Cum a reușit un român să facă un proiect care verifică informațiile de pe „Dr. Google”

Pacientul 2.0 este un proiect online de informare și conștientizare a unor afecțiuni medicale frecvent întâlnite la pacienții români, iar toate opiniile și informațiile vehiculate în această platformă sunt validate de specialiști în medicină.

Proiectul a fost creat de Lucian Ioniță, ziarist cu experiență de peste 15 ani, pentru care miza interesului public pe care îl deservește presa nu s-a schimbat nici atunci când a părăsit breasla și a devenit antreprenor.

La sfârșitul săptămânii sunteți chemați să trăiți pe pielea voastră o parte de experiența pe care o trăiesc zi de zi bolnavii diagnosticați cu scleroză multiplă. Este doar o parte din munca pe care o face Lucian, împreună cu echipa lui, la Pacientul 2.0.

Iar în minutele ce urmează veți afla cine este ziaristul din spatele antreprenorului de la Pacientul 2.0.

Lansați vinerea aceasta o campanie de conștientizare a sclerozei multiple (SMA). De ce ați făcut-o?

Cunoaștem foarte mulți oameni care trăiesc cu scleroză multiplă și care sunt persoane senzaționale.  Florența Turlea este una dintre ele. Mamă de vreo trei luni, Florența trăiește cu scleroză multiplă.

Nedrept este că trecem pe lângă ei și nu realizăm cât de complicată devine pentru ei rutina zilnică. Din acest motiv am creat campania Când ușor devine greu. #sclerozamultipla, în care poate oricine să se implice, la sfârșitul acestei săptămâni, la Beans &Dots. Ce se va întâmpla acolo va fi să înțelegem cum este viața de zi cu zi a oamenilor care trăiesc cu acest diagnostic.

Tu ai fost ziarist pentru mai mult de 15 ani înainte de a crea Pacientul 2.0. De ce ai intrat în presă?

De foame.

În 1993 eram student la Facultatea de Fizică și aveam un coleg la Universul ingineresc. Într0 zi, când stăteam la coadă să primim cartela pentru cantină, el mi-a arătat un anunț de angajare la un ziar nou, Evenimentul zilei. „Hai să mergem la concurs, să-ți arăt cum se face presă!”, mi-a zis.

Am fost acceptat și acolo, în vreo lună au două, am început să câștig mai mult decât câștiga mama ca angajat la bancă și cu vechime de 25 de ani. Am renunțat la fizică pentru presă și nu s-a mai terminat.

Citește și: Cum este să ai șapte vacanțe pe an? Jurnal de călătorie cu doi părinți, o adolescentă și un labrador

Ba cred că s-a terminat. De ce ai plecat din presă?

Prin 2010 am trecut în partea comercială a presei, iar vreo doi ani mai târziu am devenit director în trustul care publica National Geographic, Marie Claire și alte   nume cunoscute din print.

Când trustul s-a retras din România, iar publicațiile au fost preluate de o corporație germană, am intrat în comunicare. Așa a apărut Pacientul 2.0 și gândul curajos că putem să anunțăm oamenii și online, nu doar la radio, la tv sau în reviste. Iar ce facem noi acolo, o să vezi, are mare legătură cu ce făceam î

De ce a apărut Pacientul 2.0, câtă vreme noi toți avem acces la „doctorul google”. Ce aveți voi diferit?

Exact cum spuneai, toată lumea are acces la doctor google, dar ne-am speriat la ce soluții are el pentru anumite boli.

Noi, care comunicam deja destul de mult pe subiectul sănătate, am zis să găsim niște soluții alternative, certificate medical, la ce se găsește la o primă căutare pe net.

Prin interviuri cu medici ori conferințe, obținem niște recomandări pe care medicii le văd înainte de a fi publicate, le verifică și le validează.

Noi am fost ziariști și, când comunicam pentru un client sau despre vreo afecțiune, ne dădeam seama că maximum de mediatizare pe care îl puteam obține era o știre televizată de 2 minute sau un articol de o pagină.

Pentru un bolnav, să zicem un diabetic, era prea puțin pentru că acolo nu primea detalii, ci doar niște recomandări, aceleași, să ne informăm.

Atunci am zis: cum ar fi ca un medic, un endocrinolog, de pildă, să ne vorbească o oră despre o anume problemă medicală, iar tot acel material să fie disponibil, fără nicio tăietură, așa cum se întâmplă, de fapt, când ziariștii comunică pentru media mainstream.

Deci, ceea ce oferim noi, este o oră despre un anumit diagnostic, ceea ce pentru un pacient, este, uneori, mai mult decât poate obține într-un consult de cabinet, ca timp.

Care sunt motivele interioare pentru care ai pornit proiectul?

Aici sunt două motive: primul este bariera de limbă. Limbajul, în domeniul medical, este extrem de important. Nu e ca la recomandările tehnice de pe youtube, cum să fii un vloger bun, de pildă, sau cum să alegi un dispozitiv tehnic.

Când e vorba despre sănătate nu există traducerea în engleză a detaliilor medicale și, uneori, nici în engleză nu găsești prea multe lucruri. Iar pacientul are fundamental nevoie ca detaliile să fie în limba lui.

Iată un exemplu: un aparat mirrorless care filmează 4k și un tratament nou pentru un pacient diagnosticat cu cancer pulmonar cu celule non-mici. Știi cum se zice în engleză celule non-mici? Nu cred, dacă nu ești medic. Cam acesta este blocajul pe care îl trăiește pacientul care tocmai a primit acest diagnostic, știe că mai are un an speranță de viață și vrea detalii. E natural. Dar nu știe de unde să le ia.

Aceasta este nevoia pe care încearcă proiectul nostru să o rezolve, de a ști și de a găsi în limba ta ce cauți, iar acele informații să fie validate medical.

Apar tot felul de povești nebune cu oameni care vindecă cancerul, iar pentru a contracara speculațiile luăm de la medici părerile avizate pentru fiecare teorie de acest tip lansată în spațiul public online. Asta ne diferențiază pe noi de ceilalți.

Tot nu mi-ai spus care este interesul tău ca om? Ce te mână în luptă?

Eu am fost ziarist. De când m-am lăsat de presă, mai mult de jumătate din publicații au dispărut. Interesul meu de om este ca, dacă am ocazia să vorbesc cu un medic, să duc acest mesaj direct la om. Și mă ajută facebook și youtube.

În domeniul sănătății, am avut 400 de ziariști în 2014, 220 în 2017, sub 200 în 2019. Iar astăzi, cea mai frecventă explicație a unui ziarist care nu ajunge la un eveniment pe care îl organizăm noi este: „suntem 4 în redacție, nu pot pleca pentru că mai am alte patru subiecte de acoperit!”

Dacă ei nu pot veni, atunci eu voi crea aceste live-uri cu medici, care vor ajunge direct la pacienți. Avem sute de astfel de live-uri pe care oamenii le văd direct de pe facebook sau pe youtube.

Care este cea mai îndrăzneață țintă pentru proiectul vostru peste, să zicem, 10 ani?

Am vrea să îi ajutăm pe oameni să înțeleagă despre sănătatea lor în cel mai responsabil mod. Să înțeleagă diferența dintre un virus și o bacterie, să poată discerne dacă au nevoie sau nu de antibiotice. Iar dacă peste 10 ani cineva mi-ar povesti că a aflat despre doctorul Davilla care s-a mutat în București și a făcut un spital aici m-aș simți senzațional.

Cât de mare îți dorești să devină această comunitate?

Acum sunt vreo 30K pe facebook și vreo 9K pe youtube. Nu mi-am stabilit o țintă de utilizatori, dar mi-am stabilit o țintă de cunoaștere: oamenii de acolo să afle și să devină responsabili cu sănătatea lor.