Cine e omul care conduce Kaufland în România. Și cum un neamț s-a îndrăgostit de țara noastră și a învățat limba din dragoste pentru soție. Marco Hößl, șeful care a interzis cravata în organizație

Se spune că oamenii de succes nu simt nevoia să epateze pentru că ştiu exact ce şi cât pot. N-au nevoie de haine cu briz-briz-uri, nici de maşini care să rotească capetele pe stradă şi nici nu se agaţă de adresarea protocolară ca să-şi confirme poziţia. Marco Hößl, CEO Kaufland, nu face excepţie de la aceste reguli nescrise. Ajuns în România în urmă cu 6 ani, a învăţat rapid limba şi stilul de viaţă de pe plaiurile mioritice şi nu se teme să spună că aici este acasă. Am vorbit despre locurile natale, despre familie, credinţe şi inspiraţie, despre oameni, muncă şi valori, dar şi despre ce a schimbat pandemia de coronavirus în compania pe care o conduce.

Când vorbesc românii de Bavaria se gândesc la castele, orăşele romantice şi peisaje de vis. Cum vezi tu, născut şi crescut acolo, Bavaria?

Și pentru mine Bavaria este un loc de poveste, cu peisaje frumoase și multe amintiri, asta pentru că acolo mi-am petrecut copilăria. Când mă gândesc la satul din care am plecat, în mintea mea se trezesc scenarii de neuitat. Prima imagine este zăpada și iernile copilăriei, petrecute pe afară, la săniuș. Cel mai de preț lucru către care mă întorc cu mintea este simplitatea vremurilor de atunci, bucuria lucrurilor mărunte și farmecul modestiei. Nu aveam nevoie de Internet sau de prea multe ca să fim fericiți – mergeam la bunici care ne primeau cu bunătăți tradiționale și cacao cu lapte cald. Ce bucurie sinceră și autentică!

Copilăria în Bavaria m-a făcut să țin foarte mult la tradiții, la obiceiul de a dărui în prag de sărbători și nu numai. Chiar dacă în România am regăsit a doua casă, Bavaria rămâne locul meu de basm, pe care nu l-aș putea asemăna cu nimic.

Cum era copilul Marco Hößl şi la ce visa el când zburda pe plaiurile natale?

Pot spune că am fost mai degrabă un copil rebel, cu ochi curioși și mintea deschisă. Îmi plăcea să descopăr, să explorez, chiar dacă asta venea la pachet cu genunchi juliți și vânătăi. M-am bucurat de copilărie și am făcut ceea ce trebuie să facă toți copiii: m-am jucat, am învățat, am greșit și am crescut sub îndrumarea sfaturilor pe care le-am primit și care m-au ajutat să devin cine sunt astăzi.

Chiar și azi, adult fiind, retrăiesc copilăria prin ochii fetițelor mele și încerc să le transmit aceeași bucurie pe care am simțit-o și eu când eram mic, făcând lucrurile la timpul lor. E ușor astăzi să trecem peste etape, însă eu cred că toți copiii merită să trăiască simplu, prin joc și joacă, cei mai frumoși și liberi ani din viața lor.

Ce valori ţi-au transmis părinţii, direct sau indirect?

Educația din familie poate reprezenta cea mai importantă bază pentru viață. Este cea care te formează ca om, înainte de a fi altceva, specialist într-un anumit domeniu.

Eu am avut șansa de a crește într-o familie care m-a învățat să apreciez simplitatea, să mă bucur de ceea ce am și să împart cu ceilalți. Lecția darului și a omeniei este cea mai frumoasă moștenire pe care o am de la părinții mei.

Tot datorită lor am înțeles cât de importantă este determinarea și seriozitatea atunci când îți propui să faci ceva. Se spune că germanii sunt foarte bine organizați și riguroși. Într-adevăr, însă asta nu înseamnă că nu zâmbim, nu dăm mâna des sau nu ne facem complimente. Astăzi trăim într-un univers unde nu mai e loc de clișee.

În familie am învățat acest echilibru de a rămâne și serios și prietenos în același timp. Am înțeles că cel mai mult contează să lași ceva valoros pe unde treci, iar cel mai de preț rezultat este să clădești alături de oamenii cu care lucrezi. Tot în familie am învățat că nici în viață, nici în business nu există un drum clar și nici indicatoare care să ne arate sensul corect. Viața este foarte mult despre neprevăzut și învățare pas cu pas.

Ce materii ţi-au plăcut în şcoală? Ce meserie te gândeai că ai vrea să ai ca adult?

Am eu o vorbă: nu contează ce voiai să devii, contează ce ai devenit între timp.

La școală am fost elevul explorator. Nu am fost un tocilar. Mi-a plăcut să descopăr, să cunosc din toate câte puțin și, ca și astăzi, mă interesa să înțeleg cu adevărat cum funcționează lucrurile în spate.

Mi-a plăcut mereu să depășesc tiparul obișnuit, să văd dincolo de planuri foarte bine stabilite. Câteodată viața e atât de imprevizibilă, că te duce acolo unde nu te-ai fi așteptat. Eu sunt un exemplu bun: am ajuns în România, dar dacă m-ai fi întrebat acum 20 de ani probabil nu mi-ar fi trecut prin minte asta.

Ai fost un copil care nu ieşea din cuvântul părinţilor?

În relația cu părinții, cred că puțin din ambele, dar am avut parte de părinți înțelegători și empatici. Atunci când copiii mei fac năzbâtii, mama mea mereu le spune că eu am fost și mai încăpățânat. De mic am învățat cât de important este să greșești. Cea mai bună școală este să înveți pe cont propriu, greșind. Dacă nu cazi, nu vei avea curajul să încerci lucruri simple și noi, precum să admiri priveliștea sus dintr-un pom.

Pentru asta ai nevoie de o libertate de gândire și de spirit. Acea libertate o cultiv și eu la rândul meu, în familia mea, dar și în companie, la Kaufland România. Nu este o extremă, e o libertate în care ești responsabil pentru ceea ce faci. Este vorba de o libertate conștientă și asumată.

Vorbeşte-mi puţin despre intrarea ta în zona de retail şi despre evoluţia ta în carieră. Mulţi oameni au impresia că dacă ajungi într-o astfel de funcţie de conducere ori ai avut pile, ori o educaţie şi o viaţă privilegiată.

Eu am primit o educație ce a prețuit munca. Dacă muncești, vei avea. Părinții mei vin din clasa muncitoare. Nimic nu se obține fără ambiție și implicare. Dar o carieră nu e doar despre eforturi interminabile. Contează și norocul, oportunitățile care îți ies în cale și coincidențele. De exemplu, eu am ajuns în retail prin coincidență.

Mi-am început cariera acum peste un deceniu, ca manager într-un magazin Lidl. Am crescut pas cu pas, de la o poziție locală, la una cu responsabilități internaționale și din 2015 conduc echipele din România, respectiv Republica Moldova la Kaufland, companie pe care o consider ca a doua mea familie. Înainte de asta, am lucrat proiecte în diverse țări precum Polonia, Ungaria, Suedia, Norvegia, Elveția, Germania, Austria și înainte să devin CEO, am fost Director de vânzări, Director de Logistică și Director regional.

Însă orice carieră ai clădi, cel mai important este să nu te oprești din a învăța. Atât de la ceilalți, cât și de la tine însuți. „Cine încetează să se dezvolte încetează să fie bun!“ – este un slogan după care ne ghidăm adesea în companie și în care cred profund. Până și eu am început de la zero și știu ce înseamnă să avansezi treaptă cu treaptă, etapă cu etapă.

Cum ţi-ai cunoscut soţia şi cum te-a cucerit? Sau a fost invers, ai cucerit-o tu pe ea?

Soția este cea care m-a susținut mereu și personal consider că mare parte din succesul carierei mele ține de ea. Ea este din Republica Moldova și sunt mândru că datorită ei, am învățat să vorbesc românește într-un timp record.

Pentru mine, soția este cea mai mare sursă de inspirație. Foarte multe dintre reușitele mele se datorează susținerii ei și iubirii necondiționate pe care mi-o oferă. Împreună formăm o echipă puternică și avem două fetițe de care suntem mândri.

Povestea noastră este foarte specială și am ales tot timpul să o trăim cu discreție. Cred că asta este, de fapt, ceea ce o face minunată, faptul că am ales mereu să o ținem în liniștea căminului nostru.

Ce a însemnat venirea ta în România, acum 5 ani? Ce ştiai despre ţară şi oameni?

Am venit în România pentru Kaufland și nu am mai plecat. Mi-a plăcut din prima, oamenii sunt harnici și pun suflet în ceea ce fac. Cred că multe naționalități ar avea de învățat de la români, în primul rând ospitalitatea.

Cred că în România nu ai cum să te plictisești. E o țară cu multe locuri frumoase și pentru că îmi plac oamenii de aici, nu mi-a luat mult să mă familiarizez cu ideea că aici e acasă. E drept că a ajutat foarte mult și faptul că soția mea este din Republica Moldova, recunosc.

Ce îţi place aici?

Îmi place atmosfera oamenilor atunci când se distrează, amabilitatea, dar și seriozitatea pe care o au când muncesc. Despre mâncare, prefer să nu spun nimic – se vede de la o poștă că îmi place bucătăria românească.

Iar în privința locurilor, cred că este foarte mult de explorat. România este o țară bogată în opțiuni de călătorie, cu munte, mare, Deltă, sate pitorești. Și da, îmi place și diversitatea de restaurante din oraș.

Aici se vorbeşte mult despre germani ca despre nişte oameni foarte riguroşi, serioşi, punctuali, ca şi cum românii nu au nimic din toate astea. Cum vezi tu lucrurile? Ce ai descoperit că îţi place la români şi ce crezi că ar fi de îmbunătăţit?

Trăim într-o perioadă în care este mai important să ne considerăm europeni. Interacționăm atât de mult unii cu ceilați încât nimeni nu mai este prin excelență german, român, american sau englez.

Este adevărat, la nivel cultural, fiecare popor are niște trăsături, dar dacă învățăm unii de la ceilalți, putem ajunge să le transferăm și să ne ajutăm reciproc astfel. În general, germanii sunt niște oameni riguroși și serioși, însă asta nu înseamnă că nu am văzut germani mai puțin ambițioși, greu de motivat și dezorganizați. Așa este și în România. Observ multă amabilitate, deschidere și inițiativă. La primul meu contact cu România am fost surprins să descopăr că românii sunt foarte muncitori.

Cu toții mai avem de învățat, indiferent de unde am fi. Important este să vrem și să deschidem ochii către ce are lumea să ne ofere din acest punct de vedere.

Eşti CEO-ul care a scos din companie adresarea cu dumneavoastră şi ţinuta business. De ce?

De fiecare dată când am ocazia, îmi place să îi dau exemplu pe colegii mei din departamentul IT: mă bucur întotdeauna când mă mai întâlnesc cu ei pe culoar, fiindcă văd pe tricourile lor ce formații de Metal au mai apărut. Ascultam acest gen de muzică atunci când eram tânăr și aveam părul lung. 😊

Sunt bucuros că de câțiva ani în companie ne vorbim la per-tu. Cred că putem să ne respectăm și dacă suntem relaxați. Un mediu deschis ajută la creativitate și ușurează colaborarea între colegi. La noi nu mai e obligatoriu să porți costum sau cravată. Mai ales că cravata blochează circulația sângelui spre creier – și noi în retail avem mare nevoie de el, ne bazăm pe creativitate și ingeniozitate.

Se vorbeşte tot mai mult în ultima vreme despre lipsa de pregătire a angajaţilor români şi lipsa de dorinţă de a munci. Cum se resimt lucrurile astea la Kaufland?

Pentru noi, la Kaufland, echipa este foarte importantă. Dacă investești în oameni, ei vor fi mai buni. Dacă îi abandonezi, ei nu vor mai fi motivați să lucreze. De altfel, cred că niciun business nu poate reuși fără oamenii care îl susțin, ei sunt cea mai de preț resursă a unei companii. Fără ei, nimic nu merge bine. Degeaba modernizezi un spațiu, dacă nu ai grijă și de oamenii care sunt acolo.

Noi lucrăm foarte mult cu oameni și pentru oameni. Automat ei sunt pe primul loc pentru noi.

Investim mult în pregătirea echipelor, atât profesional, dar și personal. Încă din primele luni de lucru, colegii au posibilitatea de a alege dintr-o gamă extrem de largă de cursuri de specialitate, ce urmăresc dezvoltarea de soft skills sau hard skills. Ei decid modul în care se pot dezvolta. După cum spune un proverb românesc, o minte sănătoasă se află într-un corp sănătos, aşa că oferim și cursuri opționale de yoga sau de nutriție. Și multe alte beneficii pe care nici nu ni le-am fi imaginat pe piața muncii până recent. Cred că un om fericit și împlinit în viața personală va lucra mai bine. La muncă învățăm să mâncăm mai bine, să facem sport și să trăim mai sănătos.

Sunt mândru de oamenii cu care lucrez pentru că sunt foarte harnici. Asta mi-a plăcut la români când am venit prima oară aici, acum 10 ani.

Faci meditaţie în fiecare dimineaţă şi uneori mărturiseai că mergi la mănăstiri Zen. Ce-ţi aduc lucrurile astea în viaţă? Cum te ajută?

Meditația m-a ajutat să descopăr puterea disciplinei în viața mea și să îmi creez un mod de gândire mai sănătos. Este și aici mult de lucrat, nu poți medita o dată și să te aștepți la schimbări majore în viața ta. Ca să meditez mă trezesc devreme, la 6.30, și practic asta cam 25 de minute, timp în care mă pregătesc fizic și spiritual pentru ziua care urmează.

Meditația mi-a deschis foarte multe căi și mi-a restructurat gândirea, atât la muncă, cât și acasă. Am descoprit cu timpul conceptul de „Mindful Leadership” cu ajutorul căruia am reușit să îmi reorganizez programul și să îmi fac timp pentru toate. Nu m-am așteptat ca meditația să îmi schimbe viața, ci să mă modeleze pe mine în direcția unei schimbări.

Mergeam periodic și la mănăstiri Zen, când doream să mă refugiez în liniște și să petrec mai mult timp cu mine, ascultându-mi gândurile. Pentru mine acela e cel mai bun context de auto-analiză a acțiunilor mele în raport cu ceilalți: familie, colegi, societate. Atunci când am fost prima dată la o asemenea mănăstire, unul dintre managerii mei mi-a spus după o ședință: „Nu știm unde ai fost, dar am prelua costurile dacă te-ai mai duce acolo”.

Într-un fel, meditația îți aduce și un fel de energie pe care oamenii o văd atunci când te întorci și interacționezi cu ei.

Kaufland susţine anual foarte multe proiecte de CSR şi are şi o deschidere mare faţă de proiectele de protecţie a mediului. De unde această dorinţă de implicare? E o chestiune de cultură organizaţională sau e vorba şi de nişte resorturi interne care acţionează aici?

Binele nu are nevoie de o cultură organizațională pentru a fi făcut. Proiectele de CSR pe care le avem la Kaufland fac parte dintr-o strategie, desigur, însă cel mai important este că oamenii care le fac sunt deplin implicați și vor să aducă schimbare în comunitate. Oricât de multă determinare de business am avea, acestea nu ar putea prinde viață fără un scop profund uman care se ascunde în spatele lor.

Ce-ţi place să faci în timpul liber?

Îmi place bucătăria românească și gătesc des acasă. Se vede?

Timpul petrecut cu familia, cu soția și fetițele mele este foarte important. Iubesc să le citesc povești fetelor mele. De fiecare dată descopăr că și adulții pot învăța din poveștile pentru copii. Până la urmă, viața e o alegorie în care noi suntem personaje cu diferite roluri.

Iubesc să călătoresc și să descopăr lumea. O mare pasiune a mea sunt și sporturile de iarnă, obișnuiesc să schiez în sezon. Este o senzație de libertate, încărcată de adrenalină care mă umple de energie.

Ce tip de parinte eşti? Ce le transmiţi fetelor despre viaţă, despre trecut, prezent şi viitor?

Sunt tată de fete și uneori mi-aș dori ca aceasta să fie o meserie în sine, căci e dificil să te gândești cât de repede cresc și câte sunt de învățat. Deși uneori sunt tentat să devin prea stresat din cauza asta, încerc să fiu un tată relaxat și deschis. Am o relație foarte apropiată cu fetele mele, vorbim mult, petrecem timp și dezbatem subiecte interesante din mai multe domenii.

Îmi place să știu că le sunt sprijin și îmi doresc să le susțin în tot ceea ce vor să facă. Sunt atent să nu devin nici prea autoritar, nici prea permisiv și să le transmit ideea că o viață de succes este o viață în care faci ce îți place și cât de des poți. Așa cum nici părinții mei nu mi-au oferit o listă de instrucțiuni despre cum se utilizează viața, nici eu nu vreau să fac asta cu fetele mele. Sunt alături de ele ca un model din care ele să ia ceea ce au nevoie, cu timpul, pentru propria formare.

Pandemia de coronavirus a fost o provocare pentru toată lumea. Care a fost cea mai mare provocare pentru voi, în companie? Ce schimbări aţi impus în această perioadă?

Traversăm o perioadă extrem de solicitantă din multe puncte de vedere. Retailul este un domeniu dinamic și pot să spun că eram antrenați în mare măsură. Suntem foarte flexibili și ne-am adaptat cu rapiditate noilor provocări. Tot ce am făcut a fost să continuăm același fir roșu al activității noastre, în 4 direcții prioritare:

• La nivelul magazinelor și depozitelor, ne-a preocupat siguranța angajaților și a clienților, pentru care am luat o serie de măsuri, înainte chiar de a fi reglementate;
• De asemenea, ne-am concentrat pe susținerea comunităților acolo unde este cea mai mare nevoie. Am reacționat imediat la nevoile esențiale și actuale prin strategia noastră de CSR, reușind să alocăm peste 1.500.000 de euro către ONG-uri și pentru proiecte ce vin în sprijinul grupurilor vulnerabile;
• Am consolidat relațiile de parteneriat stabilite de-a lungul timpului și am fost alături de furnizori prin grăbirea plăților către ei;
• Am rămas în permanentă legătură și comunicare cu autoritățile, pentru a putea răspunde prompt la orice modificare.

La scurt timp după ce a fost anunţat lockdown-ul, aţi anunţat că plătiţi în avans taxele şi impozitele. Când alţii încercau să se pună la adăpost, voi aţi scos bani şi i-aţi trimis către bugetul de stat. De ce? Nu ţi-a fost teamă de urmări?

Pentru noi, pandemia a însemnat să acționăm în spirit de responsabilitate și solidaritate. Mă bucură să văd atât de multe acțiuni de CSR care ne dau speranță să credem că vom reuși să trecem mai rapid și împreună peste această etapă dificilă. Plata celor 69 de milioane lei în avans cu trei luni – taxele la bugetul de stat și bugetele locale – am considerat că este un gest firesc în vremuri în care să fim alături unii de ceilalți contează mai mult ca oricând.

Şi n-a fost singura măsură importantă pe care aţi luat-o în această perioadă. Mi se pare mie sau parcă în săptămânile acestea au fost mai multe acţiuni umanitare ale companiei decât de obicei?

Sloganul nostru de CSR este Implicarea face diferența. În aceste săptâmâni, el s-a transformat în #Responsabilitatea face diferența. Prin toate acțiunile noastre de CSR și comunicare am dorit să fim alături de comunitate și să răspundem unor nevoi urgente pe care, de altfel, le cunoșteam foarte bine și înainte de pandemie, având în vedere bugetul anual de peste 6 milioane de euro pe care îl direcționăm către proiecte de responsabilitate socială.

Nu aș putea să spun că am avut mai multe acțiuni umanitare decât de obicei, ci doar ne-am direcționat bugetul de CSR către soluții viabile și concrete pentru a depăși mai ușor, împreună, această perioadă delicată. În plus, apreciez foarte mult eforturile mass-media și le sunt recunoscător jurnaliștilor că au promovat și comunicat publicului larg tot ce au întreprins companiile pentru a ajuta acolo unde a fost nevoie.

Necunoscutele sunt multe legate de pandemie şi de urmări. Ce planuri aveţi pentru următoarea perioadă?

Într-adevăr, din punct de vedere medical, încă mai sunt multe aspecte de clarificat, însă cercetările în domeniu trebuie să continue. Consider că suntem privilegiați de acest secol în care tehnologia, comunicațiile și știința ne ajută enorm. În această direcție, sunt de părere că mediul de business trebuie să susțină în continuare economia. Kaufland România își continuă strategia de expansiune. De noi depind peste 15.000 de angajați și familiile lor, peste 3000 de furnizori și angajații lor, peste 1 milion de beneficiari ai proiectelor noastre de CSR. Avem responsabilitate față de ei și trebuie să ne continuăm angajamentul de a le fi alături.