Cele mai frumoase colinde: povești, tradiții și magia cântecelor care deschid iarna

Nu există moment mai curat în iarnă decât clipa în care primele cele mai frumoase colinde se aud pe stradă, în case, în sate sau în marile orașe. E ceva ancestral în felul în care o voce, fie a unui copil, fie a unei bătrâne cu basma, fie a unui tată care cântă stângaci la o petrecere, poate transforma frigul în lumină.

Cele mai frumoase colinde nu sunt doar cântece. Sunt povești care au trecut din gură în gură, din bordeie în case boierești, din sate în orașe, din România până la capătul lumii. Sunt păstrătoarele unei memorii mai vechi decât oricare dintre noi. Sunt cântecul care spune, an de an: „A venit Crăciunul. Hai acasă.”

Iată povestea celor mai iubite colinde românești cu origini, detalii culturale și legenda fiecărui refren.

Cele mai frumoase colinde: O, ce veste minunată!, colindul care coboară îngerii pe pământ

Puține cântece au o puritate mai mare decât „O, ce veste minunată!”.
Originea lui se pierde în tradiția bizantină și în cântările de strană, dar versiunea românească, transmisă prin Ardeal și Maramureș, a devenit un adevărat imn al copilăriei. E colindul care se cântă în biserici, în școli, în coruri, la serbări, pe scenă sau în familie. Are ceva din lumina aceea de decembrie în care poți crede că tot ce e greu devine mai ușor. În multe sate, acest colind era cântat primul, ca o deschidere solemnă, un fel de binecuvântare a serii.

Domn, Domn să-nălțăm!, colindul care aduce bucuria casei pline

Cu ritm vioi și refren molipsitor, „Domn, Domn să-nălțăm!” este unul dintre cele mai vechi colinde românești, având rădăcini precreștine.
Refrenul, de fapt, nu înseamnă „domn” în sensul modern, ci vine dintr-o veche formulă de invocație: „doin, doin”, un sunet magic menit să alunge spiritele rele și să aducă prosperitate.

Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit, colindul a fost adaptat, iar astăzi îl știm ca pe un cântec de bucurie, cântat deseori de grupuri mari, în care bate o inimă ardelenească plină de vervă. Este cântecul care ridică toată casa în picioare, de la bunici până la nepoți.

Trei păstori se întâlniră, candoarea unei lumi arhaice

„Trei păstori” e un colind care pare pictat în acuarelă. În spatele poveștii simple – trei păstori care se întâlnesc și vorbesc despre miracolul nașterii – se află una dintre cele mai frumoase metafore ale folclorului românesc: păstorii reprezintă poporul simplu, martor al miracolului, iar drumul lor e drumul omului către lumină.

Colindul a fost interpretat în zeci de variante, de la corurile ortodoxe, la grupurile de copii, la artiști consacrați.
Este cântecul care se aude încet, la lumina bradului, când afară ninge mărunt și timpul parcă stă în loc.

Cele mai frumoase colinde: Florile dalbe, mister, simboluri și frumusețe arhaică

Când spui „Florile dalbe”, spui, de fapt, despre una dintre cele mai poetice formule din folclorul românesc.
„Dalb” înseamnă alb, pur, luminous, iar „florile dalbe” reprezintă renașterea naturii, puritatea iernii, binele care vine. Colindul este cântat în special în Moldova și are o structură repetitivă, aproape ritualică, menită să creeze o stare de transă blândă.
E un cântec vechi, pastoral, cu o frumusețe molcomă, care nu cere nimic, doar mângâie.

Steaua sus răsare, colindul care povestește miracole

Puține melodii de Crăciun au atâta solemnitate ca „Steaua sus răsare”.
Este colindul care transformă cerul într-o poveste și care leagă cerul de Betleem și de casele oamenilor. În unele sate din Muntenia și Oltenia, copiii purtau o stea mare, din lemn și hârtie colorată, cu lumânări în spate, și mergeau din casă în casă cântând.

Cei care îi primeau trebuiau să pună în vârful stelei nuci, covrigi sau mere.
Astăzi a rămas doar cântecul, dar emoția e aceeași: lumina care vine de sus și ne găsește în fiecare decembrie.

Colindița nu-i mai multă, veselia copilăriei românești

„Colindița” e colindul copilăriei, colindul grupurilor de prichindei care aleargă din poartă în poartă cu obrajii roșii și glasuri cristaline.

Este un cântec scurt, jucăuș, cu text vesel, dar cu o tradiție puternică: în Moldova și Ardeal, colindița era un fel de început de an ritualic, un semn că gospodăria va fi binecuvântată.

Astăzi, e unul dintre cele mai cântate colinde în grădinițe și școli.

Cele mai frumoase colinde: Astăzi s-a născut Hristos, lumina care coboară în case

Acest colind are probabil una dintre cele mai vechi structuri melodice din repertoriul românesc.
Se cântă în ritm balansat, cald, cu o bucurie fără efort.
E cântecul preferat al corurilor și al bătrânilor care merg la biserică în Ajun. Este solemn fără să fie trist, luminos fără să fie triumfalist. E colindul care vindecă.

Deschide ușa, creștine!, chemarea la lumină

Acesta este poate cel mai emoționant colind românesc, pentru că are ceva personal, direct.
El nu vorbește despre Betleem, nici despre păstori, nici despre stele.
Vorbește despre un singur lucru: să deschizi ușa. Deschizi ușa casei. Deschizi ușa inimii. Deschizi ușa iertării. Colindul vine la tine și îți cere să îl primești, cu tot cu mesajul lui.

De ce rămân colindele? secretul unei tradiții care nu moare

Într-o lume în care totul se schimbă cu o viteză amețitoare, colindele sunt una dintre puținele tradiții care au rămas intacte.

Ele rezistă pentru că:

• sunt simple, deci ușor de transmis
• sunt sincere, deci ușor de simțit
• sunt colective, deci unesc comunități
• sunt vechi, deci poartă timp în ele

Și, poate cel mai important, pentru că în fiecare decembrie, oricât de greu ar fi anul, omul simte nevoia să vină acasă.

Citește și: Tradiții inedite de Crăciun în România

Foto: Pinterest