Costin Dămășaru, omul care a scanat peste 4000 de creiere și care printr-o metodă de tehnologie inovatoare poate ameliora miraculos simptomele autismului, depresiei sau anxietății: „Am făcut asta ca să nu mor”

Ce înseamnă echipament?

Un hardware, software, o cască pe care o pui pe cap ca să colectezi semnale și alte câteva chestii.

În descrierea ta apare că ai scanat peste 4000 de creiere. Ai avut peste 4000 de clienți?

Da, peste 4000 de clienți. Acum am foarte mulți colegi care mă ajută, avem două centre, unul pentru adulți și unul pentru copii.

De ce faci asta? Pentru bani sau pentru ceilalți?

Asta este misiunea mea. Altceva nu mă imaginez făcând.

Să înțeleg că această tehnică e capabilă să vindece autismul?

Să amelioreze simptomele, pot să spun. Noi folosim echipamente de tehnologie, nu medicale. Noi nu spunem că vindecăm, noi pur și simplu antrenăm creierul și vedem ce se întâmplă. E o metodă non-invazivă. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla e să nu se întâmple nimic. Până acum nu s-a întâmplat așa. Ce facem noi este că pur și simplu învățăm omul să lucreze cu creierul, astfel încât să aibă manualul de instrucțiuni. Noi învățăm omul să-și scrie propriul manual de instrucțiuni pentru creierul lui.

Dar chestia asta nu ar trebui să fie o ramură a medicinei?

Nu, de ce?

Pentru că oferă o metodă de tratament…

Nu, este coach. Psihoterapia nu este medicină. Noi facem coaching al creierului și el devine mai puternic. Că se întâmplă să ameliorăm simptome de autism, depresie, anxietate… Se întâmplă chestii miraculoase, dar noi facem coaching, nimic altceva.

Ai zis mai devreme că traumele se transmit genetic de la a șaptea generație. Având în vedere istoria noastră – mă raportez la România – ca popor și gândindu-ne la câte traume or fi avut strămoșii noștri, mă gândesc că toți suntem puțin defecți…

Eu prefer să spun că sunt anumite disfuncții în raport de gestiune a contextului.

Asta a sunat ca din carte. Dar aceste disfuncții apar la fiecare dintre noi?

Cu siguranță. Obiectivul creierului este să te mențină în viață. De fiecare dată când intervine un eveniment mai puțin plăcut, traumatic, creierul face tot ce poate ca să te mențină în viață. Activează o rețea, dezactivează altele, astfel încât, la finalul zilei posesorul să nu moară, cu costurile aferente. Problema apare după ce se termină acele evenimente neplăcute și rămân acolo. Creierul se transformă dintr-un protector într-un soi de gardian care nu-ți dă voie să evoluezi.

Ce voiai să te faci la 18 ani?

Eram un copil sărac, părinții plecaseră în Spania să lucreze și eu voiam doar să nu mor de foame. Așa că m-am angajat ca vânzător la Coca-Cola. Apoi am fost vânzător la Orange, am încercat un proiect cu picturi 3 D, apoi mi-am dat doctoratul și apoi am decis să plec din România.

Dar ce facultate ai făcut?

Prima facultate am făcut-o în Constanța, apoi mi-am dat doctoratul la ASE, în management.

Cumva aveai o idee despre drumul tău în viață că ai mers la facultate…

Am mers că trebuia. Nu știam ce să fac, eram complet derutat și confuz și traumatizat.

Ești căsătorit?

Da.

Pe soția ta unde ai cunoscut-o?

Când eram în cel mai nasol moment al vieții mele, prin niște prieteni comuni. Ea m-a salvat, ea m-a scos din starea aceea.