Ce meniu alegem de Paşte?

Mâine este Paştele catolic, iar peste o săptămână sărbătorim Paştele ortodox. În buna tradiţie românească, această sărbătoare este despre credinţa spirituală, dar şi despre mâncare. Parcă nu e Paşte dacă nu se adună întreaga familie la o masă bogată de pe care nu trebuie să lipsească carnea de miel, dar nici desertul. Şi, bineînţeles, nu e Paşte fără sângele Domnului, vinul.

I-am rugat pe Mihaela Sava (PrăjiturEla), Alina Sin (tasteofsin.ro) şi pe colegul nostru Răzvan Avram (Paharnicul.ro) să ne împărtăşească câteva savori, gusturi şi plăceri gustative. PrăjiturEla ne învăţată să facem cea mai fragedă şi gustoasă friptură de miel, Alina Sin ne propune o tartă cu lămâie răcoritoare, iar Paharnicul, aşa cum îi stă bine unui domn ca el, ne sfătuieşte ce vinuri să asortăm acestei mese. Doar cu aceste preparate şi, evident cu ouă roşii, ar trebui să ne simţim în rai, cel puţin atunci când le vom mânca.

Pulpă de miel gătită încet

Ingrediente (pentru 4 persoane):

Pentru friptură:

• 1 pulpă de miel de 1,5-2 kg (marinată)
•  3 morcovi
• 2 bucăţi de păstârnac
• ½ ţelină
• ½ căpăţână de usturoi
• 1 ceapă

Pentru marinadă:

Marinada pentru friptura de miel (pentru o pulpă de 1,5 – 2 kg)

• Zeama a două portocale
• Zeama unei lămâi
• 100 ml ulei de măsline
• 2 linguriţe ierburi de provance (amestec de oregano, busuioc, cimbru)
• ½ linguriţă turmeric
• ½ linguriţă cuişoare măcinate
• ½ lingturiţă chimen măcinat
• 1 linguriţă sare
• 2 frunze dafin
• 4-5 boabe enibahar
• 200 ml supă de oase/vegetală
• Pentru servire:
• 1 legătură de untişor (sau salată verde)
• Câteva ridichi

Cum procedăm?

Marinada:

Amestecăm într-un bol toate ingredientele. Cu compoziţia obţinută masăm bine carnea. Punem carnea într-o caserolă de plastic cu capac sau într-o pungă cu fermuar. Lăsăm carnea la marinat minim o noapte.

Friptura:

Spălam şi ştergem bine rădăcinoasele. Tăiem ţelina în felii groase şi ceapa în două.

Punem în slow cooker (vasul Crock-Pot) legumele, apoi adăugăm carnea cu tot cu zeamă. Punem capacul şi setăm pe modul “high 4 ore” (sau low 6 ore). Servim friptura întreagă alături de legumele coapte pe un pat de untişor sau salata verde şi ridichi.

Tartă cu lămâie

Aluat:

• 200 g făină
• 125 g unt rece tăiat cubuleţe
• un ou
• câteva linguriţe de zeamă de lămâie

Se amestecă ingredientele până se obţine o cocă legată, la care nu e nevoie să insistaţi cu frământatul. Se înveleşte în folie alimentară şi se dă la rece pentru 40 de minute. Apoi se scoate şi se lasă 5 minute la temperatura camerei. Se întinde în formă de disc, pe o suprafaţă pudrată cu făină. Puneţi aluatul în forma de tartă, presând cu grijă la bază şi pe margini şi cu un cuţitaş înlăturaţi marginile neuniforme. Înţepaţi baza cu o furculiţă, acoperiţi cu o hârtie de copt, peste care puneţi câteva greutăţi (boabe de fasole uscată, de orez sau greutăţi speciale pentru copt – acest lucru va împiedica aluatul să se umfle la cuptor). Se coace „în orb” la 180 de grade, timp de 15 minute.

Crema:

• coaja şi zeama de la două lămâi
• 3 ouă
• 120 g de miere
• câteva frunze proaspete de mentă

Se bat ouăle, pe foc mic, amestecând continuu astfel încât să nu se gătească, se adaugă miere, frunzele de mentă tocate, coaja rasă şi zeama de lămâie. Tot secretul este să amesteci bine, rapid şi la foc mic. Vei observa că la un moment dat crema se leagă, se îngroaşă. E momentul în care o treci prin sită fină, apoi o torni în forma de tartă şi dai iarăşi la cuptor, la 150 de grade, pentru aproximativ 20 de minute. Eu am decorat-o cu zmeură, dar merge de minune şi cu îngheţată.

Şi ceva cu care să ne clătim gura… zicere de la Răzvan Avram

Prietenia dintre carnea de miel şi vinul roşu vine din timpuri imemoriale. Fie că alegeţi un miel la cuptor, un miel la grătar, o tocană de miel sau orice altă formă imaginabilă de a găti mielul, tot cu un vin roşu o să trebuiască să-l asortaţi. Aciditatea şi taninurile vinului roşu de-abia aşteaptă să contrabalanseze grăsimea mielului (mai multă sau mai puţină, de la caz la caz), dar să şi complimenteze aroma inconfundabilă a acestui minunat tip de carne.

Ca să existe un echilibru între carne şi vin, vă recomand doar să nu alegeţi un roşu din acela masiv, super taninos, care zdrobeşte papilele şi năuceşte gingiile. Prin urmare, pentru asocierea cu mielul, vă rămân la dispoziţie nenumărate variante de vinuri roşii, preferabil cât mai rotunde şi catifelate, cu note pronunţate de fruct şi cu o influenţă ceva mai redusă a baricului, putând merge chiar până la cele mai rustice.

În continuare o să vă dau trei recomandări de vinuri roşii româneşti, a căror alegere, ţin să precizez, este una pur subiectivă şi e dictată doar de o inspiraţie de moment:

Arezan Băbească Neagră 2015, M1 Crama Atelier

O reinterpretare modernă şi totuşi foarte clasică a acestui soi autohton, un vin pe care l-aş caracteriza în trei cuvinte: rustic, curgător şi cuceritor. E cel mai tânăr şi lejer din cele trei.

Alira Grand Vin Cuvee 2011, WineRo

Acest cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon şi Fetească Neagră este un vin dens şi gemos, ajuns deja în vârf de formă. E genul acela complex şi intens, pentru oameni hotărâţi.

Cuvee Charlotte 2011, SERVE

Un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot şi Fetească Neagră, un vin „cu de toate”, făcut să placă atât amatorilor avizaţi cât şi consumatorilor obişnuiţi. O licoare elegantă şi distinsă, care nu prea dă greş.

Prin urmare, cred că toată lumea poate să-şi aleagă un favorit. Pe oricare îl veţi alege, vă asigur că va merge „ca uns” cu aproape orice preparat din carne de miel.