Prima pagină » Cine este Mihai Răzvan Ungureanu: de la studentul care se gândea că „există o Moarte pe care s-o împrăștie cei care vorbesc tot românește”, la premierul de doar 78 de zile
Cine este Mihai Răzvan Ungureanu: de la studentul care se gândea că „există o Moarte pe care s-o împrăștie cei care vorbesc tot românește”, la premierul de doar 78 de zile
Cine este Mihai Răzvan Ungureanu? O personalitate marcantă în politica și diplomația românească, acesta este cunoscut pentru cariera sa diversificată și pentru mandatul său de prim-ministru al României care a durat doar 78 de zile. A devenit apoi ministru de Externe în Guvernul liberal condus de Călin Popescu Tăriceanu, a ajuns şef SIE în mandatul lui Traian Băsescu, după care a fost numit premier.
Dar, pentru a înțelege mai bine cine este Mihai Răzvan Ungureanu, vom explora, în articolul de mai jos, atât viața sa de familie, perioada studenției, începuturile în diplomație, cât și cariera politică și detalii despre scurtul său mandat ca premier.
Cine este Mihai Răzvan Ungureanu: membru supleant în Uniunea Tineretului Comunist
Născut pe 22 septembrie 1968 în Iași, Mihai Răzvan Ungureanu provine dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său, Ștefan Ungureanu, a fost profesor universitar de programare a proceselor chimice tehnologice la Universitatea Politehnica din Iași și a ocupat funcția de viceprimar al municipiului Iași între 1996 și 2000. Mama sa, Mariana Ungureanu, a fost medic pediatru. Acest mediu familial academic a influențat profund formarea sa intelectuală.
În 1987, a absolvit ca șef de promoție Liceul de matematică-fizică „Costache Negruzzi” din Iași, demonstrând încă de tânăr o înclinație către excelență academică. Ulterior, între 1988 și 1992, a urmat cursurile Facultății de Istorie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde și-a consolidat pasiunea pentru istorie și relații internaționale. În perioada comunistă, Ungureanu a fost membru supleant în Uniunea Tineretului Comunist (UTC).
„Blugii ne erau plini de sânge. Dumnezeu știe dacă m-aș fi gândit vreodată, la vârsta asta, că există o Moarte pe care s-o împrăștie cei care vorbesc tot românește”
După finalizarea studiilor universitare, Mihai Răzvan Ungureanu a continuat să-și aprofundeze cunoștințele în domeniul istoriei și al relațiilor internaționale. Între 1992 și 1993, a urmat studii postuniversitare la Centrul pentru Studii Ebraice din cadrul St. Cross College, Universitatea Oxford, Marea Britanie, unde s-a specializat în istoria evreilor și a Europei Centrale. Această experiență internațională i-a oferit o perspectivă amplă asupra dinamicilor politice și culturale globale.
Într-un interviu acordat, în 2006, revistei „Cariere“, Mihai Răzvan Ungureanu a povestit de ce s-a orientat către Facultatea de Istorie într-o perioadă în care această disciplină era injectată de ideologia comunistă. „Am ales-o pentru că nu-mi dădeam seama care sunt consecinţele. Şi am preferat să merg către ceva care îmi era foarte aproape. Nu o distingeam ca pe o disciplină de studiu, în sensul academic al cuvântului. M-am simţit atras de istorie ca şi cum cultura generală ar fi căpătat în felul acesta formă academică, universitară. Dar fără o gândire articulată şi definitivă asupra consecinţelor, în cazul în care regimul ar fi rămas acelaşi. Aş fi vrut să mă duc la matematică, dar, cum făceam şi alte lucruri pe atunci, în afară de învăţat, n-am avut curaj“, a povestit Ungureanu. În acelaşi interviu, fostul director SIE a vorbit şi despre pasiunile sale din tinereţe. „Cântam, bunăoară, în formaţia liceului, împreună cu câţiva colegi, cu care am redescoperit muzica de la zero. Aveam părul lung pe vremea aceea şi nu făceam niciunul dintre noi rabat de la adolescenţa noastră. Dimpotrivă, îmbogăţeam experienţa predictibilă, deseori cenuşie, a şcolii, printr-o experienţă extatică, la care ne aducea muzica la 17-18 ani”, se arată într-un material din Adevărul.
În timpul facultății, Mihai Răzvan Ungureanu s-a implicat și în jurnalism, potrivit unui articol publicat de „Evenimentul Zilei” în 2012. Publicația citează fragmente din „Opinia studențească”, revistă la care fostul șef al SIE ar fi contribuit chiar în decembrie 1989. „Blugii ne erau plini de sânge. Dumnezeu știe dacă m-aș fi gândit vreodată, la vârsta asta, că există o Moarte pe care s-o împrăștie cei care vorbesc tot românește”, scria Ungureanu pe 26 decembrie 1989, într-o relatare publicată în revista studențească.
După căderea comunismului, eveniment pe care l-a descris în paginile publicației studențești, Ungureanu și-a continuat parcursul academic la nivel internațional. În 1993, a urmat cursuri postuniversitare la St. Cross College din cadrul Universității Oxford, iar în 2004 și-a obținut doctoratul la Facultatea de Istorie din Iași.
În 1994, a obținut titlul de doctor în istorie modernă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu o teză axată pe istoria Europei Centrale și de Est. De-a lungul anilor, a fost implicat în diverse proiecte academice și a publicat lucrări de specialitate, consolidându-și reputația de istoric și cercetător.
Cariera diplomatică a lui Mihai Răzvan Ungureanu a debutat în 1998, când a fost numit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, responsabil pentru relațiile cu românii de pretutindeni. În această calitate, a coordonat politicile menite să sprijine comunitățile românești din diaspora și să promoveze cultura română în străinătate.
În perioada 2001-2003, a fost reprezentantul personal al președintelui în exercițiu al OSCE pentru combaterea antisemitismului, demonstrând angajamentul său față de promovarea drepturilor omului și a toleranței. Această funcție i-a permis să colaboreze cu lideri internaționali și să contribuie la dezvoltarea unor politici menite să prevină discriminarea și intoleranța.
Cine este Mihai Răzvan Ungureanu: Mandatul de prim-ministru de 78 de zile
În decembrie 2004, Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit ministru al afacerilor externe în guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. În această funcție, a promovat integrarea euro-atlantică a României și a consolidat relațiile diplomatice cu partenerii internaționali. Mandatul său s-a încheiat în 2007, în urma unei demisii legate de o controversă privind gestionarea unei crize consulare.
Pe 26 noiembrie 2007, fostul președinte Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai-Răzvan Ungureanu în funcția de director al Serviciului de Informații Externe (SIE), funcție rămasă vacantă din martie 2007, după demisia lui Claudiu Săftoiu. Pe 5 decembrie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului au validat oficial numirea lui Ungureanu la conducerea SIE.
La începutul anului 2012, în contextul unor proteste sociale și al demisiei guvernului Emil Boc, președintele de atunci, Traian Băsescu, l-a desemnat pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru funcția de prim-ministru. Guvernul său a fost învestit pe 9 februarie 2012, având ca obiectiv principal implementarea unor reforme economice și sociale menite să stabilizeze situația țării. Numirea sa a fost întâmpinată cu opoziție puternică din partea USL, care a criticat transferul său direct de la conducerea SIE la șefia Guvernului. Mandatul său a fost de scurtă durată, durând mai puțin de trei luni. Această perioadă scurtă a fost marcată de tensiuni politice și sociale, care au culminat cu pierderea sprijinului parlamentar necesar pentru continuarea guvernării.
Pe 27 aprilie 2012, Guvernul său a fost demis printr-o moțiune de cenzură inițiată de USL. Înainte de plecare, Ungureanu a ținut un discurs scurt, dar incisiv, vizându-l pe principalul său rival politic, Victor Ponta.
În același an, Mihai-Răzvan Ungureanu a devenit subiect de controversă după ce postul Antena 3 a prezentat o listă de protocol care sugera că, în timpul mandatului său, au fost cheltuite 10 miliarde de lei pe diverse produse, inclusiv creme, loțiuni, parfumuri și chiar carne de vită Kobe, o specialitate de lux. În fața acuzațiilor, Ungureanu s-a apărat afirmând că astfel de achiziții nu sunt decise de premier, ci intră în responsabilitatea RA-APPS, instituția care gestionează bunurile de protocol ale Guvernului.
