Copiii din Băicoi nu vor mai merge zeci de kilometri pe jos, prin frig și ploaie până la școală. Un înger bun și Narada le-au dăruit un autobuz

Copiii care învață la Şcoala Gimnazială Dumitru Ghenoiu din Băicoi aveau zilnic aceeași provocare: Cum vor ajunge la ore?

În 2009, școala dintr-un cartier de la marginea orașului Băicoi a fost desființată pentru că avea prea puțini elevi. Puțini câți erau, trebuiau totuși să aibă parte de educație, acesta fiind unul dintre drepturile lor fundamentale. Soluția găsită a fost arondarea lor la școala din centrul orașului, undeva la 5 kilometri distanță. Sunt aproape 12 ani de atunci și câteva generații de elevi s-au înhămat zilnic la acest drum. Unii se îmbrăcau mai gros, alții se rugau de părinți să-i ducă la școală, alții între timp au renunțat.

Părinții îi grupau câte trei, patru și îi duceau și îi aduceau cu rândul la și de la școală. Lipsit de soluții, la începutul acestui an, un părinte a rugat-o pe directoarea școlii să-i permită fiului său să lase bicicleta în curtea școlii ca să aibă cu ce să se întoarcă acasă seara, după ore. Pentru că nu putea veni nimeni să-l ia de la școală, părintele respectiv își asuma riscul ca viața copilului lui să fie pusă în pericol pe șoselele din oraș.

Am vizitat Școala Dumitru Ghenoiu și am stat de vorbă atât cu copiii, cât și cu părinții și directoarea instituției. Copiii din ciclul gimnazial mi-au spus că erau zile în care stăteau și câte două ore în stație așteptând maxi-taxi, uneori înghețând de frig sau fiind uzi până la piele din cauza ploii. Iar după toată această aventură a navetei, ei ar fi trebuit să-și facă temele, să învețe lecțiile pentru a doua zi și să aibă cel mai bun randament la școală.

Un om de bine, un înger pe Pământ l-am numit noi, a intrat pe platforma HartaEdu.ro, proiectul de soluționare a urgențelor școlare, creat de organizaţia Narada și a aflat povestea copiilor din Băicoi. Fără să stea prea mult pe gânduri a donat banii necesari cumpărării unui autobuz școlar.

Ce reacție au avut copiii când au văzut autobuzul și au aflat la ce le va servi? Vedeți în video-ul de mai jos pentru că am cuvinte prea sărace ca însemnătate pentru a descrie sentimentele lor.

Îmi imaginam că toți copiii se bucură atunci când primesc dulciuri și jucării, nicidecum că vor înțelege ce înseamnă să primești un autobuz școlar. M-am înșelat teribil și abia la final am realizat cât de greu încercați au fost acești elevi și ce traumă a lăsat în sufletul lor naveta către și de la școală.

Și ca să trăiți și voi această poveste la intensitatea ei reală, vă las mai jos dialogurile pe care le-am avut atât cu directoarea școlii, cât și cu elevii, unul dintre părinți și chiar primarul din Băicoi.

Constantin Silvia Florentina, directorul școlii gimnaziale Dumitru Ghenoiu din Băicoi

Noi am venit azi aici pentru că Narada v-a făcut o surpriză. Despre ce e vorba?

Narada ne-a făcut o surpriză încă din momentul în care a apărut în viața noastră și ne-a răspuns la alertele pe care noi le-am scris pentru această școală.

Ca manager școlar întotdeauna mi-am dorit să mențin starea de bine a elevilor în școală. Și atunci, primul meu contact cu această asociație Narada a fost tangențial, am auzit despre ea la un post de televiziune. A trecut ceva timp, după care am regăsit această asociație în spațiul virtual.

Scopul nostru este să asigurăm un învățământ modern, european, de calitate. Calitate pe care nu o putem asigura în acest moment, decât cu ajutorul vostru.

Acești copii care sunt în această școală au fost vitregiți în 2009 de ceea ce înseamnă transportul școlar pentru că școala de unde veneau ei, dintr-un cartier, a fost desființată. Scopul nostru era să prevenim abandonul școlar și era obligatoriu să găsim o soluție care să rezolve această problemă. A fost asigurat o bună bucată din timp transportul elevilor prin eforturi destul de mari pentru că am închiriat transport cu costuri foarte ridicate. Însă ceea ce este mai important astăzi este că, pentru prima dată în istoria acestui oraș, se asigură transport școlar acestor elevi.

Este adevărat că rezolvăm doar o parte din problemele elevilor acestui oraș – pentru că mai sunt copii care vin din alte cartiere și ar avea nevoie de acest transport – dar totul are un început.

Câți copii sunt în școală și câți dintre ei vor beneficia de transportul școlar?

În această școală sunt 146 de elevi, iar de transport vor beneficia 45 de elevi care sunt școlarizați la ciclul primar și la ciclul gimnazial. Programul de funcționare este în două schimburi. Aici era marea problemă care trebuia rezolvată pentru că, dacă până la acest moment asiguram transportul elevilor de la ciclul primar, erau vitregiți cei de la ciclul gimnazial. Lor le asiguram doar venitul la școală, iar la plecare fiecare trebuia să găsească o soluție.

Care e cea mai mare distanță pe care ei ar fi trebuit să o parcurgă?

Distanța pe care acești copii o parcurg zilnic este de aproximativ 6 kilometri. Pot să vă spun că la începutul anului școlar am discutat cu părinții care erau îngrijorați pentru că noi puteam să le aducem copiii la școală, iar la întoarcere trebuiau să găsească soluții alternative. Îmi amintesc cum un părinte mi-a cerut acordul ca fiul lui să vină cu bicicleta la școală deși era conștient că acest lucru implică o responsabilitate enormă în ceea ce înseamnă siguranța pe drumul de la școală către casă și invers.

Cine va asigura șoferul și celelalte costuri pentru acest autobuz?

Parteneriatul dintre școală și primărie este unul benefic pentru noi, iar șoferul și tot ce înseamnă cheltuieli în ceea ce privește mentenanța, asigurarea combustibilului, ne vor fi toate puse la dispoziție cu ajutorul domnului primar.

Când ați primit vestea că Narada vă va da autobuzul pentru transportul școlar?

Cred că în urmă cu o lună de zile a fost un telefon care m-a șocat, însă mi-a dat speranță că Narada este un ONG care nu doar spune, ci face. Am aflat despre Narada de la diverși prieteni de-ai mei, colegi, am văzut proiecte – poate nu de asemenea anvergură – și cea mai mare uimire a mea a fost că o școală mică, dintr-un oraș poate necunoscut, uitat, beneficiază de un proiect Narada grandios, aș spune eu. Poate pentru anumite persoane un autobuz școlar reprezintă un fapt normal; pentru copiii aceștia reprezintă șansa lor la educație și pe noi ne ajută să prevenim abandonul școlar.

Ce cuvinte aveți pentru omul care a donat acest autobuz?

Omul care a donat acest autobuz este un om extraordinar. Am vorbit cu dumnealui și mi-a plăcut foarte mult faptul că a vrut să-și păstreze anonimatul, că a trecut totul prin prisma personală, iar cuvintele lui mi-au rămas în suflet. Mi-a spus: „sunt părinte de copil, pentru mine contează foarte mult ca un copil să aibă acces la educație și să aibă toate condițiile optime de învățare”.

Anca-Andreea Pavel, Project Manager HartaEdu, care a înregistrat alerta școlii din Băicoi și a făcut tot posibilul ca visul acestor copii să devină realitate

Anca, ce înseamnă proiectul HartaEdu?

HartaEdu este un proiect marca Narada, este un mic bebeluș ce s-a lansat acum două luni și s-a lansat pe de-o parte cu scopul de a face un fel de advocacy pentru școli, de a aduce în față nevoile lor și de a le reda profesorilor o voce, de a le reda șansa de a-și schimba condiția prin resurse alternative și pe de altă parte, bineînțeles că încercăm noi, la rândul nostru să găsim aceste resurse, să promovăm școlile care merită către companii sau alte organizații care le pot ajuta.

Cum a fost cu școala din Băicoi?

Școala din Băicoi a fost o surpriză pentru noi, cum a fost și pentru ei. Personal cred că e un indicator de performanță al proiectului minunat faptul că la mai puțin de două luni de la lansare am reușit să avem o intervenție atât de mare. Pentru că aceasta este cea mai mare intervenție pe care am avut-o în HartaEdu și la Narada, per total, de când ne-am născut, ca organizație.

Cum suna alerta de la Băicoi?

Sincer, alerta de la Băicoi, prima dată a sunat imposibilă. În primă fază, pe HartaEdu, ne-am gândit să împărțim alertele în obiective mai mici pentru că nu știam nici noi măsura în care comunitatea va fi dispusă să ajute și nici puterea pe care o să o aibă. Alerta de la Băicoi, pe lângă autobuz, includea și o nevoie de reamenajare de curte. În prima fază ne-am gândit: „Curtea sigur putem să o facem, avem puterea asta, mergem în față și găsim un sponsor!”. Pentru autobuz, în momentul în care eu am validat alerta asta am avut foarte multe rezerve pentru că e, într-adevăr, o resursă foarte greu de localizat, suntem și în perioada crizei industriei de automobile și, bineînțeles, este un cost enorm.

De aceea, în momentul în care am avut primul contact și prima intenție de donație am lucrat și eu și doamna profesor simultan, să ne asigurăm că o să facem tot ce ne stă în putere ca să nu pierdem donatorul, să ne mișcăm suficient de rapid să identificăm un autobuz și să-l livrăm la timp, mai ales că vine sezonul rece și, așa cum a spus și doamna director, sunt copii care erau nevoiți să meargă pe jos la școală, care veneau cu bicicleta, lucruri care nu se pot întâmpla în timpul iernii.

Albulescu Loredana, mama a doi copii, nevoiți să facă naveta la școală

Cum vă numiți și câți copii aveți?

Mă numesc Albulescu Loredana, sunt părintele a doi copii de la Școala Dumitru Ghenoiu. Am o fetiță în clasa I și un băiețel în clasa pregătitoare. Ambii depind de transport către școală.

Cât de departe veniți?

Din Tufeni, cam de la 2-3 kilometri de școală.

Și cum v-ați descurcat până acum?

Foarte greu, groaznic. Soțul meu lucrează numai în deplasări, eu nu posed permis de conducere, ceea ce nu-mi facilitează deloc transportul copiilor. Întotdeauna trebuie să apelez la cunoștințe, să mă rog de unul și de altul, mai pe românește, ca să-i pot aduce la școală. Într-un fel sau altul ne-am descurcat, însă știu foarte mulți părinți care nu au avut șansa să-și trimită copiii la școală din cauza acestui lucru.

Cum o să fie de aici înainte?

Fantastic! Fabulos va fi. Mi se pare un lucru foarte bun. E un lucru grozav pentru copii și arată super. Vor avea condiții în sfârșit și au nevoie, copiii au nevoie să învețe.

George Andrei (15 ani), elev al școlii din Băicoi care de 9 ani de zile se chinuie cu naveta

George, de câți ani te chinui tu cu transportul la și de la școală?

Păi mă chinui cam de vreo 9 ani, de când am venit aici la clasa pregătitoare.

Cum era înainte?

Era foarte greu, nu prea circulau maxi taxi-urile, veneau din 2 în două ore.

Ți s-a întâmplat să întârzii la școală?

S-a mai întâmplat și să întârzii la școală vreo jumătate de oră, 15 minute, cât întârzia mașina.

Dar acum cum crezi că o să fie? Te-ai bucurat când ai văzut autobuzul acesta?

Da m-am bucurat foarte mult că acum poate nu o să mai întârzii la ore, o să ajung mai repede acasă.

Cât făceai până acasă?

Fac cam o oră, jumătate de oră, depinde cum e vremea.

O oră cu maxi taxi?

Mai așteptam o oră, două după maxi taxi până venea.

Și iarna ce făceai?

Iarna așteptam maxi-taxi, stăteam în stație, înghețam câteodată. Era greu.

Ema vine de la o distanță de 20 de kilometri față de școală și, cu toate acestea, este unul dintre cei mai buni elevi din școală

Ema, cum mergeai tu la școală pe o vreme ca asta?

Era foarte dificil pentru că trebuia să stau mult în ploaie să aștept și câteodată nu venea maxi-ul din cauza condițiilor meteo. Alteori apelam la mama, dar și ei îi era foarte greu.

La câți kilometri față de școală locuiești tu?

Eu locuiesc la 20 de kilometri, o oră distanță de școala mea și făceam traseul cam în jumătate de oră, dacă era bine afară.

Și dacă era rău?

Dacă era rău afară parcurgeam traseul în circa 45 de minute sau o oră.

Te-ai bucurat când ai văzut autobuzul?

Da, pentru că m-am gândit că o să fie totul mai ușor și că nu o să mai trebuiască să mă chinui nici eu, nici mama și o să fie bine.

David (11 ani), unul dintre copiii navetiști din cartierul Tufeni

David, povestește-mi cum vii tu la școală pe o vreme ca asta de azi…

De obicei vin cu maxi-taxi, dar câteodată maxi-taxi nu poate să vină și mă iau părinții și mă aduc.

Stai departe de școală? Faci mult până aici?

Eu locuiesc la aproximativ 3 kilometri față de școală.

Și când nu pot nici părinții, nu vine nici maxi, ce faci?

Facem cu schimbul. Vin părinții unui prieten și mă iau.

Te-ai bucurat când ai văzut autobuzul oferit de Narada?

M-am bucurat pentru că acum mereu o să pot să vin la școală și nu o să întârzii.

Constantin Marius, primarul orașului Băicoi

De câtă nevoie era de un autobuz în școala din Băicoi?

În această situație destul de grea prin care trecem de aproximativ doi ani de zile, întregul învățământ a avut de suferit și, cu siguranță, și cel din orașul nostru. Dacă până acum am reușit să aducem investiții în modernizarea clădirilor, în modernizarea laboratoarelor, încă nu găsisem o sursă de finanțare pentru a asigura transport elevilor care se deplasează către școală de la distanțe destul de mari, parcurgând patru-cinci kilometri pe vreme neprielnică. De aceea, acest sprijin venit din partea celor de la Narada este un dar de Crăciun pentru orașul nostru, pentru copiii orașului pentru că avem nevoie de investiții în viitorul țării. Și atunci acest autobuz, care este destul de încăpător, este o speranță de mai bine pentru a pune în valoare talentul lor. Până la urmă asta înseamnă: să avem școli de calitate, să avem dascăli de calitate și cu siguranță, până la urmă vom avea un învățământ de calitate.

Școala din Băicoi este școala la care ați învățat și dumneavoastră?

Sigur că da, este aceeași școală la care am învățat pentru că și locuiesc în apropierea ei. Este o școală care îmi este dragă, dar în administrația locală avem două priorități în desfășurarea activității noastre: învățământul și sănătatea. Și parcă acum este puțin nedrept pentru că ochii noștri sunt ațintiți în special pe sănătate – și există o justificare pentru că trecem prin această pandemie – dar cu siguranță nu trebuie să uităm învățământul pentru că investind aici, roadele le culegem peste ani.

Cum contribuie Primăria? Înțeleg că și dumneavoastră ați pus umărul la acest proiect…

Repet, acest ajutor de la Narada ne prinde foarte bine pentru că este un autobuz de care copiii au atâta nevoie, de care noi avem nevoie pentru a le asigura o deplasare în siguranță către școală. Pe de altă parte, Primăria vine și completează acest mare sprijin, asigurând șoferul de care este nevoie și asigurând condițiile de funcționare ale acestui autobuz. Până la urmă Narada ne deschide o cale pentru că mai avem situații și la alte școli și astfel se pune presiune pe noi pentru că ni s-a arătat că se poate și trebuie să găsim soluții și pentru copiii arondați altor școli, și ei nevoiți să se deplaseze pe distanțe destul de mari.