Sindromul Stockholm este un mecanism de adaptare la o situație captivă sau abuzivă. Oamenii dezvoltă sentimente pozitive față de răpitorii sau abuzatorii lor de-a lungul timpului. Această condiție se aplică inclusiv situațiilor de abuz asupra copiilor, abuzul antrenor-sportiv, abuzul în relații și traficul sexual. Tratamentul include psihoterapie și medicamente, dacă este necesar.
Ce este sindromul Stockholm?
Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic la situația de a fi ținut captiv. Persoanele cu sindromul Stockholm formează o legătură psihologică cu răpitorii lor și încep să empatizeze cu ei.
Pe lângă situația inițială răpitor-ostatic, sindromul Stockholm include acum și alte tipuri de traume în care există o legătură între agresor și persoana care este abuzată.
Mulți profesioniști din domeniul medical consideră sentimentele pozitive ale victimei față de abuzator un răspuns psihologic – un mecanism de adaptare – pe care îl folosesc pentru a supraviețui zilelor, săptămânilor sau chiar anilor de traume sau abuz.
De unde provine numele sindromului Stockholm?
Această condiție își trage numele de la un incident de jaf bancar din 1973, care s-a petrecut la Stockholm, Suedia. În timpul conflictului de șase zile cu poliția, mulți dintre angajații băncii, captivi, au devenit empatici față de jefuitorii de bănci. După ce au fost eliberați, unii angajați ai băncii au refuzat să depună mărturie împotriva hoților în instanță și chiar au strâns bani pentru apărarea lor.
Un criminolog și psihiatru care investighează evenimentul a dezvoltat termenul „sindrom Stockholm” pentru a descrie afinitatea pe care unii angajați ai băncii au arătat-o față de hoți.
Care sunt simptomele sindromului Stockholm?
Persoanele care au sindromul Stockholm prezintă:
Sentimente pozitive față de răpitori sau agresori.
Simpatie pentru convingerile și comportamentele răpitorilor lor.
Sentimente negative față de poliție sau alte figuri de autoritate.
Alte simptome sunt similare cu tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) și includ:
Flashback-uri.
Senzație de neîncredere, iritație, nervozitate sau anxietate.
Neputința cuiva de a se relaxa sau bucura de lucruri de care s-a bucurat anterior.
Probleme de concentrare.
Ce cauzează sindromul Stockholm?
Cercetătorii nu știu de ce unii captivi dezvoltă sindromul Stockholm, iar alții nu.
O teorie este că aceasta este o tehnică transmisă de la strămoșii noștri. În civilizația timpurie, a existat întotdeauna riscul de a fi capturat sau ucis de un alt grup social. Legătura cu răpitorii a crescut șansele de supraviețuire. Unii psihiatri evoluționari cred că această tehnică ancestrală este o trăsătură naturală a omului.
O altă teorie este că o situație de captivitate sau de abuz este foarte încărcată emoțional. Oamenii își ajustează sentimentele și încep să aibă compasiune pentru agresorul lor atunci când li se arată o oarecare bunătate în timp. De asemenea, lucrând cu și nu luptând împotriva unui abuzator, victimele își pot asigura siguranța. Atunci când nu este rănită de către abuzator, o victimă se poate simți recunoscătoare și chiar să-și vadă agresorul caracterizat de umanitate.
Cum este tratat sindromul Stockholm?
Deoarece sindromul Stockholm nu este recunoscut ca o afecțiune psihologică, nu există un tratament standard. Cu toate acestea, la fel ca tratamentul pentru PTSD, tratamentul sindromului Stockholm implică de obicei consiliere psihiatrică și psihologică („terapie de vorbire”) și/sau medicamente.
Terapia poate ajuta la:
Înțelegerea experienței.
Înțelegerea faptul că simpatia față de răpitori a fost o abilitate de supraviețuire.
Aflarea modalității de a merge mai departe.
Dacă există simptome, medicul poate prescrie medicamente care să ajute somnul sau să reducă anxietatea sau depresia.
Sindromul Stockholm se aplică numai situațiilor de luare de ostatici?
Deși sindromul Stockholm a fost numit pe baza locației unei situații de jaf bancar, unele dintre aceleași comportamente și sentimente sunt văzute la victimele altor tipuri de traume, inclusiv:
Abuz sexual, fizic și emoțional.
Abuz asupra copilului.
Abuz antrenor-sportiv. Un exemplu ar putea fi sportivii care sunt de acord cu antrenamente extreme, abuzive, deoarece cred că antrenorul știe ce este mai bine pentru ei.
Traficul sexual de persoane.
Foto: Depositphotos.com