Ce trebuie să știi despre percepția extrasenzorială și fenomenele paranormale
Percepția extrasenzorială sau ESP, numită și al șaselea simț, este o abilitate paranormală referitoare la receptarea informațiilor care nu sunt obținute prin simțurile fizice, ci prin intermediul minții. Termenul a fost folosit pentru prima dată de botanistul JB Rhine de la Universitatea Duke pentru a desemna abilități psihice precum intuiția, telepatia, psihometria, clarviziunea, claraudiența, clarsentința, empatia și operarea lor transtemporală ca precogniție sau retrocogniție. Iată ce trebuie să știi despre percepția extrasenzorială și fenomenele paranormale.
Există fenomenele paranormale?
Ți s-a întâmplat vreodată să te sune chiar persoana la care te gândeai în acel moment? Ai visat vreodată ceva ce s-a întâmplat mai târziu? Ai simțit vreodată că cineva îți citește gândurile? Unii oameni pot interpreta aceste tipuri de experiențe ca percepție extrasenzorială sau ESP. De fapt, acest fenomen este definit ca o conștientizare a lumii care are loc printr-un alt mecanism decât simțurile cunoscute – citești mintea, simți când un prieten îndepărtat are probleme, prevezi viitorul și alte fenomene asociate mai frecvent cu iluzionionismul decât cu știința.
La ce se referă percepția extrasenzorială
Percepția extrasenzorială (ESP) este un fenomen paranormal nedovedit în care se presupune că oamenii primesc informații despre anumite persoane sau exercită control asupra mediului lor în moduri care nu folosesc cele cinci simțuri. ESP se referă la o gamă largă de abilități pretinse, inclusiv telepatia (citirea minții), psihokineza (mișcarea obiectelor fără contact fizic) și precogniția (prevăd viitorul). ESP încalcă înțelegerea principiilor științifice de bază. Totuși, estimările sugerează că aproximativ două treimi dintre oamenii din Statele Unite cred în existența sa, conform unui studiu din 2019 publicat în Jurnalul Europei de Psihologie. Chiar și în mediul academic, ESP a inspirat dezbateri științifice serioase. În timp ce unii psihologi susțin că subiectul merită luat în considerare, scepticii subliniază că dovezile sunt slabe, ba chiar frauduloase.
Rădăcinile ESP
Fascinația pentru ESP își are rădăcinile în mișcarea spiritualistă din Marea Britanie și Statele Unite ale secolului al XIX-lea, potrivit Universității din Canterbury din Noua Zeelandă. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, oamenii de știință s-au alăturat unor societăți de cercetare dedicate studierii nu numai a comunicării cu spiritele, ci și a unei mulțimi de așa-numite fenomene „psihice”, inclusiv telepatia și hipnoza (care, spre deosebire de ședințele de spiritism, este acum susținută de știință).
Ce reprezintă al șaselea simț
Termenul „percepție extrasenzorială” nu a fost utilizat pe scară largă până în anii 1930, când psihologul de la Universitatea Duke JB Rhine a deschis un laborator dedicat studierii celui de-al șaselea simț. El a dezvoltat un set simplu de carduri, numit inițial carduri Zener, iar în prezent carduri ESP. Ele poartă simbolurile cerc, pătrat, linii ondulate, cruce și stea. Există cinci carduri de fiecare tip într-un pachet de 25. Într-un experiment de telepatie, „emițătorul” se uită la o serie de cărți în timp ce „receptorul” ghicește simbolurile. Pentru a testa clarviziunea, pachetul de cărți este ascuns tuturor în timp ce receptorul ghicește, iar pentru a testa precogniția, ordinea cărților este determinată după ce sunt făcute presupunerile. Teoretic, o persoană avea o șansă de 1 din 5, sau 20% să ghicească identitatea fiecărui card. Dar Rhine a descoperit că oamenii au ghicit în mod constant cardul corect în mai mult de 20% din cazuri. Pe baza acestui rezultat, el a presupus că a găsit dovezi pentru ESP.
Experimentul Ganzfeld
În parapsihologie, ganzfeld-ul este un tip de experiment care s-a dovedit a fi o modalitate eficientă de a demonstra prezența ESP în laborator. Un experiment tipic ganzfeld implică doi participanți: un receptor și un emițător. Primul este lăsat într-o cameră, așezat pe un fotoliu confortabil, iar ochii îi sunt acoperiți cu mingi de ping-pong tăiate pe jumătate. Celălalt – emițătorul are rolul de a transmite informații către receptor. Un computer selectează aleatoriu un stimul sau „țintă” (de obicei, o fotografie sau un videoclip) dintr-o serie. Expeditorul trebuie să se concentreze asupra țintei și să încerce să o trimită mental către destinatar. În acest timp, receptorul oferă un raport verbal continuu al oricăror imagini sau gânduri. Totul durează aproximativ 30 de minute. La încheierea sesiunii ganzfeld, receptorului i se prezintă mai mulți stimuli (de obicei patru) și, fără a ști care stimul a fost ținta, i se cere să evalueze gradul în care fiecare se potrivește cu imaginea și mențiunea experimentate în timpul sesiunii ganzfeld. În principiu, ganzfeld-ul ar putea fi folosit pentru a studia o varietate de procese psihologice în stări modificate, cum ar fi creativitatea în rezolvarea problemelor. În practică, a fost folosit aproape exclusiv pentru a studia caracteristicile perceptuale ale imaginilor și pentru a promova obiectivele cercetării psi.
Ce este Parapsihologia
Parapsihologia este studiul fenomenelor psihice paranormale, inclusiv ESP. A fost criticată pentru continuarea investigațiilor, în ciuda faptului că nu a putut furniza dovezi convingătoare pentru existența oricărui fenomen psihic după mai bine de un secol de cercetare. Parapsihologia este disciplina care se ocupă de investigarea evenimentelor care nu pot fi explicate prin legea naturală și cunoștințe care nu pot fi obținute prin abilitățile senzoriale obișnuite. Studiază fenomenele cognitive numite adesea percepție extrasenzorială, în care o persoană dobândește cunoștințe despre gândurile altor oameni sau despre evenimente viitoare prin canale care nu au legătură cu cele cinci simțuri. De asemenea, examinează fenomene fizice, cum ar fi levitația obiectelor și îndoirea metalului prin psihokineză.
Sursa foto: Pinterest
Pe aceeași temă
Citește mai multe
