Cele mai bune filme cu Roger Moore

Fiecare generație are propriul James Bond, iar pentru unii dintre noi acesta este „Sfântul”, motiv pentru care ne-am gândit să facem un top cu cele mai bune filme cu Roger Moore.

Sean Connery și George Lazenby au jucat și ei rolul lui James Bond înaintea lui Roger Moore, însă, în timp ce Connery a stabilit formatul (o contopire a personajului din cărțile lui Ian Fleming cu gusturile personale ale regizorului Terence Young), iar Lazenby a încercat să-l recreeze, Moore a fost primul actor care a deliberat forma lui Bond, prin propriile puncte forte.

Al lui 007 a fost degajat, vesel, blând, nu părea că depune vreun efort și era oricând gata de acțiune. Nu era la fel de impunător fizic precum predecesorii săi, însă avea un șarm aparte. Interpretarea lui Moore a devenit una iconică pentru o generație de fani a căror introducere în personaj a fost făcută prin filmele sale. Primul film James Bond pe care fanii l-au văzut într-un cinematograf a fost „The Man with the Golden Gun” interpretat de Roger Moore. Dintre cei care i-au urmat, Timothy Dalton, Pierce Brosnan și Daniel Craig, numai Brosnan a părut să fi fost inspirat de cele mai bune filme ale lui Roger Moore.

A jucat în șapte filme cu James Bond, acestea fiind și cele mai bune filme cu Roger Moore, apreciate de critici.

Octopussy (1983)

A șasea interpretare a lui Moore a mers pe urmele predecesorului său, „For Your Eyes Only” (1981), cu un ton mai serios, mai puține gadgeturi și o poveste care s-a concentrat mai mult pe mașinațiile Războiului Rece decât pe ego maniacii nebuni care încearcă să distrugă lumea. Însă, în timp ce unii consideră „Octopussy” demn de acest top, este caracterizat drept unul dintre cele mai neinteresante comploturi în serie (un plan prin care este forțată Europa să lase armele jos prin detonarea unei arme nucleare), cu doi dintre cei mai greu de ținut minte oameni răi (un general rus și un prinț afgan exilat), dar și cu scene de acțiune deloc memorabile. Cât despre personajul din titlu, o femeie de afaceri hoață ce ajunge să lucreze cu Bond, s-ar putea să fi fost mai convingătoare dacă nu ar fi fost interpretată de eleganta Maud Adams, pe care am văzut-o doar în patru filme înainte. Octopussy este filmul în care Bond se costumează în clovn.

Live and Let Die (1973)

Moore și-a făcut debutul în această a opta apariție a lui James Bond, care a fost adaptată în mod liber după cel de-al doilea roman al lui Fleming, urmărind atât un baron al drogurilor din Harlem, numit Mr. Big, cât și un dictator din Caraibe, numit Kananga – doar pentru a descoperi că sunt una și aceeași persoană.

Filmul a apărut într-un moment de instabilitate pentru franciză, Moore devenind al treilea actor care a jucat Bond pe parcursul a trei filme. Cel puțin Moore a adus consecvență serialului și s-a străduit să găsească propria abordare pentru Bond în acest film.

Filmul în sine este un amestec de aventură și umor și, în ciuda prezentării lui James Bond pentru prima dată alături de o femeie de culoare, stereotipurile culturale îl ridică în ochii publicului. Dar hei, vedem pentru prima oară apartamentul lui Bond din Londra, melodia din titlu este una dintre cele mai bune, iar Jane Seymour este una dintre cele mai frumoase fete Bond din toate timpurile.

A View to a Kill (1985)

Al 14-lea film oficial Bond a fost și ultimul pentru Roger Moore. Moore avea 57 de ani la lansarea filmului, arăta mult prea bătrân pentru rol, iar performanța lui părea să reflecte asta. Filmul în sine a fost catalogat cel mai prost din seria Bond, însă nu este atât de prost precum au pretins unii critici: prezintă într-un mod delicios personajul negativ, Max Zorin interpretat de Christopher Walken (filmul împrumută titlul dintr-o nuvelă scurtă a lui Ian Fleming), un cârlig ce ar putea fi relevant astăzi și are câteva secvențe de acțiune foarte inspirate. Dar se bazează prea mult pe bătaie și are una dintre cele mai slabe fete Bond din istorie, interpretată de Tanya Roberts.

The Man with the Golden Gun (1973)

A doua interpretare a lui Bond de către Roger Moore (bazată pe al 12-lea și ultimul roman al lui Fleming) este remarcabilă datorită temperamentului crud al actorului. Performanța vine în contradicție cu umorul filmului în care vedem o mașină care se rotește în aer la mijlocul saltului, dar și o fată Bond nu foarte deșteaptă, precum și întoarcerea neașteptată a șerifului J.W. Pepper (Clifton James) din filmul Live and Let Die. Însă filmul are ceva ce nici un alt film Bond nu are: Christopher Lee.

Fiind personajul din titlu, un asasin nemilos care a pus ochii pe Bond doar pentru plăcerea lui, Lee luminează fiecare scenă în care se află, creează o imagine – oglindă fascinantă a eroului însuși – și este cu ușurință unul dintre cei mai buni eroi negativi ai seriei.

Moonraker (1979)

Urmând succesului filmului The Spy Who Loved Me (1977), primul succes de box office al lui Moore, producătorii au încercat să urmărească aceeași formulă pentru cea de-a patra apariție a lui Moore ca James Bond în filmul Moonraker. Filmul nu a luat mai nimic din romanul lui Fleming, cu excepția titlului și a numelui răufăcătorului. Moonraker pare un thriller simplu, dar solid până în actul al treilea când povestea se mută în spațiu și deraiază complet de pe șine. Bond în spațiu nu este chiar o abordare fericită, iar faptul că Jaws (Richard Kiel revenit din The Spy Who Loved Me) se transformă într-un tip bun, este aproape ridicol. Ei bine, Hugo Drax (Michael Lonsdale) este unul dintre cei mai înfiorători adversari ai lui Bond, iar filmul este aproape cel mai distractiv din toată seria de până atunci.

For Your Eyes Only (1981)

În mod incredibil, Roger Moore era cât pe ce să nu apară în acest film. După ce a făcut Moonraker, Moore a vrut să își facă ieșirea din această serie, iar producătorii au încercat mai mulți actori britanici pentru rolul lui. În final, Moore a decis să revină. A fost probabil fericit că a murit deoarece For Your Eyes Only este filmul care reîntoarce seria la rădăcini. Mai puține gadget-uri, mai puțină bătaie, un Bond mai dur și un complot de răzbunare, Războiul Rece, respectul și loialitatea schimbătoare au făcut ca acest ton să fie încântător și răcoritor după spectacolul de știință al lui Moonraker.

Moore a dat probabil ce a fost mai bun din el pentru acest rol. Doar deschiderea secvenței cu elicopterul și zdrobirea patinatoarei adolescente de Bond sunt puțin stânjenitoare.

The Spy Who Loved Me (1977)

După două filme Bond jucat de Roger Moore care au dus seria în declin atât în aprecieri, cât și în încasări, acest clasic este unul dintre cele mai îngrădite filme ale lui 007. În esență este un remake după filmul You Only Live Twice (cu răufăcătorul care captează submarine în locul capsulelor spațiale pentru a declanșa Al Doilea Război Mondial), un echilibru perfect între umor, acțiune, aventură și gadgeturi. Moore și-a găsit locul și apare pentru prima dată în largul său, ajungând să joace alături de una dintre cele mai frumoase fete Bond (Barbara Bach, agenta rusoaică) și de unul dintre cei mai interesanți admiratori ai săi (Richrad Kiel, omul cu gura de oțel, Jaws).

Filmul este o călătorie de rollercoaster captivantă de la început până la sfârșit, cu locații incredibile precum Egiptul și Sardinia, cascadorii extraordinare, cum ar fi uimitorul salt de schi din deschidere și răufăcători de top precum megalomaniacul Stromberg (Curt Jurgens). Se poate că nu urmează firul narațiunii romanului lui Fleming, însă The Spy Who Loved Me este filmul Bond, interpretat de Roger Moore, cel mai bun din seria lui.