Cine este „Mama păpușilor”? Cum a ajuns Ana Mare să trimită păpuși oșenești în toată lumea? Și ce i-au răspuns soții Obama când au primit surprizele românești

„Mama păpușilor” a ajuns în toată lumea cu păpușile ei oșenești. De mai bine de 20 de ani, lucrează zi și noapte, din pasiune. Prima dată le face chiloții oșenești, apoi cizmele, cămeșa, pindeleul, zadvia, apoi le pune mărgelele și, la final, băticul. Și-a transformat întreaga căsuță din Bixad într-un atelier. Pe unde te învârți dai de ațe, de materiale și de culori, dar este pasiunea ei. A învățat-o de la mama sa, iar acum duce mândria oșenească mai departe. Ana Mare este unul dintre puținii meșteri din zonă și se mândrește că păpușile ei au ajuns în toată lumea, din Europa, până în China și de la Casa Albă, la Nadia Comăneci.

Dar ce înseamnă să faci păpuși? De ce i se spune „Mama păpușilor”? Și cum au ajuns păpușile ei în familia președintelui Obama?

Cine este „Mama păpușilor” și care este legătura cu familia Obama

Povestiți-ne despre păpușile pe care le faceți …

Ana Mare: De tânără am lucrat cu mama mea care făcea pălării de paie. Acum am 62 de ani și de mică mi-a plăcut să lucrez. Pe vremea aceea, prin anii ’50 și până prin ’70 și ceva, se purtau, aici în Oaș, pălăriile de paie.

De mică ați fost talentată la lucru manual?

Da și mi-a și plăcut. Apoi am fost la școală, la oraș. Am făcut opt clase, m-am căsătorit și am lucrat, cum era pe vremea respectivă, la Cooperativa Meșteșugărească de Consum. Și cred că atunci am deprins toate meșteșugurile pe care le folosesc astăzi.

Păpuși când ați început să faceți?

Cam în urmă cu 20 și ceva de ani. Nu pot să spun că făceam păpuși când eram mică, mama era cea care le făcea atunci. Noi doar făceam colțuri, mai călcam baticurile sau ce ne mai dădea ea de lucru. Pe vremea aceea, mama mergea la Cisnădioară, de acolo lua pălăriile de paie și într-o zi ne-a adus o păpușică de la nemțoaice – primită din Germania – să ne jucăm cu ea. După ziua respectivă, mama a luat-o, a îmbrăcat-o și a pus-o pe mobilă, adică pe ladă că nu aveam noi cine știe ce mobilă pe vremea respectivă. Și ne-a zis să nu ne mai jucăm cu ea, că e frumoasă, e ca un bibelou.

Dar mai țineți minte când ați făcut dvs. prima păpușă?

Eram maestră la încălțăminte și a fost o întorsătură în viața mea, am căzut bolnavă și a trebuit să mă întorc acasă, în satul meu. Și aici am început să fac păpuși, stăteam în casă și îmi trebuia o îndeletnicire. Copiii plecaseră în străinătate, le trimiteam și lor păpuși. Mai făceam pentru soră, pentru frate, pentru rude. Și treaba a luat-o, încet, încet, o amploare foarte mare (râde).

Mai faceți și acum pălării?

Ana Mare: Pălăriile acum le iei de-a gata, în alb și doar pui desene pe ele. Nu m-am băgat niciodată să le fac eu. Am lucrat la tricotaj, la Cooperativă, dar niciodată nu m-am băgat la mașina mamei (râde). Îmi era ciudă, nu îmi plăcea deloc să fac clopuri. Așa că acum le iau gata făcute și le brodez manual. Nu fac nimic la mașină, doar sucesc colțurile, fac ciucălii – roșu, galben, albastru ca pe vremuri, la care mai adăugăm acum și alte culori – și le brodez. Au o anumită broderie pe care am învățat-o de la doamna de la Minister, de la București, cum era pe vremea respectivă. Punem o crenguță de brad care reprezintă zona noastră, niște forme geometrice, printre care steaua care înseamnă sinceritate, soarele. Ce mai ținem minte de atunci.

Mă bucur că încă mai găsești câțiva meșteri de unde să cumperi clopurile gata făcute. Pe vremea mamei erau trei meșteri într-un sat, în Certez, în Satul Mare. Și așa a trebui să se mute în Negrești Oaș, că nu încăpeau trei meșteri într-un singur sat. Noi ne-am mutat în Negrești în ’65. Aici am urmat școala și viața.

Cât de diferit este să faceți păpuși în comparație cu pălăriile din copilărie?

Și pe acestea le cumpăr gata făcute – de la Arad, chinezești, de porțelan. Pe acestea le dezbrac, le aranjez la păr, la breton, le fac codițe – ca să aibă o statură un pic de oșeancă. Apoi le aranjez la mânuri, la picioare – pentru că ies picioarele din haine, trebuie aranjate, umplute, cusute. Și după aceea le croiesc cu mâna și apoi le cos la mașină. Prima dată îi fac chiloții oșenești, apoi îi fac cizme, cămeșa, pindeleul, zadvie, apoi îi pun mărgelele și, ultima fază, îi pun băticul.

Dar de ce ați ales să le îmbracați în portul oșenesc?

Păi cum altfel?!? Mulți dintre cei din zonă sunt plecați în străinătate și ne-am gândit ce putem noi să le dăm să ducă în acele țări. Ceva ce aceia să nu aibă, că ei au de toate. Știți cum este, fiecare ia ceva din zona lui, ceva ce încă chinezii nu au reușit să facă (râde). Am trimis și în China, să știți și m-am gândit „aoleu poate mă copiază și le fac ei”. Dar nu au cum pentru că nici eu nu fac două la fel că nu se poate – ori pui mai mult material că îți rămâne și atunci păpușa iese mai mare, ori pui mai puțin și iese mai micuță.

Chiar astăzi a venit o femeie de la noi din sat care muncește în Franța și voia să ducă o păpușă de aici. Doamna la face curat acolo are colecție de păpuși. Are cică din toată lumea și numai că nu i-a zis că din Oaș nu are. Așa că i-am dat o păpușică de Arad tare frumos îmbracată pe care să o pună dintre toate celelalte zeci pe care le are doamna. I-am zis „lasă, o să vezi tu ca asta o să-i placă cel mai tare, fă-i o surpriză și pune-o printre celelalte și o să vezi ce mult o să se bucure”.

Pe unde au ajuns păpușile dvs?

Ana Mare: Peste tot, nici nu pot să spun pe unde. În America trimit frecvent. L-am făcut și pe domnul Obama, cu doamna și cu toată familia. Am luat negrese, le-am îmbrăcat oșenește și județul Satul Mare le-a trimis acum opt ani la Casa Albă.

Și v-au răspuns?

Da, am fost foarte fericită. Mi-au zis că sunt foarte frumoase și că le plac foarte mult. Atunci țin minte că toată presa a promovat foarte tare cum au primit soții Obama păpușile oșence sub brad, de Crăciun. A fost frumos.

Faceți și la comandă?

Ana Mare: Da, bineînțeles. Fac la comandă. Fac și pe păpuși aduse de oameni. Am avut păpuși Nadia Comăneci, îmbracată în oșeancă, i le-a dus cineva în America. Bianca Drăgușanu a avut o colecție cu păpuși cu fața ei.

Și cum le vindeți, doar la comandă?

Nu, mai avem și târguri. Noi suntem câțiva meșteri în sat, 5-6 și vindem la turiștii din zonă. Mai facem lucruri speciale pentru nunți, botezuri. Păpuși mici de la 50 de lei, până la cele mari pe care le pun

Care este cea mai mare păpușă pe care ați făcut-o?

Am făcut unele mari cât un copil de 2-3 ani. Păpuși mari cumpărate de la Arad pe care le-am îmbrăcat oșenește. Și mai am eu una mare cumpărată din Ucraina, îmbracată în haine foarte vechi. O mai iau cu mine pe expoziții, dar foarte rar pentru că toată lumea o vrea. Mi-au dat și 800 de euro pe ea și nu am dat-o. I-am făcut cizme, i-am făcut chiloți oșenești, i-am făcut codiță. Aș da cuiva și 2000 de euro să îmi facă hainele respective din nou, dar nu se găsește nimeni – nu prea vor oamenii tineri să lucre’ și să coase. Țin prea mult la ea ca s-o dau.

Și cea mai mare comandă pe care ați primit-o?

Eu stau aici în Bixad de peste 15 ani și cred că acum vreo 12 ani a venit un domn mare de afaceri de la Brașov care mi-a cerut să îi fac vreo 80 de păpuși să le ducă în Dubai. 80 de păpuși toate îmbrăcate în cămașă albă de pânză cu pindelii colorate – roșu, verde, albă, roz, albastru, portocalii. Și 50 de semne în miniatură, cusute de mână de două bătrâne. Și 50 de pălării. La comandă asta am lucrat din octombrie și până la gătatul lui mai. Au dus toată comanda în Dubai, fiecare în cutia sa personalizată. Asta a fost cea mai mare afacere a vieții mele (râde).

Dvs. trăiți din asta?

Ana Mare: Nu, sunt pensionară. Am lucrat, doar că am fost bolnavă și a trebuit să mă pensionez mai devreme. Am stat la oraș, la bloc și când m-am îmbolnăvit, m-am întors acasă. Dar acum păpușile sunt ca o pasiune pentru mine. Oricât de bolnavă aș fi, nu se poate să nu mă pun la mașină, măcar o oră.

De când ne-am mutat aici la Bixad, la casă, mă pot destrăbăla cu toate conțele mele, cu toate ațele. Toată lumea care mi-a trecut pragul a văzut ce nebunie e la mine în casă și în curte. Nu se poate să nu facă nora mâncare și să nu găsesc niște ață prin bucătărie (râde). Sunt multe bucăți, multe culori, multe ațe … așa că nu se poate să nu ajungă peste tot.

Care este cel mai frumos compliment pe care l-ați primit?

Cred că atunci când mi-au zis oamenii de la televiziunea din Satul Mare „Mama păpușilor”. Apoi, când a fost cu Obama, mi-au zis oamenii și „Mama Obama” (râde).

„Mama păpușilor”: „Când a fost cu Obama, mi-au zis oamenii și Mama Obama”

Acum la ce lucrați?

Am terminat deja o păpușă și m-a rugat cineva să le fac un mire și o mireasă pe sticlă. Chiar acum m-am uitat să văd sticlele. Dar mai am păpuși, cine vine în zonă, are de unde să aleagă. Noi lucrăm toată iarna, să avem dacă vin turiștii să cumpere. Și dacă a fost cu pandemia, nu au mai fost nici zilele orașului, ne-au rămas până acum. Dar am vândut mai bine de jumătate – multe cadouri, mulți oameni care duc în străinătate la copii, la rude, la oamenii unde muncesc.

Nepoții dvs. ce spun? Se joacă cu păpușile făcute de dvs?

Nepoata mea are acum 15 ani, nu îi mai trebuie ei păpuși (râde). Dar când era mică lucra cu mărgele – țin minte că le spunea oamenilor: „fac brățară pentru tati și pentru mami pentru când o să merg în Italia”. Era mică și făcea, acum nu se mai îmbracă nici în hainele oșenești. E domnișoară acum, nu îi mai plac chestiile tradiționale.

Acum sunt în Italia?

Da, ea e la școală acolo. Mai vin în vacanță pe la noi.

Și cum este viața lor acolo, nu le e dor de casă?

Ba da, vă dați seama, dar stau pentru fetiță. Învață foarte bine și ei se sacrifică pentru ea, să aibă un viitor mai bun.

Dvs. nu vă e greu fără ei?

Îmi e, dar ce să fac?! Dar m-am obișnuit de aproape 20 de ani de când sunt plecați, m-am obișnuit. Acum când vin în vacanță, parcă abia aștept să meargă acasă că mă deranjează. M-am obișnuit doar eu cu soțul. De puțin timp s-a întors și băiatul acasă, cu nora. Ne-a fost foarte greu la început cu ei acasă, cred că și acum aștept să plece. Îmi place că sunt acasă, dar am tot un sentiment că trebuie să se ducă la ei.

Îmi spuneați că în sat mai sunt și alți meșteri?

Ana Mare: Eu sunt singura din zonă care face păpuși. Cred că mai sunt vreo 2-3 băbuțe care mai fac, dar dacă eu vând o păpușă, mai fac alte cinci în loc. Dar în zonă mai sunt alți meșteri – avem fete care lucrează cu mărgele, de exemplu.

Lucrați împreună, vă ajutați?

Da, cum să nu. Dacă vine cineva și are nevoie de mărgele, îi trimit la ele. La rândul lor, dacă întreabă cineva de pălării sau de păpuși, oamenii, le dau numărul meu de telefon, îi trimit la Ana Mare. Și ne mai întâlnim la expoziții. Eu am făcut peste tot – în Italia, în Germania, în Austria, ultima a fost la Chișinău.

Dar au venit oameni să învețe de la dvs. să facă păpuși?

Mai sunt oameni care ar vrea să învețe, dar nu au răbdare. Trebuie să ai mașină, trebuie să ai răbdare. Mai sunt fetele din zonă pentru că la noi la nunți, la evenimente, toată lumea se îmbracă oșenește – de la mic, la mare – și ele mai fac o ie atunci când este nevoie. De multe ori, am lucrat și noaptea că oamenii nu își dau seama cât de multă migăleală este. Vin cu copilul seara la măsurătură și tu trebuie să lucrez noaptea târziu. Abia când intră cu tine în casă și văd materialele, ațele, culorile, își dau seama cât de multă muncă este. Când intră în atelier, oamenii îmi spun, „o, doamne, zici că ești orunca” – orunca este o femeie care strânge mizerii. La mine este așa: patul și mașina. Când obosesc, mă pun în pat. După ce îmi revin, mă apuc de treabă. Și tot așa. Am pensie de 704 de lei, ce să fac? Am fost operată la coloană, am poliartrită, pe mine mă doar spatele și dacă stau și dacă muncesc. Așa că, mai bine muncesc la păpuși.

Citește și: Sculptor și motociclist enduro la 12 ani. Filip Malearov, puștiul care duce mai departe meșteșugul de la sat, arătând tuturor că tradiția nu este ceva vechi, ci mai degrabă ceva ce se poate împleti cu viața modernă

Cât durează să faceți o păpușă?

Dacă stau într-o zi numai de asta, aș putea să fac vreo două păpuși mici.

„Mama păpușilor”, cum putem să vă găsim și să comandăm păpuși, dacă nu ajungem la Bixad?

Mă găsiți pe Facebook. Nu e vreo problemă, am trimis în toată țara. Am făcut și pălării pentru actori.