Cele mai sărace țări din lume

Cele mai sărace țări din lume sunt adesea acele țări care sunt prinse în tot felul de alte crize, inclusiv cele cauzate de conflicte militare, foamete sau schimbări climaterice.

Însă ceea ce determină sărăcia extremă în aceste țări nu este extrem de limpede, motiv pentru care, înainte de a vedea cum trăiesc cei mai săraci oameni din lume, să vedem cum a fost determinat acest clasament:

Definirea termenului de „cele mai sărace țări din lume”

Datele sunt mai mult decât greu de stabilit, din moment ce sunt greu de adunat din rândul celor mai vulnerabile țări. Mai mult decât atât, nici datele bazate pe produsul intern brut al fiecărei țări nu sunt relevante.

Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și central Intelligence Agency clasifică țările după produsul intern brut pe cap de locuitor. La aceste date se mai adaugă speranța de viață la naștere a fiecărui locuitor, anii de școlarizare și valoarea proprie a indicelui de dezvoltare umană.

Având toți acești termeni în minte, iată care sunt cele mai sărace țări din lume, în ordine descendentă:

Mozambic

Mozambic este o țară bogată în resurse naturale și a făcut pași mari pentru a deveni una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Africa. Cu toate acestea, țara încă este în proces de revenire după un război civil ce a durat 16 ani și a avut ca scop câștigarea independenței în fața Portugaliei. Raportul ONU pentru Dezvoltare Umană 2018 estimează un venit național brut (VNB) pe cap de locuitor de 1.093 USD și o speranță de viață de 58,9 ani. Conform celei mai recente estimări a Băncii Mondiale, peste 46% din cetățenii Mozambicului trăiesc sub limita sărăciei. Deși se anticipează că fiecare copil va petrece 9,7 ani în școală, acest lucru se traduce prin numai 3,5 ani compleți de școlarizare.

Iar ca lucrurile să fie și mai grele, în 2017 și 2019, doi cicloni puternici au lovit țara. Urgențele s-au mutat astfel în sfera ajutorării micilor fermieri care au pierdut toate culturile și acum au nevoie de sprijin pentru a recupera ceea ce a fost distrus.

Liberia

Cea mai veche republică africană, Liberia a avut de suferit din cauza unor conflicte civile între 1989 și 2003. După restabilirea păcii, venitul național brut pe cap de locuitor a ajuns la 667 de dolari, iar speranța de viață la 63. Liberia a fost lovită și de epidemia de Ebola din vestul Africii, între 2014 și 2016, ce a dus la infectarea a peste 10 mii de liberieni, dintre care jumătate au fost uciși de virus.

Focarul a avut un impact de durată asupra mijloacelor de trai ale supraviețuitorilor. Banca Mondială estimează că aproximativ 51% din populație trăiește sub limita sărăciei. Deși educația se estimează să dureze 10 ani, majoritatea liberienilor merg doar 4,7 ani la școală.

Nevoile sunt enorme și de mai bine de 23 de ani durează această luptă împotriva efectelor sărăciei.

Această luptă presupune în primul rând ajutorul oferit pentru furnizarea de apă curată din moment ce 42,5% din populație nu are acces la apă potabilă. De asemenea, se conturează tot mai multe programe de nutriție pentru a-i ajuta pe cei 35,5% dintre copiii care suferă de foame. Alte inițiative sunt în lupta împotriva malariei, dar și a violențelor bazate pe gen.

Mali

A patra cea mai mare țară de pe continentul african, Mali avea pe vremuri o capitală înfloritoare din punct de vedere comercial. Astăzi țara care și-a câștigat independența în fața Franței în 1960, are un venit național pe cap de locuitor de 1,953 de dolari și o speranță de viață de 58,5. Războiul în desfășurare și conflictele existente arată că fiecare copil beneficiază de numai 2,3 ani de școlarizare, în comparație cu estimatul de 7,7 ani. Banca Mondială oferă date conform cărora 41% din populație trăiește sub limita sărăciei.

Burkina Faso

La granița cu Mali și Nigeria, Burkina Faso este o altă fostă colonie franceză care a suferit din cauza conflictelor armate și a altor lovituri de stat după câștigarea independenței din 1969. Un alt factor devastator, seceta, a fost cel care a redus anii de școlarizare la 1,5 din totalul de 8,5 pentru fiecare copil. Venitul național pe cap de locuitor este de 1650 de dolari, iar speranța de viață ajunge la 60,8. Datele furnizate de Banca Mondială arată că peste 40% din locuitori sunt afectați de sărăcie extremă.

Sierra Leone

O misiune a ONU de menținere a păcii a ajutat la anularea războiului civil ce a durat 11 ani în Sierra Leone. Deși economia țării a crescut în timp de pace, a fost una dintre cele două țări lovite puternic între anii 2014 și 2016 de epidemia de Ebola. Cele mai recente date furnizate de Banca Mondială arată că aproape 53% dintre locuitorii țării sunt afectați de sărăcie extremă în urma epidemiei virale. Țara are o speranță de viață de 52,2 ani, iar venitul național mediu pe cap de locuitor ajunge la 1240 de dolari. Din păcate, copiii nu merg la școală decât 3,5 ani, din cei 9,8 estimați.

Burundi

Republica Burundi se află în conflict constant încă de la obținerea independenței față de Belgia, în 1962. Culminând cu un război civil în 1994, conflictul a lăsat aproape 65% din populație sub limita sărăciei, conform datelor furnizate de Banca Mondială. Venitul mediu național pe cap de locuitor este de 702 dolari, iar speranța de viață ajunge la 57,9 ani. Majoritatea copiilor termină doar 3 ani de școală, în ciuda așteptării de 11,7 ani de educație.

Ciad

În ciuda unei conducte de 4 miliarde de dolari care leagă câmpurile petroliere ale țării cu terminalele de coastă, Ciad este una dintre cele mai sărace țări din lume datorită infrastructurii și conflictului (mai ales din partea grupului militant Boko Haram). Conflictul existent și efectele schimbărilor climaterice au ca rezultat aproape 48% din populația activă a Ciadului ce trăiește în sărăcie extremă. Venitul național brut pe cap de locuitor este de 1750 de dolari, iar speranța de viață abia depășește 53 de ani. Majoritatea copiilor beneficiază de 2,3 ani de școlarizare, în comparație cu estimatul de 8 ani.

Sudanul de sud

Republica și-a câștigat independența în iulie 2011, după ce a trecut printr-o lungă experiență de conflict armat și imposibilitatea satisfacerii nevoilor umane de bază. În 2016, Banca Mondială anunța un procent de peste 82% din cetățenii țării ce trăiesc sub limita sărăciei. Anii de școlarizare sunt aproape aceeași cu cei estimați (4,9), însă speranța de viață este de numai 57,3 ani, iar venitul brut național este de 963 de dolari.

Emigrarea la scară largă exercită o presiune nespusă asupra capacității oamenilor de a face față, peste 2 milioane de refugiați care trăiesc în străinătate și alți 1,74 milioane strămutați intern.

Republica Central Africană

În mod deloc surprinzător, țara cea mai lovită de foamete este și una dintre cele mai sărace țări din lume. În raportul din 2018 ce prezenta Indicele Global al Foamei, Republica Central Africană a fost singura țară ale cărei niveluri de foamete erau extrem de alarmante. Conexiunea dintre foamete și sărăcie apare de aici: Banca Mondială estimează că peste 62% din locuitorii țării trăiesc în sărăcie extremă, iar speranța de viață este de numai 52,9 ani. Venitul național brut pe cap de locuitor este de numai 663 de dolari, iar accesul la școlarizare se face numai pentru 4,3 ani.

Iar din 2013, conflictele etnice s-au dezvoltat într-o criză umanitară extrem de serioasă. Aceste conflicte au afectat sever traiul și condițiile de viață a peste jumătate din populația de 4,6 milioane de locuitori a țării. De asemenea, mai bine de jumătate de milion de oameni au fost nevoiți să se mute în țările vecine, iar numărul celor aflați în nevoie a crescut cu 13%. Țara este una cu cea mai mare mortalitate în rândul copiilor.

Niger

O combinație între venitul național brut pe cap de locuitor de numai 906 dolari, o speranță de viață de 60 de ani și numai doi ani de școlarizare pentru copii, a clasat Niger pe primul loc în raportul ONU de dezvoltare umană ca fiind cea mai săracă țară din lume.. Banca Mondială estimează că peste 44 % din locuitori trăiesc în sărăcie extremă.

Țara se confruntă cu atacuri teroriste, migrație, schimbări climaterice și o creștere excesivă a populației. Oamenii nu au pur și simplu ce mânca și sunt afectați de extrem de multe boli, inclusiv de epidemia de malarie, dar și de accesul sărac la apă potabilă și la servicii sanitare. Criza din agricultură durează de aproape 20 de ani și a spulberat milioane de vieți din cauza foamei.