Combaterea invizibilului: Cum virusul HIV afectează viețile a milioane de oameni

Virusul HIV și implicit boala SIDA rămâne o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, afectând 40,4 milioane de vieți până acum, cu transmitere continuă în toate țările la nivel global; unele țări raportând tendințe în creștere ale noilor infecții atunci când anterior erau în scădere.

La sfârșitul anului 2022, existau aproximativ 39,0 milioane de persoane care trăiau cu HIV, dintre care două treimi (25,6 milioane) se află în Regiunea OMS Africa.

În 2022, 630 000 de persoane au murit din cauze legate de HIV și 1,3 milioane  de persoane au dobândit HIV.

Nu există leac pentru infecția cu HIV. Cu toate acestea, având acces la prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea HIV eficace, inclusiv pentru infecțiile oportuniste, SIDA a devenit o afecțiune cronică gestionabilă, permițând persoanelor care trăiesc cu HIV să ducă o viață lungă și sănătoasă.

Cum virusul HIV afectează viețile a milioane de oameni: prezentare generală a bolii

Virusul imunodeficienței umane (HIV) este o infecție care atacă sistemul imunitar al organismului. Sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) este cel mai avansat stadiu al bolii.

HIV vizează celulele albe din sânge, slăbind sistemul imunitar. Acest lucru crește predispoziția la boli precum tuberculoza, infecții și unele tipuri de cancer.

HIV se răspândește din fluidele corporale ale unei persoane infectate, inclusiv din sânge, lapte matern, lichid seminal și fluide vaginale. Nu se răspândește prin sărutări, îmbrățișări sau prin împărțirea alimentelor. De asemenea, se poate răspândi de la o mamă la copilul ei.

HIV poate fi tratat și prevenit prin terapie antiretrovirală (ART). HIV netratat poate evolua spre SIDA, adesea după mulți ani.

Toți copiii cu HIV mai mici de 5 ani sunt considerați ca având boala HIV în stadiu avansat.

Semne si simptome ale HIV

Simptomele HIV variază în funcție de stadiul infecției.

Boala se răspândește mai ușor în primele câteva luni după ce o persoană este infectată, dar mulți nu sunt conștienți de starea lor până în etapele ulterioare. În primele câteva săptămâni după infectare, este posibil ca oamenii să nu prezinte simptome. Alții pot avea o boală asemănătoare gripei, inclusiv:

• febră
• durere de cap
• eczeme
• durere de gât.
• Infecția slăbește progresiv sistemul imunitar. Acest lucru poate provoca alte semne și simptome:
• noduli limfatici umflați
• pierdere în greutate
• febră
• diaree
• tuse.

Fără tratament, persoanele cu infecție HIV pot dezvolta și boli severe:

• tuberculoza (TB)
• meningita criptococică
• infecții bacteriene severe
• cancere precum limfoamele și sarcomul Kaposi.

HIV provoacă agravarea altor infecții, cum ar fi hepatita C, hepatita B și variola maimuței.

Cum virusul HIV afectează viețile a milioane de oameni: transmiterea

HIV poate fi transmis prin schimbul unei varietăți de fluide corporale de la persoanele care trăiesc cu HIV, cum ar fi sângele, laptele matern, lichidul seminal și secrețiile vaginale. HIV se poate transmite și în timpul sarcinii și nașterii copilului. Oamenii nu se pot infecta prin contactul obișnuit de zi cu zi, cum ar fi sărutul, îmbrățișarea, strângerea mâinii sau împărțirea obiectelor personale, alimente sau apă.

Este important de menționat că persoanele cu HIV care sunt supuși unei terapii antiretrovirale (ART) și au o încărcătură virală nedetectabilă nu transmit HIV partenerilor lor sexuali. Accesul timpuriu la TAR și sprijinul pentru a rămâne sub tratament sunt, prin urmare, esențiale nu numai pentru îmbunătățirea sănătății persoanelor cu HIV, ci și pentru prevenirea transmiterii HIV.

Factori de risc ai infecției cu HIV

Comportamentele și condițiile care expun oamenii la un risc mai mare de a contracta HIV includ:

• a avea contact sexual anal sau vaginal fără prezervativ;
• prezența unei alte infecții cu transmitere sexuală cum ar fi sifilis, herpes, chlamydia, gonoree și vaginoză bacteriană;
• implicarea în consumul dăunător de alcool și droguri în contextul comportamentului sexual;
• împărtășirea acelor contaminate, seringilor și altor echipamente de injectare droguri;
• primirea de injecții nesigure, transfuzii de sânge și transplant de țesut și proceduri medicale care implică tăiere sau perforare sterilă;
• apariția unor răni accidentale, inclusiv în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății.

Cum virusul HIV afectează viețile a milioane de oameni: diagnostic

HIV poate fi diagnosticat prin teste de diagnosticare rapide care oferă rezultatele în aceeași zi. Acest lucru facilitează foarte mult diagnosticul precoce și legătura cu tratamentul și prevenirea. De asemenea, oamenii pot folosi autotestele HIV pentru a se testa. Cu toate acestea, niciun singur test nu poate oferi un diagnostic complet HIV pozitiv; este necesară testarea de confirmare, efectuată de personalul sanitar sau comunitar calificat și instruit la un centru comunitar sau o clinică. Infecția cu HIV poate fi detectată cu mare acuratețe folosind teste precalificate OMS în cadrul unei strategii și algoritm de testare aprobate la nivel național.

Cele mai utilizate teste de diagnosticare HIV detectează anticorpii produși de persoană ca parte a răspunsului său imunitar la combaterea HIV. În cele mai multe cazuri, oamenii dezvoltă anticorpi împotriva HIV în decurs de 28 de zile de la infectare. În acest timp, oamenii se află în așa-numita perioadă fereastră când au niveluri scăzute de anticorpi care nu pot fi detectați prin multe teste rapide, dar pot transmite HIV altora. Persoanele care au avut o expunere recentă cu risc ridicat și test negativ pot avea un alt test după 28 de zile.

În urma unui diagnostic pozitiv, persoanele ar trebui să fie retestate înainte de a fi înscriși în tratament și îngrijire pentru a exclude orice potențială eroare de testare sau raportare.

Deși testarea pentru adolescenți și adulți a fost simplificată și eficientizată, acesta nu este cazul copiilor născuți din mame HIV pozitive. Pentru copiii cu vârsta mai mică de 18 luni, testarea rapidă a anticorpilor nu este suficientă pentru a identifica infecția cu HIV – testarea virusologică trebuie efectuată încă de la naștere sau la vârsta de 6 săptămâni.

Prevenția împotriva HIV

HIV este o boală care poate fi prevenită.

Reduceți riscul de infecție cu HIV prin:

• folosirea unui prezervativ masculin sau feminin în timpul actului sexual
• fiind testat pentru HIV și infecții cu transmitere sexuală
• având o circumcizie medicală voluntară masculină
• utilizarea serviciilor de reducere a riscurilor pentru persoanele care se injectează și consumă droguri.

Medicii pot sugera medicamente și dispozitive medicale pentru a ajuta la prevenirea HIV, inclusiv:

Persoanele care iau terapie antiretrovială (TAR) și care nu au nicio dovadă de virus în sânge nu vor transmite HIV partenerilor lor sexuali. Accesul la testare și TAR este o parte importantă a prevenirii HIV.

Cum virusul HIV afectează viețile a milioane de oameni: tratament

Nu există leac pentru infecția cu HIV. Se tratează cu medicamente antiretrovirale, care împiedică replicarea virusului în organism.

Terapia antiretrovială actuală (ART) nu vindecă infecția cu HIV, dar permite sistemului imunitar al unei persoane să devină mai puternic. Acest lucru îi ajută să lupte împotriva altor infecții.

În prezent, TAR trebuie luat în fiecare zi pentru tot restul vieții unei persoane.

TAR scade cantitatea de virus din corpul unei persoane. Acest lucru oprește simptomele și le permite oamenilor să trăiască o viață normală și sănătoasă. Persoanele care trăiesc cu HIV care iau TAR și care nu au nicio dovadă de virus în sânge nu vor răspândi virusul către partenerii lor sexuali.

Femeile însărcinate cu HIV ar trebui să aibă acces și să ia TAR cât mai curând posibil. Acest lucru protejează sănătatea mamei și va ajuta la prevenirea transmiterii HIV la făt înainte de naștere sau la copil prin laptele matern.

Medicamentele antiretrovirale administrate persoanelor fără HIV pot preveni boala.

Boala HIV avansată rămâne o problemă persistentă în răspunsul la HIV. OMS sprijină țările să implementeze pachetul avansat de îngrijire a bolii HIV pentru a reduce îmbolnăvirea și decesul. Sunt dezvoltate medicamente mai noi HIV și tratamente de scurtă durată pentru infecțiile oportuniste, cum ar fi meningita criptococică, care pot schimba modul în care oamenii iau TAR și medicamentele de prevenire, inclusiv accesul la formulări injectabile, în viitor.

Foto: Depositphotos.com