Cele mai mari scandaluri din gimnastică – de la „Mami, nu mai pot!” la abuzuri, dopaj și tăceri vinovate

Într-o filmare veche de câțiva ani, apărută recent în presă, o fetiță plânge în hohote pe paralele, ceea ce ne-a făcut să ne gândim la cele mai mari scandaluri din gimnastică.

„Mami, mami, nu mai pot! Mă dor coastele! Sunt toată lovită!”. Se aude pe filmare.

Fetița este Sabrina Voinea, azi una dintre marile speranțe ale gimnasticii românești. Femeia care o împinge să continue, o bruschează și o înjură în sală este chiar mama și antrenoarea ei, fosta mare gimnastă Camelia Voinea.

Filmările, publicate inițial de golazo.ro și preluate apoi de Gazeta Sporturilor, arată dialoguri greu de privit:
„Du-te dracului!”, „Ce să-ți fac dacă ești proastă?!”, în timp ce copilul plânge și cere să schimbe elementul, spunând că o doare și că se lovește.

Aceste imagini explozive nu apar din senin. Ele vin după o serie de acuzații publice:

• gimnasta Denisa Golgotă, 23 de ani, a dezvăluit că a depus plângere pentru hărțuire fizică și psihologică, făcând trimitere clară la Camelia Voinea
• alte două foste gimnaste, sub protecția anonimatului, vorbesc despre lovituri, tras de păr, târât de coadă prin sală, umilințe și frică permanentă.

În mijlocul scandalului, Sabrina apare într-un clip postat pe pagina de Facebook a mamei, stând în fața unui dulap plin de medalii și citind, vizibil emoționată, un text de pe telefon: spune că nu a fost abuzată, că imaginile sunt vechi și că „oamenii din gimnastică încearcă să ne dezbine”.

Clubul CSM Constanța sare în apărarea Cameliei Voinea, acuzând presa de „tehnici securiste” și „manipulare fără scrupule”, susținând că fragmentele video sunt scoase din context și că ancheta oficială trebuie să-și urmeze cursul.

Dincolo de cine are, în final, dreptate juridic, un lucru e clar: cazul Voinea deschide din nou discuția despre cele mai grave scandaluri din gimnastică în România și în lume. Despre unde se termină „antrenamentul dur” și unde începe abuzul. Despre copii, performanță și un sistem care, prea des, a cerut medalii cu prețul demnității.

Cele mai mari scandaluri din gimnastică din România: abuzuri, frică și tăcere

• Gimnastica ritmică românească – mărturii despre violență și umilință

În 2024–2025, un alt val de acuzații lovește gimnastica românească – de data asta, la ritmică.
Un raport al Asociației Române pentru Apărarea Drepturilor Sportivilor (ARADS) și o serie de materiale Digi24 și Newsweek adună mărturiile a cel puțin șase foste gimnaste din lotul național: fete care povestesc despre:

• lovituri, tras de păr, „rotite de coc prin sală”
• umilințe publice în fața întregii echipe
• jigniri constante: „proastă”, „grasă”, „nimic”
• frică atât de mare, încât unele spuneau că le era groază pur și simplu să intre în sală.

Numele cele mai des pomenite în acest context:

• Irina Deleanu, fostă mare campioană, devenită șefă în gimnastica ritmică
• antrenoarea Maria Gîrbă.

Ele resping acuzațiile sau le minimalizează, vorbind despre „rigurozitatea performanței”. Dar mărturiile fetelor descriu un tipar clar:
performanță căutată cu orice preț, sănătate psihică ignorată, „motivație” construită prin frică.

Cel mai mare cutremur din istoria sportului: cazul Larry Nassar

Dacă există un epicentru al scandalurilor din gimnastică la nivel mondial, acesta poartă un nume: Larry Nassar.

Fost medic al lotului feminin de gimnastică al SUA și al Universității Michigan State, Nassar a fost acuzat că, timp de aproape două decenii, a abuzat sexual sute de gimnaste – unele dintre ele vedete olimpice, precum Simone Biles, Aly Raisman, McKayla Maroney.

Anchetele și procesele succesive scot la iveală cifre greu de acceptat:

• peste 250–330 de sportive abuzate
• agresiuni comise în sala de tratament, la competiții, în cantonamente
• o rețea de complicități și tăceri – de la federația americană de gimnastică, la Universitatea Michigan State și chiar FBI, acuzat de neglijență pentru că a ignorat primele plângeri.

Nassar este condamnat la pedepse care, cumulate, depășesc 140–175 de ani de închisoare – practic, închisoare pe viață.

Scandalul are consecințe uriașe:

• conducerea USA Gymnastics se prăbușește
• statul american acceptă să plătească, doar într-unul dintre acorduri, 139 de milioane de dolari victimelor pentru felul în care instituțiile au gestionat cazul
• gimnastele dau în judecată FBI pentru neglijență, cerând daune de un miliard de dolari.

În fața judecătorului, tinerele sportive vorbesc despre lacrimi, rușine, frică, vinovăție indusă și un sistem care le-a spus ani întregi să tacă „de dragul echipei” și al gloriei naționale.

Cele mai mari scandaluri din gimnastică: Australia, Europa și un tipar care se repetă

Scandalul Nassar nu rămâne izolat. Devine un fel de reflector global.

În Australia, o investigație independentă comandată de federația națională și realizată de Comisia pentru Drepturile Omului arată că gimnaste – fete și băieți – au fost supuși de-a lungul anilor la:

• abuzuri verbale și emoționale,
• umiliri legate de greutate, aspect, performanță,
• violență fizică,
• hărțuire și abuz sexual.

Raportul vorbește despre un „sistem de cultură toxică”, în care frica și rușinea erau folosite ca instrumente de control.

În Europa, cazuri noi apar periodic:

• plângeri împotriva unor antrenori din Olanda, Belgia, Franța
• investigații interne în federații naționale
• gimnaste care povestesc despre diete extreme, cântăriri umilitoare, insulte, lovituri și presiuni psihologice.

Ceea ce se conturează este un tipar global: gimnastica – sport al grației și al perfecțiunii televizate, ascunde în culise o cultură dură, uneori violentă, în care performanța e folosită ca justificare pentru orice.

Doping, nedreptate și traume: cazul Andreea Răducan

Nu toate scandalurile din gimnastică au legătură cu abuzul comis de antrenori. Unele țin de sistemul de reguli și de felul în care sportivii devin victime colaterale.

Caz emblematic: Andreea Răducan, România, Jocurile Olimpice de la Sydney 2000.

La doar 16 ani, Răducan câștigă aurul olimpic la individual compus, după o competiție aproape perfectă. Bucuria durează însă foarte puțin: Comitetul Internațional Olimpic anunță că a fost testată pozitiv la pseudoefedrină, o substanță aflată atunci pe lista interzisă.

Adevărul iese rapid la iveală: pseudoefedrina provenea din două pastile de Nurofen Cold & Flu, administrate de medicul lotului pentru o răceală. Nici medicul, nici stafful nu au verificat lista substanțelor interzise.

Consecințele:

• Andreea pierde aurul, deși nici Federația Internațională, nici Comitetul Olimpic Român, nici TAS (Tribunalul de Arbitraj Sportiv) nu o consideră personal vinovată sau dopată „intenționat”
• medicul este suspendat pentru două cicluri olimpice
• sportiva rămâne cu stigmatul public al unui caz de dopaj, deși toți experții recunosc că medicamentul nu i-a îmbunătățit performanța și că vina reală aparține adulților responsabili de ea.

La 25 de ani de la acel moment, Andreea Răducan vorbește încă despre „testul vieții mele” și despre felul în care o singură pastilă, dată de altcineva, i-a schimbat destinul sportiv.

Cazul ei ridică o întrebare dureroasă: câtă grijă are, cu adevărat, sistemul de gimnastică față de copiii pe care îi trimite pe scenă ca pe niște mici titani?

Cele mai mari scandaluri din gimnastică: „Performanța se face cu suferință”, cultura care a produs atâtea scandaluri

Dacă privim toate aceste scandaluri din gimnastică – din România, SUA, Australia, Europa – vedem același fir roșu:

• copii luați foarte devreme de acasă
• antrenamente lungi, de multe ori departe de familie
• dependență totală de antrenor și staff
• o cultură în care „suferința” este romantizată ca preț inevitabil al medaliei.

Într-un amplu reportaj despre gimnastica românească, jurnaliștii notează cum legendarul cuplu de antrenori Octavian Bellu – Mariana Bitang repetă ideea că „performanța se face prin suferință”, că gimnastica e un sport „care nu se poate face cu pene și petale de trandafir”, justificând o disciplină extremă și control total asupra copiilor „pentru siguranța lor”.

Problema nu este nevoia de disciplină – gimnastica e, într-adevăr, un sport periculos, în care un pas greșit poate însemna o accidentare gravă.
Problema este derapajul:

• când controlul devine umilire
• când „motivarea” devine terorizare
• când „ține-te de bârna aia!” se transformă în „Du-te dracului, ce să-ți fac dacă ești proastă?”.

Atunci, nu mai vorbim despre antrenament, ci despre abuz.

De la legende la responsabilitate: ce facem cu toate aceste scandaluri din gimnastică?

Gimnastica a oferit lumii unele dintre cele mai frumoase imagini din istoria sportului: Nadia la Montreal, echipa României la Sydney, zâmbetul Simonei Biles, lacrimile unei fetițe care își îmbrățișează antrenoarea după un exercițiu perfect.

Dar, odată cu aceste imagini, au ieșit la suprafață și umbrele:

• abuzuri sexuale sistemice (Nassar),
• violență fizică și psihologică în săli din România, Australia, Europa,
• doping gestionat iresponsabil de adulți, cu copii plătind prețul,
• tăceri instituționale, complicități, frică.

Cazul Camelia și Sabrina Voinea este doar cel mai recent episod dintr-un șir lung de scandaluri. Poate fi începutul unei schimbări reale – dacă îl privim nu ca pe un simplu „linșaj mediatic”, ci ca pe un semnal de alarmă.

Întrebarea pe care o pune astăzi gimnastica lumii este simplă, dar dură:

• vrem medalii cu orice preț sau vrem medalii care nu lasă în urmă traume?

Răspunsul nu ține doar de antrenori și federații.
Ține de public, de presă, de sponsori, de felul în care, ca societate, alegem să privim scandalurile din gimnastică: ca pe simple „știri tari” sau ca pe ocazii de a repara un sistem care a produs prea multă durere în spatele strălucirii.

Pentru că, la final, niciun aur olimpic nu ar trebui să fie mai important decât copilul care îl câștigă.

Citește și: Cele mai bune gimnaste românce din istorie

Foto: Pinterest