fac specialist în comunicare, tata a zis: „Adică, secretară?”

E vital să ştim ce îi atrage pe ei. Tocmai de aceea am avut această sesiune cu Avon. Acum există această nouă abordare de marketing în care companiile mari, Pepsi, Avon etc. au influencerii lor plătiţi. Printre alte lucruri pe care le fac, mai vorbesc și despre produsele XYZ. Şi am adus în această discuție un triunghi: companie, firmă de PR și 2 influenceri. Au fost 60 de oameni în întâlnire.

Recunosc că limbajul folosit, modelele nu erau pe placul meu, dar pe de altă parte eu nu înțeleg lumea asta. Dacă te opreşti un pic din ideile preconcepute și dacă încerci să dai puțin la o parte filtrele astea de „eu sunt deștept că sunt mai mare”, îți dai seama pe ce pun valoare acum tinerii aceștia la care ne uităm noi, dacă o să mai avem sau nu pensii. L-am întrebat pe fiul meu ce i-a plăcut şi mi-a spus că i-a plăcut că e adevărat băiatul acela.

Citeşte şi: Alina Ceușan, influencer: „Și eu, și Raul, și părinții noștri, cred că suntem niște copii care s-au întâlnit, s-au prins de mână și au încercat să-și ia viața în mâini, să vadă ce iese!” – LIFE.ro