Corina și plantele: cum a descoperit o corporatistă pasiunea pentru leacuri și „vremuri apuse”

Care este relația dintre Corina și plantele? Și cum s-a născut aceasta pasiune pentru o persoană care lucrează de la 19 ani în sistemul bancar? Întâlnirea dintre Corina și plantele s-a întâmplat încă din copilărie, atunci când dealurile erau locul său de joacă, de explorare și de cunoaștere. Cu trecerea anilor, „plantele medicinale au fost întâi o legătură cu dealurile mele, atunci când eram la depărtare de ele. Apoi am început să citesc despre ele și mi s-a deschis o nouă lume.” 

Astăzi, Corina este doctorandă, mamă de două fetițe și studentă la herbologia la Herbal Academy Internațional School. Și, în dialogul de mai jos, ne-a împărtășit dintre rețetele sale pe bază de plante: 

Cine este Corina Patrintas, povestește-ne puțin despre tine…

O întrebare complexă cu un răspuns simplu: sunt un om aflat pe drumul meu, doar că drumul meu este presărat cu plante, cărți și sper eu, învățăminte. Am o mare sete de a învăța și pe măsură ce caut, descopăr că multe dintre limitele noastre umane sunt desenate chiar de noi. Fiecare etapă a dezvoltării societății are rolul ei, însă din păcate prinși în viețile noastre tumultoase ne-am rupt de natură, de spiritualul din noi, de propria intuiție. 

Se vorbește despre legătura cu natura, însă eu cred că această expresie implică o delimitare și ar fi mai util să înțelegem că și noi suntem tot parte din natură, precum sunt păsările sau copacii și viața în ritmul acesteia ar trebui să ne fie normalitate. Nivelul de stres în care trăim vine și ca urmare a acestei rupturi, iar folosirea plantelor de leac este una dintre punțile pe care le putem construi. De ce? Pentru că implică observarea propriului corp, folosirea intuiției, culesul care este o metodă de deconectare extraordinară și prepararea rețetelor care aduce folosirea propriilor energii și legătura cu cei dinaintea noastră. Așa că eu sunt doar un suflet care încearcă să recreeze această conexiune și poate, în timp, să îi ajute și pe alții să o facă.

Eu te-am descoperit pe Instagram unde ai un cont, Corina și plantele, în care ne aduci, în fiecare duminică, informații foarte interesante despre plante și, așa cum spui tu, „vremuri apuse”. Cum a apărut acest cont? Și ce înseamnă el pentru tine?

În momentul în care am știut că voi studia plantele, am vrut să am o platformă prin care să pot împărtăși informații îmbrăcate cât mai simplu pentru a cultiva și altora interesul față de plantele de leac. Am vrut să găsesc oameni care au interese asemănătoare și să putem comunica. Am vrut să am un spațiu în care să îmi exprim creativitatea și să spun poveștile plantelor, obiceiurilor și de ce nu, a obiectelor vechi, în ideea de a valorifica trecutul, fără să mai fie nevoie să ne angajăm în viteza consumerismului. 

Corina și plantele: „Avem o oglindă a trecutului chiar în obiceiurile noastre care merită înțelese și atunci vom realiza înțelepciunea veche a omului în fața naturii și comuniunea în care trăiau”

Ce faci atunci când nu ești prin pădure. Cu ce te ocupi? Cum arată viața ta?

Viața mea este una destul de plină. Sunt mama a două fete, Maya de 12 ani și Anisia de 3 ani, și asta îmi umple zilele de bucurii (și treabă 😊). În plus sunt în al treilea an de doctorat unde pregătesc teza pe tema Leadershipului și a relațiilor inter-umane în binomul lider-adept. De ce? Pentru că m-a interesat să înțeleg cum și de ce unii oameni reușesc să se diferențieze de alții și să îi convingă pe ceilalți să îi urmeze.  

Profesional vorbind, de la 19 ani am lucrat în sistemul bancar, iar acum sunt șef de proiect pe managementul schimbării într-o corporație care oferă servicii financiare. Poate de la această lume atât de strictă a pornit dorința mea de a explora spiritualul, trecutul și plantele. Și așa am găsit o libertate de cunoaștere și exprimare de care nu dispuneam. 

Ce înseamnă „vremuri apuse” și de unde acest interes pentru el?

O.. nu îmi amintesc să fi fost o vreme în care să nu am acest interes viu față de trecut. De când eram copil sorbeam amintirile mamei, ale bunicilor, citeam despre anumite perioade și știu că le simțeam de parcă erau trăite chiar de mine. Am fost atrasă mereu și am apreciat lucrurile vechi și am văzut valoarea atunci când alții aveau în față doar „vechituri”. Ceea ce am căutat mereu a fost să înțeleg ce anume împlinea oamenii în trecut, în ce credeau, cum trăiau ei în acel mod mai simplu, care poate presupunea mai multă muncă, dar în care își trăiau viața prezenți și autentici. 

Nu vreau să înțelegeți că idealizez trecutul. Nici pe departe. Sunt total conștientă de limitările acestuia. Însă trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi am pierdut ceva… suntem ființe ale acestui pământ și legătura cu ritmurile anotimpurilor, cu luna și soarele, cu tot ce este viu, ne sunt necesare așa cum le sunt necesare plantelor și animalelor. Așa că ne putem păcăli că putem trăi în birouri de sticlă, putem lua pastile care să înlocuiască soarele, putem consuma alimente care nu mai au nimic natural în ele, putem pierde timp și putem câștiga bani, dar numărul depresiilor care crește și crește ne trage un semnal de alarmă și nu ne mai lasă să ne păcălim pentru mult timp. Julia Cameron spunea că „uneori pentru a merge înainte, trebuie să mergi înapoi”. Avem o oglindă a trecutului chiar în obiceiurile noastre care merită înțelese și atunci vom realiza înțelepciunea veche a omului în fața naturii și comuniunea în care trăiau. Odată ce începi să cauți, înțelegi multe.

Citeşte şi: Felicia Ienculescu, Green Mogo: „Aliatul nostru în lupta cu schimbările climatice este natura, dar noi ne atacăm cel mai loial aliat”

De unde și cum a început interesul tău pentru plante?

Am crescut înconjurată de dealuri. Nu pot să mă uit în jur și să nu îmi fie dor de acel verde mereu prezent. Plantele medicinale au fost întâi o legătură cu dealurile mele, atunci când eram la depărtare de ele. Apoi am început să citesc despre ele și mi s-a deschis o nouă lume. Le găseam în rituri vechi, le găseam în povești de demult, le găseam în rețete și leacuri. Deci trebuia să aibă o însemnătate mare pentru omenire. Așa că m-am gândit să le încerc din ce în ce mai mult fără ca inițial să am așteptări prea mari de la ele, că doar și eu am crescut tot în epoca pastilelor. Și surpriză, funcționează nu doar în plan fizic, dar au și capacitatea de a ne relaxa, de ne apropia de locuri de departe și oameni din alte vremuri.

Tu studiezi herbologia la Herbal Academy Internațional School. Povestește-ne puțin despre această academie… 

Atunci când am hotărât să studiez plantele, am vrut să am access la informații pertinente, structurate în așa fel încât să îmi ofere siguranță pe acest drum al plantelor. Plantele pot face foarte bine. Dar în același fel pot face și foarte rău. Trebuie lucrat cu ele în cunoștință de cauză. Și dacă nu este necesar să faci cursuri de specialitate pentru folosirea personală, pentru situații comune și niște cărți de calitate sunt suficiente, nu același lucru îl pot spune în cazul celor care lucrează și pregătesc preparate și informații pentru un public, oricare ar fi acela. 

Am ales această academie ca urmare a calității informației, a duratei care îmi pare minimă în studiul plantelor: trei ani și a modului de livrare a cursurilor care îmi permite libertatea de a-mi organiza eu programul. Mi-a confirmat așteptările: informațiile sunt bine documentate, partea practică te pune în situația de a testa, iar explicațiile te poartă de la lecții de anatomie și chimie la practici istorice și spirituale. 

Corina și plantele: cum le folosim în viața de fiecare zi

Corina, care este planta ta preferată?

Greu de ales. În fiecare sezon mă îndrăgostesc pe rând de fiecare plantă folosită. Însă aș spune că pătlagina ar fi printre cele mai dragi. O plantă așa simplă și deloc prețioasă care răsare peste tot. Poate pentru a avea noi acces ușor la ea. O folosesc în creme pentru răni, mușcături de insecte, în crema mea de față, în ceaiuri de răceală și siropuri de tuse. Nu stau fără ea în casă.

Care este planta pe care o folosești cel mai mult atunci când gătești? Și care este rețeta preferată de mâncare / dulce în care o utilizezi?

În bucătărie iubesc să folosesc cimbrul și nu prea îl ratez din nicio mâncare. Este o plantă cu efect vermifug, antimicrobian și expectorant numai bună de folosit în bucătărie. Iar rețeta preferată este una atât de simplă… o făcea bunica și o folosea să umple purcei sau găini, dar asta rar, la sărbători. În rest o mâncăm simplă, direct din tigaie și nu știu dacă are un nume, dar o botezaserăm noi: umplutură. Cartofii fierți erau tăiați cubulețe și căliți cu ceapă multicică și miez de pâine în tigaie. Apoi bunica Adaugă piper și cimbru din belșug, iar noi o mâncam cu așa poftă că după ce o mâncam ne întreba dacă vrem să întoarcă tigaia să o „curățăm” și pe dos 😊. Și fetele mele o mănâncă cu drag.

Care este rețeta preferată de cremă pe bază de plante?

Crema pe care o am mereu în casă și o dau în stânga și în dreapta pe unde merg este crema vindecătoare cu pătlagină, sunătoare, gălbenele și aloe. Rețeta este pe pagina mea, iar eu o consider o minune. Mi-am vindecat fața de iritație de scutec, o folosesc pe arsuri, cicatrici, piele uscată, iritată, orice.

Tu faci și o „trusă naturistă de acasă”… ce ar trebui să conțină aceasta acum, pe timp de vară?

În primul rând contează de ce afecțiuni suferă persoana pentru care fac trusa. Și dacă are copii. În cazul în care sunt copii, este destul de simplu: produse pentru răceli (ceaiuri, siropuri, tincturi). O trusă pe timp de vară ar mai conține produse pentru stimularea secreției de bilă și probleme stomacale (ceaiuri, bitter) și pentru dureri de cap sau migrene (în funcție de caz). Mai la sfârșitul primăverii, începutul verii aș recomanda produse detoxifiante, de curățare a sângelui. Spre toamnă aș recomanda imunomodulatoare și imunostimulente. Extern, cremă pentru mușcături de insecte și cremă pentru răni.

De unde îți culegi plantele pe care le folosești și le promovezi pe conturile tale de social media?

Îmi place să culeg chiar eu plantele pe care le folosesc. De cele mai multe ori sunt culese din zona de deal și munte din Vâlcea, iar pe cele de câmpie le culeg din Moara Vlăsiei, din anumite zone de pădure pe unde nu prea se plimbă nimeni. Anumite plante care nu se găsesc pe la noi (de exemplu, Astragalus) le comand din America de la o firmă certificată ecologic care comercializează doar plante culese în mod responsabil.

Doar culegi plante sau le și cultivi?

Îmi doresc să ajung să le și cultiv. Deocamdată de asta se ocupă doar mama, la Vâlcea, dar am și eu o grădină la Vlăsia de care pe viitor voi avea mai mult timp să mă ocup.

Cu cine mergi cel mai des prin pădure, la cules de plante? Este acesta un moment special pentru familia ta, o ocazie de a fi împreună?

Da, merg cu familia mea. Sunt cele mai plăcute momente în care învățăm despre natură și plante, ne jucăm și ne bucurăm de soare. Soțul meu se sperie uneori pentru că ba dispar prin pădure, ba intru prin ierburi până la gât, dar mă ajută și mă susține foarte mult și folosește acele momente pentru a se juca împreună cu cea mică. 

Ai tăi ce spun despre interesul tău pentru plante? Dai această pasiune mai departe copilului tău?

Soțul meu și fiica mea cea mare, Maya, mă susțin foarte mult, deși se găsesc în numeroase rânduri prin diverse locuri care mai de care mai sălbatice. Maya are pasiunea ei, călăria, așa că înțelege cum stă treaba cu pasiunile. Până și cea mică spune că „te ducem noi, mami, să culegi plante”, deci a înțeles repede cum stă treaba. Tot ei sunt și principalii mei „clienți” și știu că tot ce fac este cu rost, deoarece au văzut pe propria piele că leacurile din plante funcționează. 

Dacă dau mai departe? Încă nu știu. Eu sunt de părere că fiecare are propriul drum pe care trebuie să îl descopere și să meargă, așa că încerc să le fac să cunoască plantele. Să își cunoască rădăcinile, dar fără să le influențez alegerile.

Îți scriu oamenii pentru sfaturi sau recomandări? Care sunt cele mai întâlnite întrebări pe care le au?

O, da. Îmi scriu mai ales persoane cu boli grave care au nevoie de susținere naturistă, pe lângă tratamentul alopat. Încă nu dau consultații, însă îi pot îndruma spre ce să se intereseze și la ce să fie atenți. 

În rest, cred că răcelile copiilor sunt cele mai des întâlnite probleme. Un fapt normal și parte a procesului de creare a sistemului imunitar, de altfel, însă care devine mare motiv de stres pentru părinții cu copiii mai tot timpul răciți. 

Citește și: Raluca Olaru, tânăra doftoroaie care a adus în prezent lucrurile învăţate din familia ei de vraci, le-a îmbunătăţit şi a creat Hodaia, una dintre puţinele companii care folosesc exclusiv produse naturale româneşti

Există în România o comunitate a pasionaților de plante?

Pe Instagram urmăresc la rândul meu câteva conturi frumoase, gestionate de pasionați, însă sinceră să fiu nu știu să existe o astfel de comunitate, deși am căutat conferințe, grupuri. Autori și experți avem, cu siguranță.

Și, ultima întrebare, care este cea mai frumoasă poveste pe care ai descoperit-o căutând informații despre plantele pe care le-ai găsit de-a lungul timpului?

Cea mai frumoasă poveste este una pe care o știu din copilărie, dar nu este chiar poveste, este o experiență trăită de bunica mea. Mi-am explicat-o târziu, abia când am început să învăț la cursuri despre cum se revelau informațiile despre plante oamenilor înainte de avea internetul la un click distanță. Cercetătorii plantelor susțin că descoperirile au fost făcute prin observarea comportamentului animalelor, prin încercare și eroare și prin relevații spirituale. 

La ultima observație sceptica din mine m-ar fi făcut să ridic sprânceană. Însă atunci mi-am amintit de ce povestea bunica mea în copilărie, cum un vis a ajutat-o să își vindece bărbatul de boală. Era războiul și bunicul meu s-a întors acasă cu o rană gravă la picior. Rana se infectase, bani și doctori nu aveau, iar bunica vedea un viitor sumbru în fața ei, rămânând singură, cu copii de hrănit și fără ajutorul unui bărbat, atât de necesar în muncile câmpului. Adormea noaptea plângând, iar într-o seară a visat că plângea așezată pe un buștean, în grădină, când o femeie într-o mantie albă a venit la ea și a întrebat-o de ce plânge. Ea i-a spus că îi moare bărbatul și că îi vor rămâne copiii fără ajutor, iar femeia i-a răspuns să nu se mai teamă, că bărbatul i se va face bine. Dar pentru asta să ia în fiecare seară o frunză de brusture, să o stropească cu alcool și să îi învelească rana. Bunica mea a fost sigură că Maica Domnului a vizitat-o în vis și a făcut exact cum visase. Să vă spun că bunicul și-a revenit și a trăit ani și ani până și-a văzut nepoții? Așa mi-am explicat eu sensul de revelații spirituale ale puterilor plantelor și după ce am povestit cu mama, care știa foarte bine de la bunica această întâmplare, nu m-am mai îndoit că ar putea exista.