Cine este femeia care a salvat Portuglia? Antónia Adelaide Ferreira, de la refuzul de a-și mărita fata cu Premierul țării, la supranumele de „mãe dos pobres”

Acum mai bine de 200 de ani, o femeie pe nume Antónia Adelaide Ferreira a salvat vinul portughez, în pofida tuturor refuzurilor de care a avut parte din partea bărbaților din industrie. Pe atunci, nu doar că femeile nu conduceau afaceri de succes, dar nu aveau nici măcar dreptul de a se așeza la aceeași masă cu ei.

Dar Antónia Adelaide Ferreira a reușit să se impună, să-și facă vocea ascultată și, într-o perioadă de criză, să salveze vinul portughez. Povestea ei se aseamănă foarte mult cu cea a lui Barbe-Nicole Ponsardin, cea care, în aceeași perioadă, a reușit, de data aceasta în Franța, să se identifice cu povestea vinului Veuve Clicquot, unul dintre cele mai apreciate din lume. 

Văduvă la 33 de ani, Antónia Adelaide Ferreira reușește să se impună în industria vinului din Douro Valley

Antónia Adelaide Ferreira s-a născut în 1811, într-o familie de producători de vin. Tatăl său, José Bernardo Ferreira, o mărită cu unul dintre verii săi, António Bernardo II, în 1834. Acestuia îi plăcea viața, așa că a reușit în doar zece ani să-și risipească o mare parte din avere, lăsând-o pe Antónia văduvă în 1844. 

Singură și cu destule probleme economice cauzate de investițiile proaste făcute de fostul soț, aceasta se implică în industria vinului de Porto. Datorită unui simț economic și antreprenorial extraordinar, Ferreirinha, așa cum i se spune astăzi Antóniei Adelaide Ferreira, devine în scurt timp una dintre cele mai importante latifundiare din Douro Valley și una dintre cele mai bogate persoane din Portugalia. 

Ferreirinha și lupta sa cu sistemul macist din Portugalia

În 1853, Ferreirinha moștenește și averea tatălui său, așa că la scurt timp, fata sa, Maria da Assunção devine extrem de râvnită de principalele case ale aristocrației portugheze. Un an mai târziu, Ducele de Saldanha, pe atunci șeful Guvernului portughez, decide să-și însoare fiului cu Assunção. Însă, spre surprinderea tuturor, se lovește de refuzul Antóniei care nu este de acord să își mărite fiica la doar 11 ani. Iar acest lucru devine unul dintre cele mai cunoscute scandaluri „romantice” din istoria Portugaliei. 

Înfuriat de răspunsul Antóniei, Ducele de Saldanha, împreună cu António Bernardo III, fratele lui Assunção și alți prieteni, vin la Quinta de Travassos pentru a o răpi pe aceasta. Însă, nu găsesc pe nimeni, Assunção era deja în Régua, protejată de mama sa. Cele două, de frică, decid să fugă la Londra, împreună cu Francisco Silva Torres, cel care urma să îi devină al doilea soț lui Ferreirinha. 

Dar Antónia Adelaide Ferreira nu fuge din Portugalia fără să stârnească un conflict socio-politic de proporții. Aceasta publică un protest împotriva Ducelui de Saldanha care îi șubrezește acestuia imaginea publică. Bucurându-se de susținerea publicului, Ferreirinha își face curaj și, după doi ani, se întoarce în țară, împreună cu Francisco și Assunção. 

Citește și: Cele mai frumoase plaje din Algarve. Cum poți să te bucuri de paradisul din sudul Portugaliei? Unde să stai și când este cel mai bine să-ți planifici vacanța

Ferreirinha, eroina care salvează comunitatea din Douro Valley

După ce se întoarce acasă, Antónia Adelaide Ferreira se bucură de mare succes. Afacerile îi merg din ce în ce mai bine, iar veniturile îi cresc pe măsură. Asta până când Valea Douro începe să se confrunte cu ciuma oidiumului (spori fungici care atacă strugurii). Din cauza aceasta multe podgorii dau faliment, însă datorită volumului mare de vin, Antónia Adelaide Ferreira reușește să-și vândă producția la suprapreț și astfel să cumpere multe dintre proprietățile fermierilor care au fost nevoiți să-și închidă cramele. 

Din nefericire, însă, perioada aceasta nu a însemnat doar un succes în afaceri pentru Antónia Adelaide Ferreira care este lovită de o nouă tragedie personală. În 1861, după o vizită pe care o face la Quinta do Vesúvio, Antónia se întoarce la Régua cu barca împreună cu soțul său Silva Torres, fiica și ginerele său, Joseph James Forrester. Din cauza vremii neprielnice, vasul se scufundă, iar James moare. Atunci Antónia pierde un prieten foarte drag, iar Valea Douro, unul dintre cele mai importante figuri.

Luptându-se cu pierderea lui James, Ferreirinha este lovită de o nouă încercare, atunci când în 1865 apare primul caz de filoxeră, o insectă extrem de dăunătoare viței de vie, atacul produs de aceasta poate fi fatal rădăcinilor soiurilor roditoare. Fermierii din zonă încearcă absolut totul pentru a-și proteja producția de struguri, însă fără succes. Și asta pentru că toți folosesc substanțe chimice pentru a se lupta cu această insectă, astfel că solurile lor nu mai puteau fi agricole. 

Rezolvarea vine abia în 1885 atunci când Ferreirinha descoperă cum se luptau americanii cu această insectă și implementează soluția pe domeniile sale. I-au trebuit, însă, câțiva ani Antóniei pentru a-i convinge pe fermierii din zonă să o asculte, astfel că abia la începutul anilor 1890 se reîncepe cultivarea în zonă. 

Antónia Adelaide Ferreira, una dintre cele mai importante figuri din istoria Portugaliei, supranumită „mãe dos pobres / mama săracilor”

În 1877, Silva Torres cumpără în numele Antóniei 300 de hectare necultivate în zona Mount Meão, una dintre cele mai greu accesibile și mai sărace din regiune. Fără drumuri, accesul se putea face doar cu bărcile care aveau nevoie de nu mai puțin de două săptămâni pentru a ajunge aici. În opt ani, doar 150 de hectare au putut fi cultivate cu vin și măsline. Din cauza lipsei de muncitori, Antónia Adelaide Ferreira a trebuit să apeleze la galicieni, reușind astfel să aibă nu mai puțin de 1,000 de muncitori. Lucrările au durat până în 1895, cu doar un an înainte de moartea Antóniei. 

Supranumită „mãe dos pobres / mama săracilor” datorită ajutorului pe care îl oferea oamenilor din zonă, precum și a acțiunilor sale de caritate, Antónia Adelaide Ferreira a fost motivul pentru care portughezii au putut să intre în competiție cu englezii pe bursa internațională a producției de vin. Astfel că astăzi, cramele din zonă, multe dintre ele aparținând urmașilor Antóniei Adelaide Ferreira, distribuie pe piețe precum cea americană, cea franceză sau cea britanică. Iar vinul de Porto a devenit unul dintre cele mai apreciate din lume. 

Astăzi în Douro Valley, loc înscris pe lista UNESCO, există nu mai puțin de 80 de soiuri de struguri. Mai bine de 70% din producția de vin făcută aici este roșu, urmat de alb, roze și de un vin special numit tawny (se aseamănă la gust cu coniacul). Dacă vrei să înțelegi cu adevărat nordul Portugaliei, atunci trebuie să vizitezi această vale și să intri la una dintre cramele din zonă. Vei afla diferențele dintre consumul de vin din nord versus sud – în nord oamenii beau vin roșu pentru că îl pot asocia mai ușor cu carnea de miel sau cea de vită, pe când în sud se bea mai mult vin alb, combinat cu pește sau fructe de mare. Se spune că nordul este mai educat și mai cunoscător, de aceea se bea și mai mult vin roșu – pentru a învăța calitatea vinului se începe cu cel roze, apoi cu cel alb și abia apoi cu cel roșu. În cele din urmă, vei afla care este procesul de producție a fiecărui tip de vin, precum și de unde vin butoaiele în care se ține acesta (în general, din Franța, Statele Unite ale Americii și Portugalia). 

Citește și: Franța, Portugalia, nordul și sudul Spaniei: câteva opriri pe care trebuie să le faci în drumul către cea mai bună cafea de specialitate