Corvin Cristian, designer şi arhitect: „Cred că mintea ştie să excludă din zona pasiunilor orice activitate care este obligatorie”

Corvin Cristian este designer cu formaţie de arhitect. Chiar dacă nu îl cunoaşteţi după nume, mai mult ca sigur îi cunoaşteţi „semnătura” şi amprenta personală pentru că aţi păşit într-unul din spaţiile pe care le-a imaginat. Este un designer căutat şi apreciat pentru proiectele sale. Îi puteţi vedea lucrările dacă mergeţi la Moony Cafe, Kuzina, Pâine şi vin, Divan sau Colonial şi multe, multe alte locaţii din Bucureşti (şi nu numai). Este unul dintre designerii care „stârnesc pasiuni” în ceea ce priveşte decorul interior, aşa că am fost curioşi să aflăm…

Poate deveni „frumosul” o pasiune?

Presupun că fiecare dintre noi are ascunsă pe undeva pasiunea asta. Unii suntem în situaţia fericită în care ne-am făcut din ea o profesie :). Dezavantajul e că în felul ăsta nu mai e chiar o pasiune, ci devine o ocupaţie.

Aţi simţit vreodată că trebuie să alegeţi foarte clar între design şi arhitectură? Sau aţi putut să jonglaţi, să vă jucaţi cu ambele în acelaşi timp?

Nu am ales încă. Design-ul pare că îl poate face oricine, aşa încât şi pentru mine e destul de confortabil.

Când începeţi un nou proiect, ce vă atrage, ce vă provoacă cel mai tare?

Mă provoacă cu atât mai mult cu cât este mai diferit decât ceea ce am mai făcut. Adică mă provoacă noutatea.

Multe dintre proiectele dvs. sunt „deschise” publicului sau chiar gândite să atragă publicul. Care este, pentru dvs., elementul de design care trebuie să inspire „ospitalitate”?

Este întotdeauna altul, în funcţie de publicul căruia i se adresează locul. Există şi valori aparent „perene”, cum ar fi „căldură”, „intimitate”, dar astea sunt noţiuni destul de convenţionale şi, deci, nu foarte interesant de dezvoltat. Este interesant că ceea ce unui public i se pare „ospitalier” altuia i se pare de-a dreptul respingător.

Proiectele pe care le semnaţi sunt foarte apreciate şi premiate. Ce înseamnă pentru dvs. un concept/un proiect de design bun?

În spiritul răspunsului de mai sus, cred că un proiect bun răspunde cu succes unei teme specifice şi unor nevoi ale unui anume grup. Se întâmplă rar ca un proiect să placă tuturor. Ar însemna să nu fie prea bun, de fapt.

A fost scenografia, lumea filmului o pasiune? Ce vă lipseşte cel mai mult din acea perioadă?

Pasiunile mele nu sunt din zona profesiei. După cum observăm la copii, cred că mintea ştie să excludă din zona pasiunilor orice activitate care este obligatorie.

Aveţi culori, texturi, materiale favorite (şi de ce le favorizaţi)?

Am. Temporar. Aşa că nu le-aş numi, pentru că s-ar putea să se schimbe repede.

Dincolo de domeniul în care activaţi, ce alte domenii vă pasionează?

Eu sunt destul de moderat şi cuvântul „pasiune” mă sperie puţin, adică nu e chiar din vocabularul meu. Mi-e teamă să-l folosesc legat de hobby-urile mele destul de banale, de altfel.