Cristian Botan este antreprenorul activist care a devenit dușmanul „nepotismului" din România

Acum îi spunem parenting, dar cum l-ai defini tu? Cum te-a educat familia ta? Ce valori ți-au adăugat în ADN, fără ca tu să fi fost conștient atunci că „ești șlefuit”?

Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ai mei este că întotdeauna, indiferent de circumstanțe, trebuie să fii un om bun. Apoi că trebuie să fii un om corect și că nimic nu ne este dat pe lumea asta. Că trebuie să muncești ca să câștigi respectul celorlalți și că ești dator să îi ajuți pe cei care au pornit la drum în condiții mai dificile decât ale tale.

Ce te visai să devii?

Am fost așa norocos încât să-i prind pe Gică Hagi și Gică Popescu și toată Generația de Aur în apogeul performanțelor lor. M-am visat fotbalist și câțiva ani am și fost legitimat la clubul nostru din Focșani. A fost o experiență frumoasă, însă mai apoi am ales să îmi concentrez atenția mai degrabă pe școală (asta e o modalitate elegantă să spun că nu cred că eram atât de talentat încât să ajung vreun mare fotbalist).

Spune-mi, în mare, despre sfera educațională urmată, te rog.

Școala și liceul au fost în Focșani, ambele așa de frumoase încât aș scrie cărți despre ele. Am fost un elev destul de problemă. Comentam mult în fața profesorilor și îmi pierdeam repede interesul pentru studiu. Din fericire, majoritatea dascălilor au fost foarte generoși cu mine sau au renunțat să își mai bată capul, una din două.

Apoi am venit la facultate în București. Deși la finalul liceului nu aveam un plan prea clar încotro să mă îndrept ca ramură de studiu, până la urmă am mers spre administrație publică. Nu înțelegeam eu mare lucru din asta, mă bucura ideea pe care o aveam atunci, că de acolo poți schimba câteva lucruri în bine.

Cristian Botan: „În modestul meu periplu în lumea politicii am învățat destul de multe lucruri”

Cum ai ajuns în sfera politică?

Printr-un moment de serendipitate. Am avut inspirația să realizez un site cu joburile disponibile la stat în ideea de a aduce transparență și profesionalism în administrație, iar apoi am făcut o mini-campanie media ca acel site să fie dezvoltat mai departe de către Guvern. Ca să nu mă întind cu vorba, în final am ajuns la Guvern cu tot cu site, grație unor oameni care au văzut valoarea adăugată pe care el o aduce sistemului.

Pe 3 decembrie 2012 ai avut o declarație publică la Palatul Victoria. M-am uitat peste ea. Erai și probabil ești foarte sigur pe tine. Putea Cristian să ajungă mai departe cu politica? Premier chiar…

În modestul meu periplu în lumea politicii am învățat destul de multe lucruri. Am interacționat cu zeci de miniștri, pentru că se schimbau des și foarte des și cu câțiva prim-miniștri, oameni de la care am învățat lecții foarte importante. Nu simt că eu am făcut cu adevărat politică vreodată. Aș spune mai degrabă că am făcut niște administrație. Nu mi-am dorit la acel moment să fac politică și nu cred că a face politică trebuie să fie un scop în sine, deși mulți aleargă după toate funcțiile cu putință. Politica nu e sau cel puțin nu ar trebui să fie despre cum să acaparezi puterea pentru beneficiul propriu, ci e despre ce poți face tu, cu mintea și resursele tale, pentru a-i ajuta pe ceilalți.

După ce ai lucrat cinci ani la Guvern și alți doi la Ambasada Suediei, pe care ai promovat-o pe rețelele sociale printr-un conținut prietenos și relaxat, în detrimentul unui limbaj plictisitor, ai trecut la antreprenoriat. Dacă fac un calcul superficial, aș spune că ai trecut de la uman, la real (profil de liceu. Comunicare într-o parte și cifre în alta). Ce te-a atras la real?

Și astăzi mai fac site-uri, la fel de bine cum muncesc în comunicare. Nici eu nu știu exact în ce ramură să mă așez, însă am norocul să pot face lucrurile de drag, nu de nevoie.

Cristian Botan: „Prin acest program a fost posibil ca administrația să beneficieze de un influx masiv de tineri fantastici, de care România are și va avea extraordinară nevoie”