Ce înveți despre mentalitate călătorind prin Asia

Îmi place să călătoresc. Îmi plac vacanțele urbane: să am la un loc viața oamenilor, felul în care și-au gândit și dezvoltat orașul în decursul timpului, îmi place să descopăr mâncarea locului. În vacanțe sunt destul de activă pentru că judecata mea este că e păcat să călătoresc jumătate de glob pentru a sta doar într-un loc, într-un resort. Dorința aceasta se transformă în proiecte încercând să cumpănesc resursele. Nu vorbesc aici doar de bugetul necesar unei astfel de călătorii dar și de momentul în care survine această călătorie în viața mea: nivelul de energie, de oboseală sau de preocupare cu care plec la drum. Vreau să mă detașez, dar fără stresul că la întoarcere va fi prea mult de recuperat, las lucrurile în ordine, mă bucur de fiecare moment al călătoriei. 

Anul acesta am revenit în Asia. Sunt locuri pe planetă unde, îți spui că ai șansa să ajungi o singură dată în viață. Descifrezi cu foame extraordinară fiecare amănunt al acelei societăți la care poți avea acces în cele câteva zile petrecute acolo. Așa am străbătut Japonia, m-am bucurat de Tailanda, am vizitat Singapore acum cinci ani și, iată că anul acesta, am avut șansa să revin în Singapore și să văd apoi un loc nou despre care auzisem foarte multe povești: locul liniștii și al serenității – Bali.

Evident că, ajungând a doua oară într-un loc, te uiți cu un ochi mai detașat și șocul primului contact cu un oraș precum Singapore este mai mic. Pentru că Singapore este o societate care a luat-o înaintea altor locuri aplicând două principii fundamentale de leadership.

Asia și viziunea pe termen lung

Viziunea pe termen lung și scopul sunt foarte clare și comunicate extraordinar de bine întregii societăți. Cu orice Singaporez stai de vorbă, el știe care este viitorul și ținta țării sale în privința câtorva elemente esențiale pentru dezvoltarea țării. În primul rând independența legată de apa potabilă față de vecinul său Malaezia de unde importă circa 40 la sută din această resursă esențială vieții. În al doilea rând, un sistem de învățământ capabil să asigure diversitatea și incluziunea tuturor naționalităților care trăiesc pe un teritoriu atât de mic păstrând o societate lipsită de conflicte interetnice și crearea unei baze educaționale internaționale pentru a facilita oricărui singaporez să fie un cetățean global. Să poată lucra și conversa cu orice companie din lume și să faciliteze schimburile economice care asigură prosperitatea lor. 

Asia și etica și valorile puternice

Singapore și-a propus să elimine lucrul cu bani lichizi. Gândirea este una simplă. Dacă elimini tranzacțiile cu cash, capacitatea de a elimina corupția crește foarte mult pentru că orice fel de tranzacție, indiferent cât de mică, va fi trecută prin sistemul bancar. Vei găsi chiar și la cele mai mici chioșcuri afișe care te anunță că nu poți cumpăra cu bani lichizi și că trebuie să ai un card. Nu se acceptă niciun fel de altă monedă decât cea națională și lipsa banilor la purtător pe lângă eliminarea corupției crește foarte mult și siguranța fiecărui cetățean. Dacă vizitezi vechiul parlament din Singapore, povestea împărtășită cu mândrie este cea a prim-ministrului vizionar Lee Kuan Yew care a condus națiunea între 1959 și 1990 care a avut constant, ca punct primordial pe agenda sa, eliminarea completă a corupției și consolidarea unui stat puternic și prosper. În afară de Integritate, Transparența oferită de instituțiile statului a fost o altă valoare în care acest om a crezut și de care s-a lăsat ghidat permanent în cei 30 de ani în care a condus această societate. O a treia valoare primordială în Singapore este încrederea pe care instituțiile statului o oferă mediului de business, într-un parteneriat deschis. Asta conduce la stabilitate și reduce tentația de afaceri ilicite până la eliminarea lor.

Desigur, regiunea nu este la fel de dezvoltată pentru toată lumea și este vizibil momentul în care pleci dintr-o țară cu focusul descris mai sus și intri într-o societate care este afectată de corupție. Indonezia este un altfel de loc, supra populat în mare parte. În Indonezia nu am văzut decât minunatul loc Bali. O insula mică, un paradis al vegetației, o țară cu oameni care par senini și împăcați cu soarta lor, primitori și zâmbitori. Alte lecții de viață, alte reflecții cu care poți pleca după cele câteva zile în care încerci să-i descoperi. 

Am avut un ghid foarte plăcut, un om la 61 de ani care se pregătea să devină cândva preotul satului său. ”Cândva” însă atunci când actualul preot al satului va fi murit. Am aflat despre acesta că are 80 de ani și că este în plină putere, că probabil va apuca suta dar asta nu avea nicio semnificație legată de vreo ambiție personală a omului pe care îl aveam în față și care ne-a explicat cultura locală. A fi preotul satului implică nu doar respect și prețuire din partea concetățenilor tăi. Implică și niște beneficii materiale pentru că, din acel moment, întregul tău trai este asigurat de comunitate. Trăiești simplu, cu minimul necesar și te dedici în totalitate învățăturilor care provin din filosofia hindusă asigurându-te că noile generații păstrează tradiția. Dacă e să vorbim în jargonul nostru corporatist, te întrebi cine s-ar simți confortabil știindu-se într-un plan de succesiune pentru următorii 20 de ani? Doar că acolo, modul în care oamenii se raportează la lucruri, la aspectele materiale și la timp este cu totul diferit și asta îi face să poată trăi fericiți într-un loc în care perspectiva unui cutremur, a unui tsunami, căldura și umezeala insuportabile uneori, lipsa de resurse sunt permanente.

Citește și: Cum arată coaching-ul în anul post pandemic și cum poate contribui la sănătatea societății

Am aflat de la el că s-a ocupat toată viața de agricultură și că a învățat, mai degrabă, alături de cei trei copii ai săi deprinzând limba engleză la un nivel foarte decent. De vreo 15 ani lucrează și ca freelancer pentru una dintre companiile de turism locale, însoțind două sau trei grupuri pe lună, în lunile bune, completându-și astfel veniturile. Dolar lângă dolar, a reușit ca acești trei copii sa absolve toți trei universități de prestigiu din Indonezia: unul este arhitect, o fiică că este medic și un altul inginer în construcții. Ne povestea toate aceste lucruri cu liniște, fără să menționeze măcar o singură dată că a fost greu sau că sunt condiții dificile în această țară.

Am învățat două lucruri din interacțiunea cu acest om.

Este despre felul în care putem aduce în prezent toate lecțiile trecutului și le putem încorpora în viața noastră pregătind viitorul cu responsabilitate și fără încrâncenare. Dacă străbați insula vei vedea mai degrabă templele familiale din curtea fiecăruia și nu casele lor. Casele lor, destul de mici, sunt mai degrabă spre spatele curții, în față vei vedea, fără excepție, locul în care în fiecare zi, fiecare familie depune ofrande pentru înaintașilor în templul familiei. Ofranda cuprinde pe lângă apă sfințită, o floare și ceva de mâncat care îți place, un fruct sau o grămăjoară de orez. Cei care sunt lipsiți de posibilități, după oferirea acestui fruct ca ofrandă, de cele mai multe ori o banană, îl pot mânca pentru a se îndestula un pic. Ceea ce contează este gândul, respectul și loialitatea față de aceasta tradiție și față de înaintașii tăi pe care îi onorezi și cărora le mulțumești zilnic pentru ceea ce au creat pentru tine. Având pe terenul lor și lângă casa lor acest templu al familiei, casa nu se înstrăinează. Se trece din generație în generație, tradițional la primul născut băiat sau, dacă acesta nu dorește să continue să stea cu părinții la cel de-al doilea. Sau la soțul fetei. Importantă este continuarea oferirii ofrandei pentru că tot ceea ce există astăzi în prezent este un rezultat al acțiunilor și deciziilor trecutului nostru. Templele de familie, în marea majoritate a lor, sunt foarte similare ca mărime deși sunt și familii care se disting prin Temple mai mari. Este poate singurul semn al bunăstării materiale pentru că gestul ofrandei nu presupune implicarea de bani. Rămâne spiritual și foarte intim.

Asia și legătura noastră cu trecutul

Lecția despre prezent este legată de două aspecte ale vieții noastre cotidiene. În primul rând legătura noastră cu trecutul. Cu deciziile pe care le-am luat și cu potențialele consecințe pe care le avem astăzi. Lucrez cu lideri și cu echipe și de multe ori observațiile mele sunt ca aceștia rămân prinși într-un trecut care le oferea poate mai multă claritate și stabilitate. Trecut în care, aparent, lucrurile erau mai simple, mai puțin complexe și schimbările se derulau cu o viteză mai mică. De multe ori, sunt uitate lecțiile și emoțiile acestor experiențe din trecut care, în momentul întâmplării lor, păreau la fel de puternice. Doar că, în timp, emoțiile se estompează. Ce am învățat din filosofia balineză este că e important să ții trecutul aproape cu condiția de a-l folosi în beneficiul viitorului. Aici vine cel de-al doilea aspect: legătura cu viitorul. În mentalitatea occidentală pe care o avem și noi, suntem mai degrabă anxioși în privința viitorului și neliniștiți că nu vom reuși sau cu ceva ne va sta în calea aspirațiilor noastre. Luăm din trecut mai degrabă experiențele care ne hrănesc temerile. În filozofia asiatică trecutul oferă lecții și înțelepciune care să poată fi folosită în experiențele care urmează. Pragmatic în managementul oricărui proiect extragem lecții dar, exercițiul de a ne întreba cum le vom utiliza aceste lecții  in experiențe viitoare nu închide ciclul reflectiv decât arareori.

Și, în final, aș vrea să împărtășesc cu voi ceva ce sper să vă facă să zâmbiți. Pentru că, ghidul nostru, înainte de a ne termina sejurul, ne-a împărtășit ceea ce se numește ”meditația cu zâmbet” pentru a te încărca cu energie bună, ori de câte ori ai nevoie. Ne-a spus așa: alegeți un loc confortabil în care să stați cu ochii închiși pentru câteva minute. Și aduceți în fața voastră chipurile părinților voștri: întâi mama și zâmbiți-i. Apoi tatăj și zâmbiți-i și lui. Apoi gândiți-vă la fratele vostru sau la sora voastră dacă aveți, Imaginați-vă chipul lor și zâmbiți-i. Apoi gândiți-vă la copil. La primul dintre ei. Zâmbiți. Apoi la al doilea dacă este. Zâmbiți. Nu zâmbiți niciodată singur, zâmbiți unui chip. Lărgiți apoi cercul. Dacă aveți cumnați sau nepoți, veri. Apoi prieteni apropiați. Apoi colegi de la lucru sau prieteni mai îndepărtați.  Aduceți chipul fiecăruia în fața voastră și zâmbiți. Și când nu mai știți cui să-i zâmbiți spuneți așa: zâmbesc acum lumii întregi. Și zâmbiți. Apoi începeți ziua.

Madi Rădulescu, MCC, MBA, Managing Partner MMM Consulting. Este un facilitator, trainer și coach de echipă experimentat care adună peste 25 ani de experiență de lucru cu leaderi în companii mari, multinaționale. De peste 13 ani este coach executiv și în 2019 i-a fost acordat premiul Gold Coach Award conform Romanian L&D Industry, survey la care au participat peste 570 manageri și specialiști de resurse umane.  

Este pasionată de dezvoltarea leaderilor, de impactul pe care îl poate crea dând acestora acces la perspective multiple, la propriile resurse, sprijinindu-i să iși asume rolul cu încredere întelegându-și propriile valori și credințe. A obținut multiple certificări de coaching, management și leadership, este membru ICF – MCC – Master Certified Coach, cea mai înaltă acreditare globală, consultant certificat pentru metodologiile Persona Global și PerformanSe și a derulat proiecte în multe țări Europene.

Este și soție, și are o fiică. Pasionată de călătorii, îi place să descopere obiceiurile altor culturi. Deviza după care se ghidează este: „Fii mereu cu mintea și cu inima deschise, învață continuu și viitorul se va arăta plin de șanse și oportunități.”

Puteți află mai multe informații despre Madi Rădulescu de pe site-ul ei.