Claudiu Mirescu, medicul care scrie poveștile pacienților pe care nu i-a cunoscut niciodată pe niște lame ale laboratorului de la Morgă: „Anatomia patologică nu poate influența medicina modernă, ci o determină"

Claudiu Mirescu: „Am fost un copil curios și nonconformist și voiam să cunosc lumea prin propria experiență”

Ce fel de copil ai fost? Știu că ai crescut într-o familie monoparentală și ai avut foarte prezenți pe bunicii din partea mamei.

Dacă ar fi să extrag o trăsătură a copilăriei mele, am fost un copil curios, iar pe locul 2, am fost un copil nonconformist. Nu m-am adaptat niciodată la reguli și mereu încercam să-mi satisfac curiozitatea și dorința de explorare, iar asta dădea de furcă celor care m-au crescut pentru că indiferent dacă eram copilul bun care învăța , lua note mari la școală și eram ancorat în lucrurile care se întâmplau în școală și în familie, în mintea mea, eram de multe ori în altă parte. Încercam de multe ori să întreprind lucruri noi, fiind genul care, de mic iubea lectura, însă simțeam că nimic nu m-ar ajuta să cunosc lumea mai mult decât o proprie experiență.

Ce „pedeapsă” redresa un nonconformist care căuta adrenalina? Ce funcționa la tine?

Era un discurs bine cunoscut pe vremea aia: „Dacă nu înveți bine și nu asculți, nu o să se aleagă nimic de viața ta”, iar pe mine mă speria ideea de a nu se alege nimic de viața mea. Anii ‘90 au reprezentat o perioadă confuză fie că erai adult, fie că erai copil și fiecare încerca să facă față. De mic am învățat să interpretez și limbajul nonverbal al adulților din jurul meu și de multe ori nici nu se ajungea la cuvinte pentru că simțeam din atitudine, din priviri,  din tonul vocii care aparent era neutru.

Claudiu Mirescu: „Un soft de la mine de la firmă care m-ar fi costat foarte mult, a fost creat de mine”

Când ai știut că vrei să devii medic?

Fix în prima săptămână din clasa a IX-a. Profesoara mea de biologie m-a determinat să iau hotărârea de a participa la Olimpiada de Biologie. Participarea a avut un succes neașteptat și repetat. În cei 4 ani de liceu am depășit fazele locale, județene și naționale, astfel încât, în clasa a XII-a am ajuns la etapa internațională la Olimpiada de Biologie, în Argentina, unde am obținut o medalie de bronz. Alegerea de a urma o carieră medicală mi se părea firească.

Văd două influențe până acum în viața ta. A mamei tale și a profesoarei de biologie. Cum le-ai putea combina?

Le combin și în ziua de astăzi. În timp ce mă pregăteam pentru probele Olimpiadei de Biologie, făceam și programare. Spre exemplu, un soft de la mine de la firmă care m-ar fi costat foarte mult, a fost creat de mine. Îl folosim eu și clienții mei și are un real succes. Mai mult decât atât, fiind în domeniul medical, știu exact la ce nevoi trebuie să răspundă un soft de acest gen, astfel încât nu trebuie să lucrez cu un IT-ist pe care trebuie să îl învăț medicină ca să știe cum să facă un astfel de soft. S-au combinat cele două. Nu s-au exclus reciproc niciodată.