Cum arată un covor la care se lucrează manual timp de trei luni, cât costă și ce faci dacă ai vărsat cafea pe el? Și povestea de succes a doi tineri antreprenori care au căutat doi ani covorul perfect și au ajuns să creeze un business inedit: Atelier Kairos

Horia Berca și Sorin Urziceanu sunt doi prieteni din copilărie care, în an de pandemie au creat Atelier Kairos. De când se știu au stat în aceeași bancă în școală, și-au povestit toate evenimentele din viață, iar atunci când a fost vorba ca unul dintre ei să-și amenajeze casa, celălalt i-a sărit în ajutor. Horia este inginerul software, iar Sorin arhitectul. Casa era a lui Horia, Sorin a fost cel care s-a implicat în procesul de creație. Totul până au ajuns la capitolul covoare. Horia și-a dorit un covor special și aproape doi ani, amândoi au fost absorbiți într-o călătorie fantastică, o aventură incredibilă ce-i prindea tot mai tare în mrejele ei, în încercarea de a găsi un covor potrivit. Au ajuns astfel în Nepal, au văzut cum se țese manual unul, ce materiale se folosesc și au început să înțeleagă în detaliu o lume pe care nici nu o bănuiseră. La final au avut covorul mult dorit, ba mai mult decât atât, o întreagă colecție cu care au pus pe picioare un business. Citiți povestea lor pentru că poate fi o sursă de inspirație pentru fiecare dintre noi!

Horia și Sorin, de când sunteți parteneri în business?

Sorin: Povestea începe în urmă cu mai bine de 30 de ani, de când ne cunoaștem. Am fost colegi din clasa I până în clasa a XII-a.

Bucureșteni amândoi?

Sorin: Nu, craioveni amândoi, dar relocați în București de foarte mult timp. După cei 12 ani de școală împreună, cumva fiecare a luat-o în direcții diferite din punct de vedere profesional.

Ce facultate ați ales?

Horia: Eu am făcut Politehnica și la bază sunt inginer software.

Sorin: Eu am făcut Facultatea de Arhitectură și în ultima vreme m-am specializat pe arhitectura de interior, designul interior.

Citește și: PARIS14A, un colț din Scandinavia la noi acasă. Și povestea a doi antreprenori care au început să mobileze cu gust casele românilor încercând să-și satisfacă propria nevoie de frumos

Suntem oarecum din generații apropiate și îmi amintesc că ne cam alegeau părinții profesiile pe vremea respectivă. La voi cum a fost?

Horia: Da, urmam mai mult sau mai puțin o profesie pe care o vedeam în familie, sau ceva de genul acesta.

Sorin: În cazul meu a fost total diferit, am dorit să aleg o altă profesie față de ce am văzut în familie – părinții erau ingineri – și, din dorința de aventură, am dorit să mă mut din orașul în care mi-am petrecut copilăria.

Dar nu ai ales chimia alimentară. Cu părinții ingineri ai ales arhitectură…. 🙂 

Sorin: 😀. Da, am ales o profesie care are și o latură tehnică, dar și una creativă.

Și ați apucat să profesați, să fiți angajați?

Horia: Da. Eu și în momentul de față sunt angajat. Momentan business-ul nu este atât de sustenabil din punct de vedere financiar ca să pot face tranziția full-time și să mă dedic întrutotul. Continui să am un job care îmi aduce constant venituri…

Și îți plătește facturile… 😀

Horia: Da, îmi plătește facturile și chiria și așa mai departe 😀

Sorin: Ceva similar e și la mine. Eu m-am angajat cred că din anul I de facultate și am rămas angajat până acum 4-5 ani când am început să fac arhitectură și design de interior pe cont propriu. Drumul Atelier Kairos împreună a început acum 3-4 ani.

Horia: Am avut mai multe etape prin care am trecut și fiecare dintre noi a avut niște experiențe de lucru în afara României, până prin 2017.

Sorin: prin 2017 ne-am întors amândoi în țară și acela a fost momentul în care ne-am apucat să studiem designul interior pentru apartamentul lui Horia și ne-am dorit să facem ceva mai special, cu obiecte de mobilier custom…

Și nu ați găsit…

Sorin: Am găsit în mare parte, dar am ajuns la capitolul covoare și am realizat că există o ofertă destul de limitată pe piața din România în materie de covoare de calitate, de varietate de culori, design contemporan și am început să explorăm din ce în ce mai mult acest subiecte.

Voi în toți anii aceștia în București ați rămas prieteni, adică vă vedeați frecvent la bere?

Horia: Da. Nu s-a schimbat nimic în relația noastră. Ne-am continuat relația într-o viață de adulți, unde eram fiecare independent financiar, am făcut vacanțe împreună, nu am uitat niciodată faptul că am fost colegi de bancă dintr-a I-a până într-a XII-a. Nu a fost o reîntâlnire după ceva timp. A fost o continuitate. Singurele întreruperi au fost când am fost plecați din țară, dar și atunci, chiar dacă nu ne vedeam, făceam call-uri, ne trimiteam poze…

Și cum a venit ideea business-ului? Vă doreați să porniți un business împreună sau…?

Sorin: Nu neapărat. De fapt aș spune „nu”. A venit cumva natural, a fost un răspuns la o provocare. Când am lucrat la designul interior al apartamentului lui Horia, am ajuns la capitolul covoare și dorindu-ne să facem ceva special, am început să investigăm mai mult subiectul acesta și ne-am dat provocarea de a crea un covor.

Horia: Având la bază dorința aceasta de a explora niște lucruri noi și o ambiție pe care fiecare dintre noi o are să pornească ceva de la zero, am vrut să încercăm să vedem cum e…

Adică voi ați vrut să faceți un covor…

Horia și Sorin (în cor): DA!

Sorin: Aveam un proiect unic. Am pornit de la ideea de a face un singur covor.

Horia: Știam că nu vrem un covor tradițional pentru că eu aveam deja unul de la mama pe care îl purtasem cu mine prin toate locurile pe unde am fost și nu voiam ceva de genul acela.

Sorin: Iar prin prisma meseriei mele, eu am tot participat la târguri și expoziții de design și chiar în perioada aceea fusesem la Milano. Așa am văzut ce se face în vest și ce fac firmele cele mai importante în materie de covoare. Așa am aflat că sunt produse în Nepal. Fusesem în Nepal în 2014 cu alt scop și nu mă uitam la covoare pe vremea aceea.

Stai puțin că eu m-am blocat aici: V-ați dorit să faceți un covor. Ce ați făcut, care au fost pașii?

Horia: Pașii au fost de a cerceta puțin ecosistemul acesta. Unde se produc covoare, de ce se produc acolo, de ce nu se produc și la noi, ce înseamnă tehnici de lucru pe care le promovează Nepalul și ce înseamnă tot acest ecosistem de producție a covoarelor hand-made. Am început să punem cap la cap toate informațiile acestea, le-am filtrat și apoi am vrut să vedem cum ajungem să găsim un producător în Nepal, un partener care să răspundă nevoii noastre de a crea un covor. Ușor, ușor am trimis zeci de mail-uri…

Pentru un covor?

Horia: Da 😀

Până la urmă ai obținut covorul pe care ți-l doreai?

Horia: Am obținut mai mult de atât, am obținut o colecție 😀.

Sorin: Creând acel prototip, în aproximativ doi ani de cercetare, am acumulat suficientă informație și experiență, ne-am dat seama că putem face mai mult decât un covor. A fost mai degrabă o călătorie.

Horia: La începuturile acestei călătorii, toate discuțiile noastre în cercul nostru de prieteni erau legate de covoare și toată lumea spunea că am luat-o razna.

Asta voiam să vă întreb, înainte de a începe business-ul, ați mai povestit cuiva ce ați făcut voi pentru un covor? 😀

Horia: Prietenilor apropiați. Și toți spuneau că am înnebunit. Toată lumea face start-up-uri pe tehnologie, soft și noi umblam prin Nepal după un covor.

Sorin: Și cu părinții am avut discuții, ne întrebau ce facem noi în Nepal atâta timp.

Horia: Când am vorbit prima dată cu părinții despre asta, se uitau la mine lung și mă întrebau: „Deci ce faci? Tu vinzi covoare acum? După atâția ani în care ți-ai făcut o carieră în IT, acum te apuci și vinzi covoare?”.

A fost o aventură și ne-am dorit să putem povesti despre febra aceasta a noastră și toate detaliile pe care le-am aflat de-a lungul timpului, să vorbim despre ce înseamnă un covor de genul acesta, despre materiale, despre procedeul de producție și cât de frumos se naște un covor de acest fel și nu o puteam face decât creând un astfel de business.

Cui i-ați vândut primul covor?

Horia: Primul covor i l-am vândut unei vecine de-ale mele și a fost interacțiunea fix cum ne doream. Ne-am dus cu un mostrar de culori la ea, am ales culorile și modelul și asta a fost.

Sorin: Trebuie să fac o precizare aici și să spun că parte a acestui concept este procesul de personalizare pentru fiecare covor în parte, tocmai pentru a crea un produs unic. Iar procesul acesta de personalizare se referă la dimensiune (limitele sunt de 12 pe 13 metri, limite date de sistemul de construcție al războiului de țesut), selecția de materiale (lână tibetană, mătase pură chinezească sau cânepă) și culorile (sunt peste 600 de culori disponibile).

Sunt scumpe covoarele voastre?

Horia:….

Neprețuite!

Horia: Da, neprețuite 😀

Sorin: Depinde la ce ne raportăm. Pornesc de la 800 de euro pe metru pătrat, în varianta 100% lână. Acum, fiecare covor durează aproximativ 3 luni și jumătate timpul de execuție și livrare și la fiecare covor contribuie aproximativ 30-40 de meșteri artizani în tot procesul acesta.

De ce se numește Atelier Kairos?

Sorin: Kairos este un termen care provine din greaca antică și reprezintă momentul oportun, momentul de grație și este cumva felul în care noi am început acest business întorcându-ne amândoi în același moment în țară și totodată are și aplicabilitate în arta covoarelor. Kairos reprezintă momentul oportun în care suveica traversează firele verticale, urzeala covorului și adaugă un nou strat orizontal la covor, creând fundația acestuia.

Și dacă tot vorbim de momentul oportun știu că voi ați pornit business-ul în pandemie…

Horia: Lansarea business-ului a fost în pandemie….

Într-un moment oportun…

Horia: Da 😀. Chiar am amânat lansarea. De fapt, a avut loc la Romanian Design Week în 2020 și ediția de primăvară s-a amânat pentru toamnă. Dar tot lucrul de la idee și documentare a început de prin 2018.

Sorin: Dar s-a stabilizat ca business în 2021 pentru că în 2020 am lucrat mai mult pe partea de design a colecției, iar pe partea de promovare și marketing am investit anul trecut, după ce am realizat cât de important este să transmitem corect ce presupune conceptul de brand.

Citește și: Cum poți să plantezi copaci în timp ce-ți faci cumpărăturile online? Verdoo, invenția unui tânăr antreprenor român ce funcționează în peste 10 mii de magazine din lumea întreagă și care va ajuta la reîmpădurirea planetei

Hai să clarificăm puțin. Să zicem că eu îmi doresc un covor făcut de voi. Îl personalizăm împreună alegând materiale, dimensiuni și culori, dar ce se întâmplă mai departe?

Horia: Odată ce am stabilit modelul din colecția noastră, începem să identificăm împreună ce culori am putea să alegem, la fel și materialele. Apoi noi transmitem către producătorul din Nepal designul pe care vrem să-l realizăm împreună cu culorile și materialele folosite, dar și locul lor în covor. Apoi ei revin către noi cu schema tehnică de execuție a covorului care ne arată si o imagine cât mai apropiată de cea finală, asta pentru că folosesc softuri speciale.

Sorin: Cu softurile acestea pot calcula și cantitatea necesară de materiale, apoi urmează partea de procurare a materiei prime și urmează procesul de vopsire.

Horia: Toate comenzile fiind unice și realizate manual una cât una, vopsirea se face cu o marjă de eroare foarte mică ca să nu existe risipă de material.

Apoi urmează țeserea propriu-zisă?

Sorin: Materialul vopsit ajunge în procesul de țesere.

Horia: Se țese manual nod cu nod și aceasta este operațiunea cea mai consumatoare de timp din întregul proces de fabricație. Durează aproximativ 30 de zile.

Sorin: Covoarele noastre au în compoziție 155 de mii de noduri pe metru pătrat, asta înseamnă că un covor poate ajunge și la câteva milioane de noduri care sunt realizate manual. Un țesător experimentat face cam 10 mii de noduri pe zi.

Ce înseamnă pentru oamenii de acolo comenzile voastre?

Horia: Pentru ei reprezintă fără doar și poate o sursă de venit, motiv pentru care noi ne bucurăm că suntem parteneri ai organizației Label Step, o organizație internațională ce are ca obiectiv protejarea condițiilor de muncă pentru meșterii artizani din industria covoarelor, ceea ce înseamnă asigurarea de condiții de lucru etice, salarii etice, nu sunt exploatați minorii, se asigură că primesc pauze și mâncare de calitate. Practic, în acest parteneriat, avem parte de audituri periodice ce monitorizează această activitate. În plus, această organizație are ca obiectiv să participe la formarea acestor oameni și să le valideze și să le întărească ideea că munca lor e foarte valoroasă și apreciată de oamenii din întreaga lume.

Ce spun ai voștri de covoarele acestea. Le înțeleg? În generația părinților mei erau covoarele persane cu ciucuri și medalion pe mijloc…

Horia: Exact! Cel puțin în cazul meu, părinții se bucură de entuziasmul pe care îl văd la mine atunci când le povestesc de covoare și acum chiar au început să mă întrebe mai des. Când le spun toate acțiunile pe care le facem, pare să le crească interesul și, cel puțin maică-mea a spus că se apucă să strângă bani ca să cumpere un covor.

Ce faci dacă ai vărsat cafeaua pe covor?

Sorin: Acționezi rapid și nu o lași să se usuce acolo 😀

Horia: În toată această explorare a noastră chiar am făcut niște teste de curățare. Am făcut un experiment și una din mostrele pe care eram pregătiți să o sacrificăm am murdărit-o cu vin roșu, fructe roșii pe care le-am presat în covor, oțet, ulei și un ou. Le-am lăsat neatinse pentru 48 de ore, gândindu-ne care ar fi comportamentul tipic, pentru că poate nu ai mereu posibilitatea să-l duci la curățătorie imediat și să încerci să-l readuci la viață. Am făcut experimentul acesta, am fost apoi la o curățătorie care a acceptat această provocare și surpriza cea mai mare a fost cu oul. Albușul de ou, prin proprietățile pe care le are, practic sigilează conținutul. În urma procesului de curățare s-a reușit scoaterea aproape în totalitate a petelor și readucerea covorului la viață, ocazie cu care am învățat cum se comportă materialele sintetice. În acea mostră de covor era folosită o vâscoză ca înlocuitor al mătăsii și am observat că după tot acest experiment textura și luciul s-au estompat puțin, ceea ce la mătasea pură nu s-a întâmplat.

Sorin: În cazul în care se varsă ceva pe covor, e recomandat să absorbi cu o cârpă lichidul și să acționezi imediat.

Oricum, mi se pare o cumpănă în viață să verși ceva pe un astfel de covor 😀…

Horia: Bine, lâna tibetană provine de la oile crescute în podișul tibetului și conține lanolină, o grăsime naturală ce face ca țesătura să fie mult mai durabilă și rezistentă la murdărie. Atunci când am turnat vin pe covor, cred că durează cam 10 secunde până ce lichidul este absorbit în țesătură. Până atunci, lichidul stă ca o peliculă pe covor.

Când o să ajungă business-ul vostru profitabil?

Horia: Noi sperăm că în 2022 și suntem foarte încrezători. Avem colecția nouă realizată împreună cu Bogdan Ciocodeică, am adăugat două covoare noi în colecție și deja putem spune că suntem mult mai încrezători în noi, în business, în valoarea covoarelor, în percepția oamenilor care interacționează cu ele. Primim foarte multe semne de încredere din foarte multe direcții și e nevoie doar să continuăm.