Cristina Hadâmbu, profa de română care în cinci ani a transformat un liceu tehnologic de la țară într-o școală ca în occident. Sau cum elevii din Ditrău au ajuns să facă practică în Portugalia sau Spania și să învețe într-o clădire nouă, în valoare de 800 de mii de euro, dotată cu cea mai nouă tehnologie

Să nu fie ce?

Să nu cumva să existe probleme. Știți că veștile astea negative mai degrabă ne rămân în cap decât cele pozitive și pentru că eu nu am terminat școala în limba maghiară, mă gândeam să nu am probleme din cauza asta. dar nici vorbă de așa ceva. Am fost primită foarte bine.

Ați ajuns în 2017 la liceu. Cum arăta liceul atunci?

Liceul era cam pustiu. În pauze aveam impresia că elevii sunt la ore și o tot întrebam pe doamna secretară dacă s-a sunat. Erau foarte puțini elevi și îmi era greu să mă obișnuiesc cu liniștea aceea, mai ales că veneam dintr-o școală foarte populată. Am stat să mă gândesc ce putem face ca să avem mai mulți elevi și ajunseserăm să numărăm toți elevii, ne bucuram de fiecare elev nou care ne trecea pragul.

Câte calificări erau?

Era calificarea pe care a avut-o liceul și care cândva era foarte la modă, prelucrarea lemnului. Fiind într-o zonă în care sunt foarte mulți meșteri și fabrici de cherestea, liceul era specializat pe prelucrarea lemnului, dar cumva elevii și părinții nu mai erau atât de interesați de acest domeniu.

Primul lucru pe care l-ați făcut a fost să?

Primul lucru a fost să lucrez cu oamenii, să reclădesc relațiile și să-i fac pe oamenii din școală să înțeleagă că sunt într-un loc în care petrec foarte mult timp și dacă nu venim cu drag, sau nu ne place colegul de bancă, din cancelarie lucrurile nu vor funcționa. Erau foarte străini unii de ceilalți, nu discutau, fiecare își vedea de locul lui, mergeau la ore, veneau, își luau gențile și plecau acasă. I-am urmărit un timp și mi-am dat seama că lucrurile nu or să funcționeze așa. Nu era închegată echipa și acea muncă a fost cea mai grea.

Serios?

Da. Mă durea stomacul în noaptea de dinainte de ședințele cu consiliul profesoral pentru că se certau. Venind dintr-o atitudine foarte severă, aceea a fostul director, ajunseseră să se pârască unul pe celălalt, să caute câte o hibă sau câte o greșeală. O perioadă i-am lăsat să scoată la iveală toate frustrările, toate supărările și azi suntem foarte bine.

Următorul lucru pe care l-ați făcut pentru școală?

Apoi am autorizat calificări noi. Am chemat ARACIP și am autorizat noi calificări ca să atragem elevii către școala noastră.

Cum arată școala astăzi. Ce are în plus față de cum ați găsit-o?

Are în plus foarte multe calificări, avem un plus de mai bine de 100 de elevi, ne-am mutat într-o clădire nouă care arată ca o bijuterie, școala este dotată cu absolut tot ce este necesar, orele se pot desfășura într-un stil modern și atractiv, avem multe proiecte, ERASMUS pentru elevi și pentru cadrele didactice, proiectul ROSE și recent am câștigat un proiect în urma căruia vom implementa modele de educație non formală, un proiect în valoare de 4000 de mii de euro, prin care dorim să nu mai avem deloc abandon școlar și să îmbunătățim rezultatele la examenele naționale.

Cum ați reușit asta? Cum ați reușit să vă mutați într-o clădire nouă. În țară școlile stau să cadă, e o problemă generală, 1,2 milioane de elevi învață în școli cu probleme de infrastructură, 40% dintre școli nu au autorizație ISU. Dumneavoastră v-ați mutat într-o clădire nouă cu toate dotările tehnologice posibile. Cum se poate așa ceva în România?

V-am spus: prin reclădirea relațiilor. În mare parte, în țară și chiar și aici în județ, directorii sunt cam certați cu primarii. Noi avem o relație foarte bună cu domnul primar, eu nefiind politician. Am intrat recent într-un partid, dar mai mult de socializare, iar domnul primar face oricum parte din alt partid, însă dumnealui este un om pentru care școala e pe primul loc.

Deci Primăria v-a sprijinit să vă mutați într-o clădire nouă?

Da, Primăria ne-a sprijinit. Avem proiecte împreună, ne sfătuim și doar așa se poate. Directorul singur nu poate să facă minuni. Dacă nu ai relații cu factorii de decizie care să te ajute din punct de vedere financiar, nu ai cum.

Adică puțin oportunism nu strică? 😊 Să vă băgați pe sub pielea primarului?

Nu, nu să ne băgăm pe sub pielea primarului, ci să fim civilizați cumva. Aud cum se ceartă, știu cazuri concrete și nu e bine pentru că suferă doar elevii din asta. Bine, cumva ar trebui ca școala să fie separat, dar până ajungem acolo, nu avem ce face, ei sunt cei care ne dau banii.

Am aflat că în tot acest timp ați adunat pe lângă dumneavoastră foarte multe firme care vă sponsorizează…

Operatori economici, da. M-ați întrebat ce am făcut, dar iată că mai uit din ele, abia apoi îmi aduc aminte. Vorbim de învățământul dual. I-am contactat pur și simplu, m-am dus la ei, au fost ocazii când nu m-au primit, dar am revenit pentru că aveam nevoie de ei. Avem 28 de firme ce ne sprijină, cu care avem contracte.

Ce înseamnă contracte?

Contracte pentru practica elevilor. Elevii noștri merg în practică la acești operatori economici. Învățământul dual e structurat astfel încât la finalul anului I, elevii să aibă cinci săptămâni de practică la operatorul economic, iar în clasa a X-a și a XI-a au câte două zile de practică la operatorul economic. Învață meseria exact de la sursă și știți ce bine e? Îi văd pe cei de la cofetari-patiseri cum se descurcă să întindă aluatul și să facă prăjituri, nici eu nu știu să fac ca ei 😊. Iar asta pentru că învață de la oameni specializați. La fel se întâmplă și în cazul pădurarilor, în cazul turnătorilor, învață de la oameni care stăpânesc meseria deja de 20 de ani.