fbpx

Căutare

Share this article

Filip Malearov are 12 ani și este, pentru al treilea an consecutiv, campion incontestabil la singurul concurs dedicat meșteșugurilor, recunoscut de toate inspectoratele școlare din țară: Olimpiada meșteșugurilor tradiționale, organizată de Muzeul Astra din Sibiu.

Mama lui Filip, Simona, curator al muzeului și pasionat cercetător al lemnului tradițional săsesc, se face „vinovată” de a fi creat contextul în care băiatul, la vârsta grădiniței, să descopere sculptura în lemn și să înceapă să creeze.

În același timp, tatăl lui Filip, Cosmin, tehnician dentar și colecționar de mașini vintage, este responsabil de cealaltă pasiune a copilului, enduro. Iar de dragul copilului și-a cumpărat și el motor și a învățat totul de la zero.

Iată o poveste cu adrenalină, rost și sens din inima meșteșugurilor, de la Sibiu.

Când și cum a devenit Filip interesat de sculptură?

Simona Malearov, mama lui Filip: Eu sunt muzeograf la Astra, în Sibiu, și în fiecare vară organizăm aici Olimpiada meșteșugurilor tradiționale. Concursul se organizează în luna iulie, deci când Filip era în vacanță, așa încât îl mai luam cu mine când mergeam să jurizez.

Zona mea de lucru este cea a lemnului, a mobilierului pictat din muzeu și acolo ajungea și Filip. Am văzut cum se uită la copii cum lucrează în lemn și la un moment dat mi-a spus că vrea și el să rămână acolo, adică la grupul de cioplitori în lemn din Hunedoara, ai domnului Mircea Lac. Domnul Mircea Lac vine cu copii foarte bine pregătiți și are în jur de 8-9 participanți în fiecare an.

Am vorbit cu domnul profesor și l-am întrebat: „nu vă supărați, îl puteți ține o oră până îmi mai fac eu treaba și mă întorc apoi?” Bineînțeles, domnul profesor a acceptat, doar că a doua zi Filip a zis că vrea din nou la domnul Mircea Lac.

Domnul profesor i-a mai dat o daltă, o bucată de lemn și a început să cioplească. Așa a început să-i placă și a vrut să continue.

În următorul an nu l-am înscris la concurs, am zis să mai lăsăm să treacă timpul, poate totul e doar o joacă pentru el. Doar că în fiecare zi el era la grupul de cioplitori: îl lăsam dimineața, cu ceva de mâncare la el, apă și tot ce-i trebuia, și-l mai recuperam după-masa.

În vara aceea a primit o diplomă de participare, pe care i-au pregătit-o colegii mei, fără să-mi fi spus nimic, și a urcat și el pe scenă, ca toți ceilalți copii care au participat la concurs.

Diploma aceea, dovada că a participat și el la olimpiadă, a fost ca și cum cine știe ce ar fi primit. Așa că anul următor l-am înscris. Prima dată a luat locul III, apoi locul II și a ajuns la locul I.

Descoperă povestea lui Filip Malearov, copilul sculptor și motociclist enduro la doar 12 ani:

La ce vârstă a început de fapt și cât de complicată a fost treaba asta pentru el, fiindcă îmi imaginez că ai nevoie de ceva forță să dai cu dalta într-un butuc de lemn?

Simona Malearov, mama lui Filip: Filip a început să sculpteze pe la 6 ani.

Drept e, să sculptezi e foarte greu. Chiar domnul Lac mi-a spus, după primele zile când l-a văzut: „copilul acesta are potențial! Are o forță, cât e el de pricăjit!” Era cel mai mic din clasă, dar avea forță și rezolva foarte ușor problema cu dalta.

Cât de complicat a fost să îl duceți la Hunedoara sau i-ați găsit un profesor aici?

Simona Malearov, mama lui Filip: Domnul Lac a plecat după ce s-a terminat tabăra, concursul.

Dar între timp am descoperit că una dintre colegele mele, Cristina Dăneasă, și ea eleva domnului Lac, predă la facultate, la Universitatea Lucian Blaga, din Sibiu, și este și restaurator la atelierul Mitropoliei Ortodoxe. Așa că am rugat-o să se ocupe puțin de Filip. Copilul a început să meargă la ea acasă, apoi la atelier și a început să se descurce foarte bine, să comunice foarte bine și cu studenții, și cu colegii.

După o vreme însă am realizat că profesoara era foarte ocupată, avea și copilul și am luat decizia să căutăm pe altcineva. Așa am aflat că s-a mutat la Sibiu un alt fost elev al domnului Mircea Lac, Andrei, cu care Filip lucrează foarte bune, mai ales că sunt de vârste mai apropiate, merge la el, la cămin și sunt în relații foarte bune.

Filip, împreună cu Andrei, unul dintre instructorii săi

Îl duceam după-masa, de obicei joia sau vinerea când nu mai avea multe lecții, mergea la căminul studențesc și sculptau la Andrei în cameră, până pe la 10.00 – 11.00 seara. Îi plăcea.

De ce meșteșug săsesc?

Simona Malearov, mama lui Filip: Eu am trăit cu sașii și nu întâmplător lucrez tot pentru ei, fac etnografie săsească. Având de-a face cu obiecte săsești mi-a fost foarte ușor să-i arăt și lui: obiecte din colecție, cărți pe care eu le citesc și asta îi este de ajutor.

A făcut și ceva motive românești dar probabil că de la mine vine aplecarea pentru sași. Iar la concursuri merge îmbrăcat săsește.

Ce importanță are titlul de olimpic al meșteșugurilor?

Simona Malearov, mama lui Filip: Depinde de fiecare copil cum percepe asta. Unii se pot bucura și de premiul III, iar alții vor doar premiul I.

Filip Malearov în timpul Olimpiadei meșteșugurilor

Filip s-a bucurat mai ales pentru că a socializat foarte mult, dar, ca orice copil, așteaptă să fie apreciat pentru orice face, iar o diplomă ajută.

Când a luat premiul I a primit și o sumă de bani. Nu a fost foarte mare, cât le-a permis bugetul organizatorilor, dar copiii se bucură toți pentru sumele pe care le primesc la premiul I sau II.

Acum doi ani mi-a spus că vrea să-și cumpere motor, deci ceva ce necesita o sumă. Și l-am întrebat: „ai tu atâția bani?”. „Păi, mama, eu mi-am pus deoparte banii de la olimpiadă.” (râde)

De trei ani, de când a luat premiul I, și-a strâns toți banii. Avea vreo 600 de lei puși deoparte, de care nu știam fiindcă nici nu țin cont de asta, mai ales că el nu cheltuie foarte mult. Doar dacă-și ia un lucru bun sau strânge bani pentru telefon, de pildă, fiindcă noi am zis că nu investim într-un telefon nou pentru copil, dar îi dăm unul folosit dacă vrea. Dar nu vrea, așa că împărțim cheltuiala: mai pune el, mai punem și noi și cumpărăm telefonul nou.

A vândut vreodată ce a produs?

Simona Malearov, mama lui Filip: Filip are niște comenzi de mărțișoare. Prima dată l-am provocat să facă niște mărțișoare pentru colegele lui Cosmin, fiindcă în laboratorul unde lucrează soțul meu sunt foarte multe fete. Iar el mi-a răspuns: „Știi cât e de muncă?”. „Știu, i-am zis, știu că e mult de muncă! Dar tocmai asta contează!” (râde)

Filip Malearov, multiplu olimpic la sculptură tradițională săsească

În plus, a mai fost la Festivalul Haferland, care se organizează la Criț. Instructoarea lui, Cristina Dăneasă a fost invitată să facă atelier de sculptură acolo și s-a dus și el cu niște lucrușoare mai mărunte. A vândut câteva și era foarte încântat.

Și ce a făcut cu banii?

Simona Malearov, mama lui Filip: Nu mai știu ce a făcut cu banii, dar cum îi primește îi pune deoparte. Nu se gândește să-i cheltuiască imediat.

Cum e pasiunea pentru motor? De unde a venit?

Simona Malearov, mama lui Filip: Fratele meu, Victor, este, printre altele, și ghid montan, deci merge cu motoarele prin păduri. Primește și turiști și are legătură și cu Romaniacs, marele concurs enduro. Echipele, turiștii veneau lângă noi, pe stradă, în casa unde locuiesc părinții mei și unde Victor și-a amenajat atelierul și unde ține toate motoarele depozitate. Deci e de ajuns pentru Filip să deschidă portița și să treacă la bunicii lui imediat ce auzea că vine Victor, feblețea lui, cu motorul.

De când era mic îi plăcea de Victor, se uita la motoare cum le repara, cum le spăla, mai ajuta și el pe ici pe colo, până când am văzut că-i place din ce în ce mai tare. Așa că ne-am gândit să-i facem cadou un motor de ziua lui. A fost un gând spontan, într-o seară. Dar foarte repede Victor a găsit ceva numai bun în Belgia, la un tip care avea și el un băiat, tot motociclist. A venit motorul, iar Filip a fost foarte fericit.

Dincolo de bucuria pe care i-o aduce, știu că-l și dezvoltă, el fiind mai pricăjit fizic și mai ales că are platfus; îl ajută oarecum.

Filip Malearov, motociclist enduro la 12 ani

Iată niște gânduri de mamă grijulie. Dar pe de altă parte, această mamă grijulie, când s-a gândit că e vorba de enduro ce a simțit?

Simona Malearov, mama lui Filip: Mama, când pleca fratele meu prin păduri și pe munți, nu mai era bună de nimic toată ziua. Toată ziua întreba: „Când vine Victor de pe munte? Ce fac atâta timp?”

Dar ce știu eu bine este că Filip e foarte temperat și nu se avântă. Gândește foarte mult înainte de a face ceva. Când era mic, dacă intra în contact cu o persoană necunoscută, îl analiza din cap până în picioare ca să vadă ce și cum. Nu se aventurează. E foarte calculat și am încredere că nu exagerează cu viteza sau cu motorul.

Sigur că accidente se pot întâmpla, poate derapa, riscul este risc. Pe de altă parte, niciun alt sport nu prea s-a lipit de el. Toți prietenii și colegii lui jucau fotbal, iar ca să se integreze în grup s-a dus, dar nu i-a plăcut, nu e de el.

A încercat și baschet, dar asta nu prea i se recomandă din cauza platfusului, fiindcă tot pe vârfuri ar trebui să joace. Așa am ajuns la bicicletă, trotinetă și finalmente la motor.

Tata cum a fost cooptat în acest club al motocicliștilor?

Simona Malearov, mama lui Filip: Tata a fost nevoit. (râde)

Victor, fratele meu nu avea timp să-l plimbe pe Filip când voia el, în orice weekend. Așa că a a început Cosmin să meargă cu el, doar că în scurt timp am ajuns în faza în care Filip gonea cu motorul pe câmp, iar soțul, Cosmin, încerca să se țină după el cu bicicleta.

Cosmin și Filip Malearov, o echipă de motocicliști enduro

Așa că foarte repede, Cosmin a zis: „Filip progresează, îi rămâne și motorul mic, iar eu nu mai fac față cu bicicleta. Nici nu am ce să-l învăț, fiindcă nu știu, dar nici nu vreau să se plimbe cu motorul și să învețe greșit, pentru că e periculos.”

Atunci a vorbit cu fratele meu și și-a cumpărat și Cosmin motor. A învățat și el să meargă, apoi au ieșit toți trei, apoi cu alți prieteni. Au început pe drumuri ușoare, de munte, după care au pornit și pe cărări mai grele, cu frunze și pârâiașe.

Simona Malearov, mama lui Filip: Pe mine e ceva ce mă bucură asta, fiindcă soțul meu muncește foarte mult și are nevoie de o relaxare. În plus, m-am bucurat că și-au găsit o activitate comună, mai ales că Filip, când era mic, nu prea reușea să petreacă timp cu Cosmin, care se întorcea foarte târziu acasă. Acum, când pleacă ei, duminica, cu motorul, eu nu mă supăr că rămân singură, pentru că ei doi sunt împreună, au un subiect comun de abordat și-și petrec timpul ca între băieți.

Când te-a făcut mândră Filip?

Simona Malearov, mama lui Filip:  Tot timpul m-a făcut mândră. Sunt foarte încântată că are această îndeletnicire spre meșteșug fiindcă foarte puțini copii mai apreciază sau se uită la așa ceva.

Unii ar considera-o chiar ca pe o chestie mai rușinoasă, mai ales copiii de pe la oraș care nu au avut tangență cu așa ceva.

În plus, Filip merge destul de bine și cu școala. Deci chiar sunt foarte mulțumită de el.

A fost întotdeauna un copil cuminte și foarte liniștit, dar știa ce voia. Chiar îi spuneam fostei lui învățătoare că nu-mi amintesc să fi făcut vreo boacănă. „Alina, i-am zis, parcă e prea liniștit, prea potolit! Nu a făcut ceva ce să povestesc și eu altora! Uite ce a făcut Filip când era mic, s-a urcat pe aragaz sau știu eu ce altceva!” Iar Alina mi-a zis: „lasă, că Filip știe foarte bine ce vrea, știe ce și când să spună! Nu-ți face probleme în privința asta.”

Spune-mi, Filip, când, cum și de ce te-ai apucat de sculptură?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Când eram mic se organiza Olimpiada de meșteșuguri la Muzeul Satului, unde mama era muzeograf și mă tot plimba pe acolo până am văzut copiii care sculptau.

Îmi plăcea foarte mult ce făceau, iar la un moment dat un profesor de acolo mi-a dat și mie o daltă și m-a învățat. Următorii doi ani iar am fost la ei, iar peste un an am participat și eu la concurs.

Filip Malearov, în timpul concursului

Explică-mi puțin ce înseamnă olimpiadă de meșteșuguri?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Olimpiada presupune că sunt mai mulți copii care lucrează pe diferite meșteșuguri, cum ar fi țesătură, sculptură, olărit, mai multe domenii. Eu mi-am ales sculptură. Premiile sunt puse de exemplu numai pentru țesătură, sculptură și așa mai departe.

Ce înseamnă pentru tine această olimpiadă și care sunt cei mai temuți adversari? De cine îți era mai mult teamă?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: De cei care practicau de mult timp acest meșteșug, de cei mai mari decât mine. Pentru că aveau mult mai multă experiență decât mine.

De ce ai nevoie pentru a fi un foarte bun sculptor?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Este nevoie de multă practică și cam atât.

Doar de practică? Dacă eu mă apuc acum și sculptez în fiecare zi o să pot sculpta?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: După părerea mea da. (râde)

Nu e nevoie și de ceva forță, poate, și de talent, și de documentare?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: După părerea mea nu trebuie forță. Și talent foarte puțin, fiindcă nici eu la început nu știam să sculptez dar cu practică am învățat mai bine.

Cine te ajută?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: M-a ajutat profesorul meu, Andrei. Am sculptat foarte mult cu el și m-a învățat diferite tehnici. L-am întâlnit după ce Cristina nu a mai putut să lucreze cu mine, pentru că era ocupată cu mai mulți studenți, preda la facultate.

Clepsidră de lemn, piesă modernă sculptată de Filip Malearov (12 ani)

Ce te învață?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Mă învață să sculptez mai bine, mă învață tehnici, secrete. De exemplu, lemnul are mai multe fibre, iar dacă mergi invers de cum merg ele, s-ar putea să se rupă lemnul. Iar el m-a învățat cum să merg cu dalta.

Lemnele de unde le iei, cine te ajută cu asta?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: De lemne se ocupă profesorul meu. Și câteodată el le ia, le ține, apoi mi le taie și eu le lucrez.

Cum ai reușit tu să devii olimpic și cât de important a fost pentru tine acest premiu?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Pentru a lua locul I m-am pregătit cu mulți ani înainte, cu doi ani înainte. Am fost prima dată la olimpiadă la 6 ani și am luat locul I pe județ și locul III la faza națională.

Cine ți-a furat titlul în acel an?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Sincer, numele lor nu le știu, dar aveau mult mai multă experiență și erau mai mari decât mine.

La un an după aceea am luat iarăși locul I pe județ, am trecut la faza națională și am luat locul II, iar următorul an am luat locul I la amândouă, iar următorii ani am luat tot locul întâi la ambele competiții.

Cum te-ai simțit?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Am fost foarte bucuros și eram mândru de mine.

Ce-o să faci mai departe cu sculptura?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Probabil o să mă ocup mult mai mult de sculptură și o să evoluez cât mai mult. Eu așa sper.

Cât de departe te vezi ajungând cu asta?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Mi-aș dori cred să învăț și eu alți copii să facă acest meșteșug și să știu eu mult mai bine.

Meșteșugurile tradiționale par mai mult potrivite pentru oameni mari, nu arată ca o aventură pentru un puști. Ce părere ai tu despre asta?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Nu mi se pare chiar așa; oricine poate să facă asta, doar că prelucrarea este destul de veche. Iar concursul se face pentru a reaminti despre cum era mai demult.

Ce părere au colegii tăi despre asta?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Au o părere bună despre mine; unii mă susțin, alții zic că nu e așa interesant ce fac eu, că nu le place atât de mult. Dar pe unii îi ascult, pe alții nu. Depinde în cine am încredere.

Ai vândut vreodată ce ai produs?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Am vândut și mărțișoare. Și cam atât.

Și ce ai făcut cu bănuții?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Mi i-am strâns pentru dălți și ce am mai vrut eu să-mi iau.

De ce ți-ai luat motor și mai ales, de ce enduro?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Mi-am luat motor pentru că unchiul meu făcea ture cu niște turiști din alte țări: Australia, Belgia. Și, de când eram mic, tot mergeam la bunicul meu, unde repara el motocicletele și-mi plăcea foarte mult. Îl tot rugam să merg pe ele, să le pornească.

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: La 8 ani am primit prima mea motocicletă, de ziua mea, de la părinții mei, apoi m-am apucat să mă dau și eu și mi-a plăcut foarte mult.

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro

Când, de câte ori te-ai accidentat?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Accidentări grave nu am avut, mai mult vănătăi.

Care e cea mai spectaculoasă căzătură a ta?

Filip Malearov, sculptor și motociclist enduro: Cea mai spectaculoasă căzătură a mea: eram într-o urcare, cu mai multe pietre, iar eu, cum am motorul mai mic, nu pot să sar, să merg peste pietre. Mi-a alunecat mâna pe accelerație, a sărit motorul în sus și m-a tras și pe mine mai sus. Am căzut și mi-am rupt frâna din spate. Și-am mers fără frână până la mașină.

Eu nu am pățit nimic, doar m-am zgâriat și am avut câteva vânătăi.

Filip Malearov, pe dealurile Sibiului
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO