Cine a inventat cămașa de forță: instrument medical sau simbol al abuzurilor

Cămașa de forță este unul dintre cele mai cunoscute dispozitive din istoria psihiatriei. De-a lungul secolelor, a fost folosită pentru a imobiliza pacienții considerați violenți sau instabili mintal. În timp, a devenit un simbol al controlului, suferinței și, adesea, al abuzului. Deși este frecvent asociată cu azilurile din Franța secolului al XVIII-lea, originile sale sunt mai vechi și mai complicate decât par la prima vedere.

Cine a inventat cămașa de forță: Ce este o cămașă de forță și cum funcționează

Cămașa de forță este o vestă din material textil foarte rezistent. Are mâneci lungi, care se înfășoară și se leagă la spate sau în față. Astfel, persoana care o poartă nu își poate mișca brațele. Scopul principal al acestei vestimentații speciale este să împiedice auto-rănirea sau rănirea altora, fără a recurge la lanțuri, cătușe sau alte metode violente.

Utilizată inițial ca alternativă la mijloacele violente de constrângere, cămașa de forță a fost văzută la început ca o inovație mai blândă. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, utilizarea sa abuzivă a dus la traume fizice și psihologice semnificative.

Primele mențiuni istorice: doctorul David Macbride

Deși multe surse spun că un tapițer francez pe nume Guilleret a inventat cămașa de forță în jurul anului 1790, există dovezi mai vechi. Documentele medicale arată că un dispozitiv similar a fost descris anterior. În 1772, medicul irlandez David Macbride a prezentat într-o lucrare medicală un sistem de imobilizare pentru pacienții violenți. Lucrarea sa se numea „A Methodical Introduction to the Theory and Practice of Physic”.

Dispozitivul descris de Macbride era conceput ca o alternativă la lanțuri și cătușe. El oferea o restricție mai puțin traumatică a mișcărilor pacientului. Deși versiunea sa nu s-a răspândit la scară largă în acea perioadă, rămâne una dintre cele mai vechi mențiuni ale unei forme timpurii a cămășii de forță.

Citește și: 10 curiozități despre Marco Polo: Călătorul care a uimit lumea

Cine a inventat cămașa de forță: Guilleret și Spitalul Bicêtre

În jurul anului 1790, un tapițer francez numit Guilleret a creat ceea ce astăzi este cunoscut ca prototipul modern al cămășii de forță. Aceasta a fost concepută pentru pacienții de la Spitalul Bicêtre, un azil notoriu din Paris. Bicêtre era cunoscut pentru metodele sale experimentale și adesea inumane de tratare a bolnavilor mintali.

Deși nu există dovezi clare că medicul Phillippe Pinel a proiectat dispozitivul, el este adesea menționat în contextul introducerii cămășii de forță ca alternativă la lanțuri. Pinel este recunoscut ca un pionier al psihiatriei umaniste și promotor al așa-numitei „terapii morale”. Paradoxal, în ciuda reputației sale de reformator, sub conducerea sa, cămașa de forță a fost implementată ca instrument de constrângere „mai umană”.

Răspândirea cămășii de forță în Europa și America

Până în secolul al XIX-lea, cămașa de forță devenise o prezență comună în azilurile din întreaga Europă și în Statele Unite. Odată cu dezvoltarea tratamentului moral, utilizarea acesteia a fost justificată drept o metodă blândă de control.

În practică, în multe instituții, cămașa de forță era folosită abuziv. Pacienții erau imobilizați timp de ore sau chiar zile întregi. Aceasta provoca leziuni musculare, tulburări de circulație și traume psihice. Reformatori precum Dorothea Dix au atras atenția asupra acestor abuzuri. Ei au expus publicului modul inuman în care erau tratați bolnavii mintal în spitalele psihiatrice din Statele Unite.

Cămașa de forță în medicina și cultura secolului XX

Unul dintre cei mai faimoși utilizatori ai cămășii de forță în scopuri medicale a fost neurologul francez Jean-Martin Charcot. Acesta a folosit-o în tratamentul pacientelor diagnosticate cu isterie la Spitalul Salpêtrière din Paris. În multe cazuri, aceste femei erau supuse unor experimente controversate, inclusiv hipnozei, fiind victime ale unui sistem medical abuziv.

În afara sferei medicale, cămașa de forță a devenit un simbol cultural. A apărut în spectacolele de evadare ale lui Harry Houdini, în filme horror și chiar în modă, fiind reinterpretată de designeri avangardiști precum Vivienne Westwood.

Cum a fost folosită în psihiatria modernă

După anii 1950, odată cu dezvoltarea medicamentelor antipsihotice și a unui cadru etic mai clar în psihiatrie, utilizarea cămășilor de forță a intrat în declin. Constrângerile fizice au început să fie privite ca o încălcare a drepturilor pacienților.

Centrele moderne de sănătate mintală dispun de personal specializat, tehnici de dezescaladare și tratamente medicamentoase care reduc necesitatea imobilizării fizice. Cămașa de forță este utilizată astăzi doar în cazuri extreme, de exemplu în transportul persoanelor periculoase sau în situații de criză severă.

Citește și: Curiozități despre Leu: 10 lucruri pe care nu le știai despre moneda românească

Istoria cămășii de forță este complexă și reflectă schimbările din psihiatrie și din societate. La început, era văzută ca un instrument progresist. Cu timpul, a devenit un simbol al abuzului și al neputinței sistemului medical. Astăzi, cămașa de forță rămâne o amintire puternică a cât de important este să respectăm demnitatea umană, indiferent de contextul terapeutic.

Cămașa de forță a dispărut aproape complet din practica medicală actuală. Totuși, ea continuă să stârnească fascinație și controverse. Subiectul aduce în discuție echilibrul fragil dintre siguranță, libertate și tratamentul etic al pacienților.