Cele mai dramatice iubiri din case regale: de la Diana și Charles, la Wallis Simpson și Edward al VIII-lea

Când ne gândim la iubiri din case regale, ne imaginăm baluri, rochii, diademe și fericire „până la adânci bătrâneți”. Realitatea, însă, e mult mai crudă. Dragostea, așa cum apare în familiile regale, se lovește de Constituții, Biserici, consilii de miniștri, presă și așteptările unei lumi întregi.

De la căsnicii aranjate, trăite în singurătate, până la abdicații istorice „pentru femeia pe care o iubesc”, de la prințese care au renunțat la fericire pentru „datorie” până la cupluri moderne care au spus „nu” monarhiei ca să poată spune „da” unul altuia, iubirile din case regale sunt, de fapt, cele mai dramatice telenovele ale istoriei.

Hai să intrăm în culisele câtorva dintre cele mai intense povești de dragoste regale – de la Diana și Charles, la Wallis Simpson și Edward al VIII-lea, cu opriri în Monaco, Norvegia și în monarhia modernă.

Iubiri din case regale: Diana și Charles – povestea de basm care a devenit manual de suferință

Când Lady Diana Spencer, o tânără de 19 ani, timidă și cu o viață destul de discretă, s-a logodit cu prințul Charles în februarie 1981, presa a numit relația lor „basmul secolului”. Pe 29 iulie 1981, la Catedrala St Paul din Londra, peste 750 de milioane de oameni au urmărit la televizor nunta care părea că unește o prințesă poveste și viitorul rege al Marii Britanii.

Dincolo de imagine, însă, povestea era deja fisurată. Charles era marcat de relația sa de lungă durată cu Camilla Parker Bowles, pe care nu o uitase niciodată. Diana intra într-o instituție pe care nu o înțelegea, sub o presiune mediatică fără precedent.

În primii ani, nașterea celor doi fii – William (1982) și Harry (1984) – a adus momente reale de apropiere. Dar incompatibilitățile de temperament, lumea foarte diferită din care veneau, infidelitățile de ambele părți și lipsa de sprijin emoțional au făcut ca mariajul să devină, treptat, un câmp de bătălie tăcut.

În 1992, după ani de zvonuri și biografii neoficiale, prim-ministrul John Major anunța în Parlament separarea oficială a cuplului.

Momentul de cotitură vine în 1995, când Diana acceptă celebrul interviu Panorama la BBC, în care rostește fraza care va rămâne în istorie: „În această căsnicie eram trei”. La câteva luni, Regina le cere formal să divorțeze. Divorțul se finalizează pe 28 august 1996; Diana își pierde titulatura de „Alteța Sa Regală”, dar rămâne „Prințesa de Wales” și mamă a moștenitorilor coroanei.

Un an mai târziu, în august 1997, ea moare în accidentul de mașină de la Paris. Căsnicia lor – unul dintre cele mai mediatizate iubiri din case regale – rămâne exemplul perfect de „basm” care nu a supraviețuit realității.

Wallis Simpson și Edward al VIII-lea – iubirea pentru care s-a renunțat la un tron

Cu mult înainte de Diana, o altă poveste de dragoste a zguduit monarhia britanică din temelii. În 1931, Edward, Prinț de Wales și moștenitor al tronului, o cunoaște pe Wallis Simpson, o americancă inteligentă, spirituală – și căsătorită. Cinci ani mai târziu, el ajunge rege (Edward al VIII-lea), ea este la al doilea divorț, iar intenția lui clară: să se însoare cu ea.

Problema nu era doar morală sau religioasă. Ca șef al Bisericii Anglicane, regele nu putea, în accepțiunea de atunci, să se căsătorească cu o femeie divorțată de doi soți în viață. Guvernul, dominionurile, Biserica – toți i se opun.

Edward refuză să renunțe la Wallis. Pe 10 decembrie 1936, semnează actul de abdicare; a doua zi, într-un discurs radio, explică: „Mi-a fost imposibil să port responsabilitatea grea a regelui fără sprijinul femeii pe care o iubesc” (citatul este adesea rezumat în această formă).

Devine duce de Windsor, fratele său George VI urcă pe tron, iar Wallis îl urmează în exil. Se căsătoresc în 1937, la Château de Candé, în Franța, dar ea nu primește niciodată rangul de „Alteță Regală”, ceea ce va rămâne o rană pentru cuplu.

Trăiesc restul vieții la marginea monarhiei – între vile din Franța, vizite ocazionale în SUA și un amestec de glamour și melancolie. El moare în 1972, ea în 1986. Iubirea lor este probabil cea mai celebră dintre toate iubirile din case regale în care s-a pus efectiv coroana pe masă.

Iubiri din case regale: Prințesa Margaret și Peter Townsend – dragostea care a pierdut în fața „datoriei regale”

Dacă Diana și Charles au arătat cum arată un mariaj nepotrivit, prințesa Margaret – sora mai mică a Reginei Elisabeta a II-a – a personificat drama iubirii interzise.

La începutul anilor ’50, Margaret se îndrăgostește de Group Captain Peter Townsend, eroul de război care servise ca equerry al regelui George VI. Problema? Townsend era divorțat, mai mare ca vârstă, cu copii, iar Biserica Angliei și opinia publică încă privea cu suspiciune divorțul.

Relația lor devine vizibilă la încoronarea Elisabetei, în 1953, când tabloidele surprind gesturi de tandrețe între ei. Timp de ani, cei doi speră să se căsătorească. Dar ar fi fost nevoie de acordul Parlamentului, iar Margaret risca să își piardă statutul și privilegiile regale.

În 1955, după luni de presiune politică și religioasă, Margaret publică o declarație în care anunță că renunță la căsătorie „din respect pentru biserică și datorie față de Commonwealth”.

Ea se va căsători, în 1960, cu fotograful Antony Armstrong-Jones (mai târziu lord Snowdon), într-o căsnicie care se va destrăma în 1978.
Townsend se recăsătorește cu o belgiancă mai tânără, iar relația lor rămâne, până azi, unul dintre cele mai triste exemple de iubiri din case regale sacrificate pe altarul „raison d’État”.

Grace Kelly și Rainier al III-lea – actrița de la Hollywood care a devenit prințesă de Monaco

În 1955, la Festivalul de la Cannes, Grace Kelly – deja star de cinema, actrița preferată a lui Hitchcock – acceptă să participe la o sesiune foto la palatul din Monaco, cu prințul Rainier. Întâlnirea lor, deși protocolară la început, devine începutul unei povești care fascinează lumea: actrița americană care renunță la Hollywood pentru a deveni prințesă.

După o curtare de aproximativ un an, se căsătoresc în aprilie 1956, în două ceremonii (civilă și religioasă), transmise în toată lumea. Grace preia rolul de Princess Grace of Monaco, se retrage din actorie la doar 26 de ani și își dedică viața carității, culturii și imaginii principatului.

Au trei copii – Caroline, Albert și Stéphanie – și, dincolo de imaginea perfectă, mariajul lor cunoaște tensiuni, zvonuri, fragilități, la fel ca oricare altul.

Tragedia lovește în septembrie 1982, când Grace suferă un accident vascular la volan, pe drumul sinuos spre Monaco. Mașina se prăbușește într-o râpă; prințesa moare la 52 de ani, după o a doua hemoragie cerebrală în spital.

Rainier nu se va recăsători niciodată. Pentru mulți, Grace și Rainier rămân simbolul unei iubiri care a unit Hollywood-ul cu o casă regală europeană – poveste ce s-a încheiat însă brutal.

Iubiri din case regale: Harald și Sonja ai Norvegiei – iubirea care a învins tradiția

Nu toate iubirile din case regale se termină în lacrimi. Unele, foarte puține, reușesc să răstoarne chiar și tradiții seculare.

Harald, prinț moștenitor al Norvegiei, o întâlnește pe Sonja Haraldsen în 1959, la o petrecere. Ea este fiica unui negustor de haine din Oslo, adică „o simplă burgheză” într-o monarhie care încă se așteaptă ca moștenitorul tronului să se căsătorească „la nivelul lui”.

Se îndrăgostesc, dar regele Olav V refuză ani la rând să aprobe căsătoria – temându-se că un mariaj cu o femeie fără sânge regal ar putea afecta prestigiul monarhiei.

Harald ia, în tăcere, o decizie radicală: îi spune tatălui său că nu se va căsători niciodată, cu nimeni, dacă nu i se permite s-o ia de soție pe Sonja. Cu alte cuvinte, linia de succesiune s-ar fi oprit la el.

După nouă ani de relație și negocieri tensionate, Olav cedează. Nunta are loc pe 29 august 1968, la Catedrala din Oslo.

Când Harald devine rege, în 1991, Sonja devine regină consort – prima „commoner” din istoria modernă norvegiană ajunsă în această poziție. Povestea lor este adesea prezentată ca una dintre cele mai frumoase iubiri regale care au învins convențiile fără să distrugă instituția.

Harry și Meghan – iubire modernă, monarhie veche și un exit istoric

În 2016, prințul Harry, fiul cel mic al Dianei și al lui Charles, o întâlnește pe Meghan Markle, actriță americană, divorțată, birasială. Relația lor devine publică în același an, iar în 2018 se căsătoresc la Castelul Windsor, într-o ceremonie care pare să semnaleze o monarhie mai deschisă, mai diversă.

Ceea ce urmează, însă, este una dintre cele mai intens mediatizate crize regale moderne.
Presa tabloidală britanică o atacă constant pe Meghan; cuplul acuză rasism și hărțuire. Tensiunile cu restul familiei regale cresc.

Pe 8 ianuarie 2020, printr-o postare pe Instagram, Harry și Meghan anunță că „se retrag” din rolul de „senior royals”, vor să devină independenți financiar și să-și împartă timpul între Marea Britanie și America de Nord – moment botezat de presă „Megxit”.

După negocieri intense („Sandringham Summit”), se decide:

• nu mai sunt membri activi ai familiei regale
• nu mai folosesc titulatura de „Alteță Regală” în context oficial
• se mută în SUA, unde își construiesc propriile proiecte media și caritabile.

Interviul cu Oprah (2021), documentarul Netflix și memoriile lui Harry, Spare, detaliază dificultățile lor – de la presiunea mediatică la conflictul cu instituția. Pentru unii, povestea lor este o iubire care a ales libertatea; pentru alții, un atac la adresa monarhiei. Cert este că relația lor a rescris regulile pentru iubiri din case regale în secolul XXI.

De ce iubirile din case regale ne obsedează

Pentru că sunt, în același timp:

• foarte personale și profund publice
• extrem de umane și, totuși, trăite sub microscop
• pline de emoții, dar legate de legi, tratate, Constituții

Prințesa care vrea să iubească un bărbat divorțat. Regele care renunță la tron pentru „femeia pe care o iubesc”. Prințul modern care își lasă toate titlurile în urmă ca să protejeze soția și copiii.
Actrița care renunță la Hollywood pentru o viață de prințesă într-un principat minuscul. Moștenitorul care amenință să pună capăt unei dinastii dacă nu i se permite să se căsătorească cu femeia „nepotrivită”. Toate aceste povești ne arată același lucru: Dincolo de coroane, robe și ceremonii, iubirile din case regale sunt tot iubiri omenești. Cu frici, greșeli, sacrificii și alegeri imposibile. Doar că, atunci când greșești într-o familie obișnuită, știe satul. Când greșești într-o casă regală, știe toată planeta – și istoria notează.

Citește și: Dragostea la curtea regală: povești de dragoste cu prinți și prințese moderne

Foto: Pinterest