Cum arată viața unei șoferițe de TIR: Adriana Mureșan a plecat în Spania pentru a-și urma visul ce părea imposibil în România
Adriana Mureșan este șoferiță de TIR de 19 ani și tot de atâția ani trăiește în Spania, țara care i-a dat șansa de a deveni ceea ce în România părea imposibil pentru o femeie.
În luna mai a anului 2019, în preajma alegerilor parlamentare, s-a născut una dintre cele mai puternice comunități online din diaspora românească, Voluntari în Europa. Între timp, grupul de Facebook a devenit asociație, al cărei membru fondator este Adriana Mureșan, și care se implică în soluționarea unei diversități de cazuri, de la trafic de persoane la sprijin pentru refugiați și/sau persoane vulnerabile.
De ce șoferiță de TIR?
Adriana Mureșan (șoferiță de TIR): Chiar nu știu să răspund la întrebarea asta. Nu am avut astfel de modele în familie. Mama a fost profesoară, tata a fost medic. Mama chiar a fost deranjată că am îmbrățișat profesia asta, apoi a început să fie mândră de mine
De mică mi-am dorit să am o căruță cu cai și să o conduc. O fi de acolo? Habar nu am. Dar mi-am dorit mult să fac asta, am căutat soluții și de aceea am și emigrat.
Acum 20 de ani, când am încercat să-mi fac loc în breaslă, în România era mare discriminare. Dar mi-am dorit mult, am reușit și nu regret, pentru că este mai mult decât o profesie, este o pasiune, o vocație și mă consider printre acei oameni fericiți care merg la muncă cu drag. În fiecare zi îmi doresc să merg la muncă.
Adriana Mureșan, șoferiță de TIR: „Femeilor care fac asta le curge motorina prin sânge și nu mai pot scăpa”
Cât e de complicat să conduci căruța asta cu mulți cai?
Adriana Mureșan: Deloc. Când am început am avut aceeași părere ca mulți alții: te urci la volan, conduci, ești un turist plătit. Nu e așa. Este un întreg pachet: ești secretară, trebuie să încarci, să descarci, să planifici traseul, să fii un calculator în rută, să iei în considerare traficul, pauzele pe care le faci… este o meserie extrem de complexă. Dacă îți place, nu e grea. Iar la final de zi culegi roadele.
Ce ai îmbunătăți la ea?
Adriana Mureșan: Sunt multe de îmbunătățit în meseria asta.
Gândește-te, absolut tot ce avem noi în casă, orice obiect vezi în jurul tău a fost „mișcat” de un camion. Deci industria asta care ține în spate tot este supusă la multe presiuni. Ne izbim de just in time și totul pică în spatele șoferului care, până la urmă, e considerat cea mai ieftină piesă de schimb a unui camion. Întotdeauna firma se va preocupa mai mult de piesele de sub capotă decât de piesa dintre scaun și volan. Șoferii au program de minimum 13 ore pe zi și, de două ori pe săptămână, de 15 ore pe zi. Este o discrepanță între Codul muncii, care reglementează perioada de muncă la 8 ore, și Regulamentul 561, directivă europeană, care reglementează timpul de conducere. Mai sunt probleme cu parcările, care sunt insuficiente în toată Europa, problema hoților – se fură motorină, marfă, bunuri personale din cabină. E o problemă foarte mare pentru că, noi cei care trăim pe drumuri, care dormim în cabine, stăm de pază și, în loc să ne odihnim, devenim pericole pe șosele. Ca să nu mai spun că noi înșine suntem în pericol când intră hoții peste noi în cabine.
Care e cea mai neplăcută parte a muncii tale?
Adriana Mureșan (șoferiță de TIR): Presiunea și umilința care vin din toate părțile. Tu ești între șeful tău care ți-a dat cursa care, la rândul lui, dă socoteală celui care a încărcat și celui care așteaptă marfa. Și biciul luat vine peste șofer. Ești prins din toate părțile, luat mereu la întrebări… nu este empatie. Asta pe lângă aspectul de siguranță.
De ce ar face o femeie munca asta? De ce nu ar face-o?
Adriana Mureșan: Nicio femeie nu ar face munca asta dacă nu i-ar plăcea. Toate colegele mele sunt pasionate și sunt foarte bune în munca asta. O femeie căreia nu îi place nici nu o poate face. Femeilor care fac asta le curge motorina prin sânge și nu mai pot scăpa. La băieți se schimbă situația. Mulți vin pe ideea de a sta 6 luni șoferi pentru a-și lua o mașină sau o casă. Cei care intră pentru bani nu rezistă, în general. Au probleme și dau probleme. La fete nu se întâmplă asta. Toate sunt pasionate, sunt foarte, foarte bine. Sunt responsabile, sunt atente.
De ce trăsături ai nevoie ca să devii șoferiță de TIR?
Adriana Mureșan: Îți trebuie curaj. În prima mea zi de muncă, în Spania, am plâns toată noaptea și l-am sunat pe soțul meu continuu să-i spun că o să mor acolo.
Ai nevoie de curaj, de încredere în tine și responsabilitate, să îți placă lucrul bine făcut, să îl duci la capăt. Ai nevoie și de răbdare, pentru că nu te naști șofer și trebuie să înveți.
Primele 6 luni sunt oribile. De mers cu TIR-ul pe drum e simplu, dar parcările, intrarea pe rampă pentru parcare, astea sunt grele. Trebuie să mai ai și dragoste de mașinărie, de asfalt… trebuie să-ți placă.
Spune-mi două povești de la volan: una bună și una rea…
Adriana Mureșan: Acum 15 ani, eram într-o parcare în Olanda, iarna, înainte de Crăciun. Eram singură și tristă pentru că eram departe de ai mei în perioada sărbătorilor. Mă uitam la filme pe laptop. La un moment dat, mi-a bătut cineva la geamul de la cabină. M-am ridicat, am tras perdeaua și l-am văzut pe Moș Crăciun. Era un bărbat înalt îmbrăcat în Moș Crăciun, cu un copilaș de mână, și el îmbrăcat la fel. Am lăsat geamul și mi-au dat o punguță cu câteva bombonele de Crăciun. Mi-a rămas atât de vie întâmplarea asta și mi-a făcut atât de bine. Cred că și acum am în casă punguța aia transparentă cu trei bomboane. Pentru mine a fost extraordinar că cineva mi-a spus Sărbători fericite. Se întâmpla chiar de Moș Nicolae. M-a marcat și, când am putut și eu să scot oamenii în stradă și să facem activități prin Voluntari în Europa, de 4 ani de zile avem campania ”Moș Crăciun e șofer de TIR” și oamenii noștri ies în toată Europa cu mâncare, cu dulciuri, cu prăjituri, merg în parcări și le oferă șoferilor și îi salută. Nu o facem pentru că nu au, ci pentru a fi aproape de ei. Campania asta a devenit un simbol, am început să o facem și înainte de Paște și, pentru cei din Diaspora, e magic pentru că acele camioane cu numere de România, poartă România pe roți. Se creează legături, punți, se întâmplă lucruri minunate. De Crăciun, eu iau toate camioanele din parcare la rând și le bat la ușă. Și oamenii ăștia sunt foarte bucuroși. Sunt mulți oameni care muncesc de sărbători, dar șoferii de camioane muncesc singuri. Așa că, atunci când cineva vine să le facă urări, se coboară cerurile peste ei.
Am avut și momente grele, de la jigniri, de la lipsa accesului la toaletă, de la hoți și dezamăgirea de la a suna la poliție și a auzi că nu au pe cine să trimită, deși eu eram în cabină și hoții îmi furau deja din TIR.
Adriana Mureșan, șoferiță de TIR: „Cei care intră pentru bani nu rezistă, în general. Au probleme și dau probleme. La fete nu se întâmplă asta. Toate sunt pasionate, sunt foarte, foarte bine. Sunt responsabile, sunt atente”
Cine acoperă pierderile?
Adriana Mureșan: Depinde. Pentru furtul de marfă acoperă asigurarea, pentru că sunt niște asigurări obligatorii. În schimb, dacă vorbim de furt de motorină, carduri de motorină, obiecte personale, suntem pe cont propriu… la motorină puține firme au asigurare. Doar firmele mari. Poate cea mai mare dezamăgire este întâmplarea prin care trec acum. De un an de zile sunt în concediu medical. Am avut o căzătură în timp ce descărcam și mi-am rupt tendonul de la umărul drept și aștept să văd ce se mai întâmplă. Mi-a fost foarte greu să accept și să nu fiu la muncă. Îmi e dor și îmi doresc, dar acum încep să mă mai relaxez. Teribile au fost primele luni, când m-aș fi întors rănită cum eram. Sper să se rezolve repede situația și să mă întorc cât mai repede.
Spune-mi despre Voluntari în Europa…
Adriana Mureșan (șoferiță de TIR): Oamenii îmi mulțumesc pentru inițiativă. A fost ceva spontan, ce s-a coagulat acum 4 ani de zile, cu ocazia alegerilor europarlamentare. Noi avem o mulțime de grupuri de Facebook pentru șoferi. Când viceprimarul din Vulcan, într-o emisiune TV, a spus că nu are forță de muncă în oraș din cauză că toți și-au luat carnetul și au plecat în străinătate, șoferi de camioane, pentru că se câștigă bine și șoferul nu face nimic decât ține de volan și se uită pe geam, noi care știm ce face șoferul, am fost foarte revoltați. Atunci am văzut o dorință enormă a colegilor din România de a merge să voteze. Așa că am încercat să ne organizăm noi, adică șoferii din diaspora, cu cei care lucrează în comunitate, cu cei din România și, pe măsură ce se apropia data de 19 mai 2019, am realizat că nu vom putea face față. Asta pentru că erau foarte mulți doritori împrăștiați peste tot în Europa, iar noi nu puteam să acoperim cererile.
În plus, când ești șofer, nu ai control pe viața ta. Au alții. Nu poți spune că în data cutare vei fi acasă. Știi când pleci, dar nu știi când te întorci. Sau dacă te întorci viu.
Atunci ne-am dat seama că inclusiv unii dintre noi vom fi indisponibili, așa că am cerut ajutorul pe diverse grupuri de români din diaspora. Am fost foarte plăcut surprinsă că oamenii au reacționat pozitiv. Scriau: ”Eu pot să ajut în Madrid”, ”Eu pot să ajut în Verona”, etc.
Am luat aceste mesaje și le-am pus pe grupurile noastre, dar erau prea multe și am realizat că nu se poate gestiona așa. Așa că am decis să-i adun pe toți într-un grup de Facebook. Așa s-a născut grupul care atunci, pe repede înainte, s-a numit Voluntari – șoferi la vot. A fost un succes și a fost foarte frumos ce s-a întâmplat, iar diaspora a lăsat niște mesaje extraordinare. Au ieșit la suc, la bere, la masă… aveau nevoie de conexiunea cu România, iar șoferii au fost impresionați de diasporezii care i-au întâmpinat. S-a spulberat zidul creat artificial între diaspora și cei rămași acasă. Acest grup și acest demers s-au dezvoltat firesc, este unul viu, nu am niciun merit. S-a întâmplat să fiu acolo.
După ce am terminat cu alegerile europarlamentare, oamenii au zis să continuăm. S-au oferit să îi aștepte pe șoferi, să îi primească în vizită, să le ofere o masă caldă… Diaspora era atât de dornică de România! Așa am început.
Mai simți această dorință a diasporei acum?
Adriana Mureșan (șoferiță de TIR): Da. E la fel. Nu s-a schimbat nimic. Îmi dau seama după cât de tare se implică. Noi avem niște campanii recurente pe care le-am început acum patru ani – Moș Crăciun e șofer de TIR, care se face de Crăciun și, mai nou, de Paște, avem Super-eroi. De Crăciun, în care diaspora aruncă cu pachete de cadouri în România – avem o listă cu ce se poate pune în pachete, iar acestea ajung în România la copii și la bătrâni singuri. Avem undeva în jur de 3000-4000 de beneficiari. Începem prin octombrie, pentru că logistica e infernală, fiind totul manual, și încercăm, prin voluntarii noștri, să ajungem în toate județele. Mai avem o campanie de 1 iunie, de Ziua Copilului, când mii de pachete de dulciuri vin din diaspora pentru copiii din România. Mai avem și o campanie cu ghiozdanele, în care echipăm complet ghiozdane pentru începutul de an școlar.
Câți oameni sunteți în Voluntari în Europa?
Adriana Mureșan: Pe grupul de Facebook suntem aproape 130 de mii de utilizatori, dar contăm pe 18 mii activi. Acum avem și din România participanți, care se implică și dăruiesc. Nu mai este un grup de șoferi sau pentru șoferi și dedicat șoferilor. Asta s-a schimbat. Sigur, sunt și șoferi acolo, dar grupul are altă destinație acum. Este un grup pentru oamenii buni, pentru cei care vor să facă bine pentru ca noi toți să fim bine. Este pentru cei ce vor să locuiască în RoOmenia… chiar și virtual. Nu doar români, ci și alte naționalități, pentru că avem în grup și nemți, englezi, italieni, bulgari. Avem o bulgăroaică care e numărul 1 în top.
Ne dorim ca această comunitate de bine să fie europeană și să avem participare mare în toată Europa. Pentru că nu trebuie o schimbare doar la români, ci în toată Europa, peste tot. Ar trebui să ne întoarcem la vechile valori, să redevenim oameni, să uităm de consumerism. Trebuie să ne gândim la ce lăsăm în urmă pentru copiii și nepoții noștri.
Care este cel mai neașteptat caz rezolvat de voi?
Adriana Mureșan: Am avut foarte multe. Să mă duc în pandemie, când am avut în cazare 1800 de români… sau în încăpățânarea Guvernului României de a înțelege, când au închis granițele, că cei care voiau să se întoarcă nu era diaspora, ci cei care pleacă pe 3-4 luni și care nu au nimic acolo, care depinde de angajator. Doar că au rămas fără nimic: fără job, fără cazare, nu se puteau întoarce în România, iar centrele pentru persoanele fără adăpost nu mai aveau locuri. Oamenii ăștia ne-au rămas pur și simplu în brațe. Soluția a venit spontan, de la oameni. Primisem o solicitare – era vorba de 38 de persoane, echipa unui hotel din Alpi, care ne cereau ajutorul. Nu mai aveau nimic. Am făcut ședință de urgență, am abordat toate instituțiile, inclusiv Biserica, și toate ne-au refuzat. Totul era închis, pentru că vorbim de COVID. A apărut atunci o doamnă din Brescia, care era însărcinată în 7 luni, și ne-a spus că poate caza două persoane pe timp nelimitat. Și de acolo a explodat ”pandemia de omenie”. A trebuit să gestionăm liste cu mii de voluntari din Europa care ne-au pus la dispoziție spații de cazare. A fost un ajutor enorm. Asta ne-a dat putere foarte mare să luptăm, să punem presiune pe instituții, să cerem – noi suntem complet apolitici, iar asta ne ajută foarte mult. Atunci am reușit să facem Guvernul să înțeleagă că nu e o problemă cu diaspora, ci cu muncitorii sezonieri. România are în fiecare an 1,5 milioane de muncitori sezonieri. Atunci au dat drumul la zborurile de repatriere.
Ne mai implicăm foarte mult într-o cauză, care nu se vede public, și anume în traficul de persoane, exploatarea prin muncă, exploatarea sexuală și, cel mai nou caz, mame surogat exploatate. Primul caz a pornit de la un băiat din grup, care ne-a cerut să o ajutăm pe colega lui de liceu, care picase într-o rețea de prostituție prin metoda lover boy și reușise să ia legătura cu el pe Facebook. Cazul a fost un succes, dar nu aș mai repeta ce am făcut.
De ce?
Adriana Mureșan (șoferiță de TIR): Pentru că un voluntar de la noi s-a urcat în mașină, s-a dus pe strada unde se prostitua fata, a urcat-o în mașină și a plecat cu ea de sub nasul peștelui. Fără poliție, fără nimic. E un caz emblematic, dar ne-am dat seama că ne-a luat valul. Nu am repeta-o. Am stabilit un protocol, implicăm poliția, autoritățile, dar nu o mai facem haiducește.
Citește și
Ce faceți voi concret, în acest nou protocol?
Adriana Mureșan: În primul rând implicăm autoritățile, poliția din zonă. Și acționăm foarte repede, pentru că noi avem voluntari în toate zonele, care merg direct la secție și depun plângere. Avem o foarte bună colaborare cu tot ce înseamnă MAE și consulate, așa că lucrăm pe două planuri. Omul nostru merge și depune sesizarea, anunțăm consulatele, iar ei ne sprijină, ne dau oficialitatea în fața poliției. Adică întăresc cererea noastră. Așa că lucrurile se mișcă foarte repede. Colaborăm cu diverse asociații din România și Europa, care au putere materială mai mare. Noi suntem foarte slăbuți material, pentru că nu facem campanii de strângere de fonduri. Dar suntem ajutați de cei cu putere financiară mai mare. În momentul în care persoana este declarată în mod legal persoană traficată, intră în niște programe. Acolo persoanelor li se dau niște alternative: sunt ajutați să se întoarcă acasă sau sunt ajutați să se integreze în țara în care au fost traficați – și aici mă refer mai mult la exploatarea prin muncă. Exploatarea sexuală presupune alți pași: consiliere psihologică, internare în centre, victima trebuie să vadă că nu a fost singura păcălită.
Această parte a activității noastre nu se vede, nu se va vedea niciodată pentru că trebuie să îi protejăm pe cei care se implică direct.
Ce nu se mai vede din munca voastră?
Adriana Mureșan: Multe cazuri nu se văd. Violența domestică, de exemplu, pentru că nu permitem să se vadă. În general, cazurile sensibile nu se văd. Sunt foarte multe solicitări care intră și rămân pe grup și le lăsăm publice pentru rezolvare. Avem un caz recent cu un cuplu de români stabiliți de vreun an în Germania. Soțul ne-a scris că soția are cancer, stadiu avansat, și ne cere ajutor uman. Ne roagă ca, dacă sunt români în zonă, să vine să îi viziteze măcar 10-15 minute, pentru că el nu mai știe ce să îi spună doamnei. Deja s-au format echipe care vor merge zilnic ca oamenii ăștia să simtă că nu sunt singuri.
Cum ați reușit să coagulați atâția oameni?
Adriana Mureșan (șoferiță de TIR): La noi totul se face de la A la Z. Ce fac 30 de asociații, fiecare pe pătrățica ei, noi le facem pe toate. Avem un evantai din stânga în dreapta. Avem consiliere, suport, asistență rutieră, care ne înnebunește în vacanțe. Toți românii care trec prin Europa și li se strică mașina pe drum scriu pe Voluntari în Europa și noi le dăm numerele mecanicilor din apropiere. Nu că nu ar exista mecanici pe Google, dar te simți mai confortabil să te duci la un mecanic care vorbește limba ta. Mecanicii nu sunt voluntari, ei își încasează onorariu pentru servicii. E foarte obositoare această activitate, nu face parte din scopul grupului, dar nu putem să lăsăm oamenii la greu. Noi lucrăm acum la o aplicație care include și lista asta a mecanicilor, iar oamenii vor avea posibilitatea să comunice direct, în zona lui, cu mecanicul lui. Vom scăpa așa de moderarea manuală. Aplicația o facem cu sprijinul DRP-ului. Am depus un proiect de finanțare și ne-a fost aprobat. Sperăm ca în jurul datei de 15 noiembrie să o lansăm pe piață. Aplicația asta este un 112 care funcționează cu adevărat.
Aveți concurență în Europa?
Adriana Mureșan: La sistemul nostru de lucru nu. Ba mai mult, am primit multă invidie, invidie sănătoasă, multe felicitări de la instituții din Spania, Germania, Italia, Anglia. În timpul blocajului din portul Dover, în iulie, 2022, am fost pe linia întâi. Am hrănit mii de camioane. Voluntarii noștri, care nu au putut ajunge pe autostradă în Anglia, s-au urcat pe poduri si au coborât plasele cu mâncare pe sfori sau le aruncau peste garduri mâncarea. Multă lume ne felicită pentru ce am făcut.
Și în Ucraina am avut o acțiune incredibilă de vreo 8 luni de zile.
Știi ce se întâmplă pe grupul de Facebook Voluntari în Europa? Se vorbesc toate limbile. Indiferent în ce limbă se scrie, un român traduce și imediat se rezolvă situația. Din păcate, nu avem prea mare vizibilitate, pentru că sunt sigură că s-ar implica și mai mulți oameni. Și am rezolva și mai multe cazuri.
Cum te-a schimbat pe tine acest grup?
Adriana Mureșan (șoferiță de TIR): Petrec foarte mult timp cu acest grup. Nu cred că m-a schimbat, pentru că eu întotdeauna am ajutat. Dar am descoperit aici puterea lui ÎMPREUNĂ. Dorința mea de a schimba lumea în bine a fost întotdeauna. Eu cred că e nevoie de bunătate și să fim buni pentru a merge mai departe. Acum, prin Asociație, am siguranța că se poate. Poate că eu nu voi vedea lucrurile astea, dar s-a deschis un drum. Suntem ca un râu care a ieșit ca un firicel și tot adună afluenți, crește tot mai mare și va ajunge un fluviu. Iar acesta va cuprinde tot. Eu cred în treaba asta și sunt convinsă că așa va fi. Oamenii au nevoie să fie buni. Unii nu o fac de teamă, alții de rușine. Pentru că există și rușinea asta ”dacă ești bun ești prost”. Noi am avut toate categoriile de astfel de oameni, dar am reușit să le deschidem calea asta – să aibă încredere, să aibă curaj, iar oamenii sunt buni. Toți. Au motivele lor să nu se implice, deși la un moment dat o vor face. Toți oamenii sunt buni și frumoși. Nu există om rău.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
