Costin Teodorescu sau Teo, două fețe ale aceluiași artist: de la timiditatea din copilărie, la explozia de pe scenă și până la sensul vieții prin magie

Teo, este magia pe care o împrăștii în mijlocul copiilor lucrul cel mai curajos pe care l-ai făcut în viață?

Da, așa este. Chiar dacă eu sunt timid și câteodată temător, Teo îmi dă foarte mult curaj. Mă ajută să fiu altfel decât sunt. Teo nu are limite. Sunt limite impuse de societate pentru Costin, dar pentru Teo de pe scenă, nu. Îmi dă o libertate de exprimare.

Am înțeles introvertirea ta, dar simte Costin tristeți, regrete, frici vreodată, cel care are praf magic mereu la el?

Da. O să îți zic un mesaj al lui Marin Constantin pe care l-a zis publicului și mă regăsesc foarte mult.

“Nu sunt deloc un individ comod. Sunt plin de complexe și, uneori, aș zice speriat. Sunt un timid prin excelență. Până la spaimă. Ar putea să pară o mare farsă ce spun eu aici pentru cei care mă știu de pe scenă, dar ăsta e adevărul… Fricile mele sunt foarte mari și multiple. Începând cu mine, ca existență, și sfârșind cu profesia mea. Dar mă mângâi cu gândul că nu numai eu sunt așa. Mai toți suntem o mare de complexe. În genere, oamenii parează și pozează. Își acoperă complexele. Se apără. Și eu am învățat să mă apăr …”

Apropo de culori, pentru că le-am menționat pe la începutul discuției, ai da culoarea neagră unei perioade din viața ta?

Mie negru îmi place foarte mult. Dă eleganță, dă mister, autenticitate vieții și omului. Nu trebuie să ne ferim de negru. Nu știu de ce s-a pus această ștampilă că negru ar însemna ceva negativ. Mie îmi place să mă îmbrac în negru. Îmi dă o energie specială. Dacă pui și puțin roșu, e ceea ce trebuie. Aș aduce, în schimb, culoare mereu lângă negru pentru că îmi place foarte mult.De exemplu, roșu.