Cetatea Făgăraş, singura cetate românească ce nu a fost niciodată cucerită, dar care a fost martora unora dintre cele mai negre momente din istoria României

Cu o istorie veche de peste 600 de ani, cu poveşti pline de strălucire şi eleganţă, dar şi cu unele extrem de dureroase, cetatea Făgăraş a fost necunoscută pentru marele public până de curând. Investiţiile şi renovările au transformat-o însă din Cenuşăreasă în prinţesă, iar acum este pe lista de atracţii turistice a celor care vizitează zona. Site-ul de călătorii Hopper şi celebra publicaţie Huffington Post au plasat-o pe locuri fruntaşe în topul cu cele mai frumoase castele din lume, lucru ce a sporit interesul turiştilor străini pentru ea. Cum partea cu frumuseţea e mai mult sau mai puţin subiectivă, un lucru este cert: cetatea Făgăraş este una dintre cele mai bine conservate cetăţi medievale din Europa de Est.

Cetatea Făgăraş – O istorie zbuciumată

1310 a fost anul în care a început construcţia cetăţii, pe locul unei vechi fortificaţii din urmă cu 2 secole. Scopul acesteia era de apărare în faţa atacurilor repetate ale tătarilor şi otomanilor, prin urmare la acel moment era vorba de o fortificaţie militară din piatră şi cărămidă, cu 4 turnuri bastionare în colţuri şi încă unul de avanpost pe latura estică.

Secolul al XVI-lea este cel care aduce modificările radicale asupra acesteia şi transformarea dintr-o cetate de apărare într-un castel fortificat. Voievodul de atunci al Transilvaniei, Ştefan Mailat a cerut modificările, iar asta a presupus dublarea zidurilor exterioare de pe laturile de nord şi sud, ajungându-se la ziduri de 8 metri grosime şi realizarea şanţului de apărare din jurul cetăţii.

În secolul al XVII-lea au fost făcute alte transformări: au fost ridicate bastioanele, a fost reamenajat şanţul de apărare şi i-au fost aduse o mulţime de modificări stilistice. Totul, la cererea domnitorului Mihai Viteazu care i-a dăruit cetatea Doamnei Stanca, soţia sa. A fost perioada în care castelul şi-a trăit cea mai glorioasă perioadă – găzduia cele mai mari baluri ale vremii, cu peste 1000 de persoane, la care erau invitaţi toţi nobilii din Transilvania şi serate muzicale dedicate soţiilor acestora. Ceea ce era casa Doamnei Stanca avea să i se transforme în închisoare după moartea lui Mihai Viteazu, când cetatea şi-a reluat rolul de fortăreaţă militară.

Apoi cetatea a fost, pe rând, reşedinţă princiară pentru conducătorii Transilvaniei şi soţiile lor, dar şi centru administrativ al Ţării Făgăraşului. N-a fost ferită de asedii în tot acest timp, fiind ţinta a numeroase atacuri, însă niciodată nu a fost cucerită. În 1696 a trecut, la fel ca întreaga Transilvanie, sub stăpânirea habsburgilor, iar austriecii au transformat-o în cazarmă şi apoi în închisoare militară. În secolul al XVIII-lea cetatea Făgăraş a devenit sediul Episcopiei Române Unite cu Roma, dar la începutul secolului XX era lăsată în paragină.

Cea mai neagră perioadă a ei însă abia urma să vină. Perioada comunistă în România a transformat mândra cetate a Făgăraşului într-una dintre cumplitele închisori în care erau aruncaţi deţinuţii politici, toţi cei care îndrăzneau să se opună sistemului opresiv. În perioada 1948 – 1960 aici au fost închişi şi torturaţi aproape 1000 de oameni, iar despre mulţi dintre ei nu s-a mai aflat niciodată nimic. Toţi cei care îşi pierdeau viaţa din cauza torturilor la care erau supuşi erau înmormântaţi noaptea, pe ascuns, de obicei în gropi comune.

Cetatea Făgăraş – Drumul de la ruine la una dintre cele mai frumoase cetăţi din lume

După anii de orori petrecute între zidurile ei, cetatea Făgăraş a ajuns acolo unde ar fi trebuit să fie cu multă vreme înainte, în patrimoniul cultural. A fost dezafectată şi au început lucrările de restaurare menite să îi redea imaginea glorioasă de odinioară.

Turiştii care poposesc aici pot vizita atât sălile expoziţionale, cât şi curtea cetăţii care adăposteşte inclusiv o spânzurătoare, ca semn al istoriei prin care a trecut. Cele 66 de săli sunt dispuse pe 5 niveluri, iar vizitatorii pot vedea turnurile, crama, dar şi temniţa sau camera de tortură. În fiecare weekend, la ora 12, se face deja celebrul schimb de gardă în cadrul căreia cei 10 străjeri poartă costume identice cu cele de acum mai bine de 3 secole şi respectă obiceiurile vremurilor demult apuse. Sala Tronului a fost şi ea reabilitată pentru a readuce la viaţă strălucirea de odinioară, se pot vedea armuri şi arme din secolele trecute, dar şi instrumentele de tortură folosite în aceeaşi perioadă. Tot aici găsim şi Sala Dietei, Sala de Arheologie, Colecţia de Artă Religioasă, Colecţia de Mobilier Urban, Colecţia de icoane pe sticlă sau pe cea de ţesături şi artă decorativă şi multe alte expoziţii, definitive sau temporare.

Programul de vizitare depinde de anotimp şi e bine să ajungeţi cu cel puţin o oră înainte de închidere ca să puteţi vizita întreg ansamblul. Biletele de intrare costă 15 lei, respectiv 7 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari şi se pot cumpăra doar de la intrare. Copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilităţi şi însoţitorii lor au acces gratuit.