Cele mai bune filme cu și de Roberto Benigni

Pentru capodopera sa din 1997, La Vita e Bella, Roberto Benigni a devenit unul din cei numai patru oameni nominalizați la Oscar în același timp pentru cel mai bun actor, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu. Și chiar dacă multi talentatul italian rămâne cunoscut cel mai bine pentru acest film, ei bine sunt alte câteva filme cu și de Roberto Benigni, cele mai bune ale lui, care ar putea scrie istoria cinematografiei.

Care sunt cele mai bune filme cu Roberto Benigni și regizate tot de el?

Nothing Left to Do But Cry (1984)

Nothing Left to Do But Cry a apărut în 1984, la un an după debutul regizoral al lui Benigni, You Disturb Me. A fost scris și regizat de Roberto Benigni împreună cu Massimo Troisi care, de asemenea, au jucat și rolurile protagoniștilor din film, Saverio și Mario. După ce sunt prinși de furtună, cei doi caută refugiu într-un han micuț unde decid să rămână peste noapte. A doua zi dimineața se trezesc și descoperă că au călătorit înapoi în timp, în anul 1492. Sunt implicați într-o crimă, Mario se căsătorește și încearcă să călătorească în Spania pentru a-l împiedica pe Christofor Columb să descopere America. Una dintre cele mai amuzante scene este aceea când îl întâlnesc pe Leonardo da Vinci la țară și încearcă să-i explice ceea ce se va întâmpla în viitor cu numele lui, însă faimosul renascentist nu înțelege nimic.

The Little Devil (1988)

Benigni a regizat The Little Devil în 1988, o comedie plină de improvizații. Benigni joacă rolul micului diavol, în timp ce Walter Matthau joacă un preot american care trăiește în Roma, pe nume părintele Maurice. Neștiind nimic despre lume, micul diavol creează adesea scene de răutate și, în stilul clasic Benigni, țese un complot care înfășoară intim comedia cu comentariile satirice despre natura religiei și a societății.

Johnny Stecchino (1991)

Benigni își arată din plin talentul de comediant în acest film apărut în 1991. Johnny Stecchino este scris și regizat de Roberto Benigni, tot el având și rolul principal în această comedie despre bâlbâitul Dante, un șofer de autobuz din Sicilia. Într-o zi el o întâlnește pe Maria (jucată de soția lui Benigni, Nicoletta Braschi), care se pare că e îndrăgostită de el. Și totuși, este prea frumos să fie adevărat – Dante arată remarcabil în rolul soțului Mariei, Johnny Stecchino, șeful mafiei din Palermo. Adică, Maria este căsătorită cu un mafiot ce seamănă incredibil de bine cu Dante, iar primii doi au un plan diabolic: vor să-l ucidă și să-l îngroape pe Dante, lăsând astfel cadavrul căutat de toată lumea, în timp ce Stecchino ar fi fugit din țară.

The Monster (1994)

Asemenea lui Johnny Stecchino, The Monster este un alt film semnat de Benigni ce folosește neînțelegerea ca intrigă centrală pentru a crea situații comice. Benigni îl joacă pe Loris, un grădinar și manipulator de manechine pentru un magazin. Loris este suspectat din greșeală că ar fi un asasin în serie, din cauza unor ciudate, dar amuzante probe circumstanțiale. Pentru a-l provoca pe Loris ca mai apoi să fabrice probe despre el, șeful poliției trimite o agentă de poliție foarte atrăgătoare, pentru a-l seduce (din nou jucată de soția lui, Braschi). Ce urmează este incredibil de amuzant.

La Vita e Bella (1997)

Când spui cele mai bune filme cu Roberto Benigni, automat te gândești la acesta. Și cred că este unul dintre cele mai bune 10 filme ale tuturor timpurilor. Filmul a fost nominalizat la șapte categorii de Oscar și a câștigat trei dintre ele. În total, La Vita e Bella a câștigat 66 de premii în întreaga lume și a fost nominalizat de încă 39 de ori. Deși nu cred că există cineva care nu a văzut filmul acesta, spun totuși că intriga este centrată în jurul familiei lui Guido Orefice, un librar evreu și italian. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, familia este dusă într-un lagăr de concentrare nazist, unde Guido încearcă să-și protejeze fiul de ororile petrecute în jurul lor, cu ajutorul imaginației și umorului, inventând un joc pe care micuțul să-l joace în fiecare zi.  Această poveste emoționantă este inspirată din istoria familiei lui Benigni: înainte de nașterea sa, tatăl său a supraviețuit trei ani într-un lagăr de concentrare.