Cum au ajuns americanii să se drogheze legal. Criza opioidelor ce omoară zeci de mii de oameni anual, cu avizul agenției naționale a medicamentului, faimoasa FDA

De fiecare dată când auzim o știre legată de abuzul de droguri, adoptăm o mină îngrijorată și o privire dazaprobatoare și ne facem de trei ori cruce cu limba în cerul gurii. Mulți dintre noi ne gândim că drogurile nu au cum să pătrundă în viața noastră și în familiile noastre liniștite, bine educate și responsabile.

Dar ce te faci dacă ai o durere de măsea și dentistul îți recomandă un medicament, aprobat de agenția națională a medicamentului ca fiind un analgezic sigur, ce te transformă apoi într-un dependent de droguri?

În câteva cuvinte, acesta este tabloul ce guvernează în jurul crizei opioidelor în America și motivul pentru care milioane de oameni au ajuns să se drogheze legal, cu prețul morții altor câtorva sute de mii. Și se întâmplă asta de aproape 30 de ani.

Peste 1% din populația americii se droghează legal

Capitalismul american se confruntă cu o serie întreagă de crize: criza legată de starea economiei, amenințarea la adresa dominației sale mondiale, tulburările politice în ambele partide de guvernământ, etc. Dar există o altă criză majoră, despre care se vorbește cel mai puțin. Criza opioidelor a fost numită „epidemie”, deoarece 3 milioane de americani, aproximativ 1% din populație, folosesc în prezent medicamente pe bază de opioide. Procentul în sine este uriaș. Pentru a pune în context, această cifră este de 3 ori mai mare decât media uniunii europene. Astăzi, aproape jumătate de milion de americani sunt închiși pentru infracțiuni legate sau derivate din consumul de droguri.

Datele privind supradozele de droguri în SUA sunt și mai uluitoare. În 2000, numărul persoanelor care au murit de supradoză de droguri a fost de 10.000 de oameni. Până în 2017, acest număr a crescut la 47.000. Anul trecut, adică 2021, a depășit pragul de 100.000 de oameni!

În 2020, în SUA, 45.222 de persoane au murit din cauza rănilor provocate de arme și 42.915 de persoane au murit în accidente auto. Dacă adunăm cele două cifre, numărul este tot mai mic decât cei 108.000 de oameni care au murit de supradoză de droguri în 2021…

În 2018, rata deceselor prin supradoză de droguri la un milion de americani a fost de peste nouă ori mai mare decât în Europa. Astăzi, este de aproape 20 de ori mai mare!

Opioidele devastează viețile a milioane de oameni, ucigând zeci de mii, în număr mult mai mare decât în orice altă țară de pe planetă. Cum au ajuns americanii să se drogheze legal? Și ce a generat criza opioidelor?

„Războiul împotriva drogurilor”

Cineva trebuie să se întrebe cum a fost posibil acest rezultat după aproape 50 de ani în care SUA au declarat un „război împotriva drogurilor”. În realitate, politica instituției americane împotriva drogurilor a reprezentat unul dintre cele mai flagrante și mai distructive eșecuri din istoria lor.

Utilizarea în masă a opioidelor a început în SUA cu morfină după războiul civil american. Morfina a fost folosită pentru a trata soldații, iar acest lucru a dus la o dependență larg răspândită de ea. Oamenii obișnuiau să o numească „medicamentul lui Dumnezeu”.

În 1895, Bayer a brevetat heroina ca o alternativă „mai puțin dependentă” pentru morfină. A fost vândut „fără rețetă” pentru a trata tusea, diareea, „isteria” la femei (…) și practic orice. Heroina a depășit rapid morfina când se ia în calcul numărul de dependenți.

În 1924, după ce a dus la dependența în masă, a fost interzisă. Interdicția a avut loc în timpul erei prohibiției, în care legile statului american au optat pentru o poziție mai ofensivă față de băuturi alcoolice și droguri.

După ani de implementare, interzicerea producției și consumului de droguri nu a reușit să elimine problema. În iunie 1971, președintele Nixon a spus într-o declarație de presă:

„Inamicul public numărul unu în Statele Unite ale Americii este abuzul de droguri. Pentru a lupta și a învinge acest inamic, este necesar să porniți o nouă ofensivă totală. Am cerut Congresului să ofere autoritatea legislativă și fondurile pentru a alimenta acest tip de ofensivă.”

Astfel, a început „războiul împotriva drogurilor”, care a fost folosit de fapt ca instrument de politică externă pentru a permite armatei SUA să intervină în alte țări, în special în America Latină și Asia, cu pretextul că încearcă să controleze producția de droguri. Dar a fost folosit și pentru a promova represiunea statului asupra inamicului intern al establishmentului american, mișcările de stânga și minoritățile rasiale/etnice.

După cum a declarat în mod flagrant John Ehrlichman, un consilier de top al lui Nixon

„Campania Nixon din 1968 și Casa Albă Nixon după aceea, au avut doi dușmani: stânga antirăzboi și oamenii de culoare. Înțelegi ce spun? Știam că nu putem face ilegal să fim fie împotriva războiului, fie a negrilor, dar făcând publicul să asocieze hipioții cu marijuana și negrii cu heroina și apoi criminalizându-i pe amândoi puternic, am putea perturba acele comunități. Am putea să-i arestăm pe liderii lor, să le percheziționăm casele, să le despărțim adunările și să-i defăimăm noapte de noapte la știrile de seară. Știam că mințim despre droguri? Desigur, am făcut-o”.

Citește și: Cei mai mari traficanți de droguri din lume

Se calculează că războiul împotriva drogurilor a costat un total de 1 trilion de dolari! Imaginează-ți doar dacă acești bani ar fi fost direcționați către politici sociale față de săraci și asupriți. Ar fi putut îmbunătăți viața a milioane de oameni!

În timp ce politica SUA în materie de droguri a ajutat la promovarea intereselor instituției interne și în afara granițelor sale, ea nu a reușit complet să abordeze niciunul dintre obiectivele sale declarate. Producția, traficul și consumul global de droguri nu au scăzut. În schimb, noile opioide au pregătit terenul pentru o nouă criză.

Instituția americană a început să abandoneze mantra războiului împotriva drogurilor în urmă cu aproximativ un deceniu, când administrația Obama a început să schimbe doctrina politică.

Criza opioidelor, noile droguri ce puteau fi consumate legal, la recomandarea medicilor

Spre sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, părți ale capitalului privat căutau să găsească modalități de a obține „legal” profit din opioide. Acest lucru a fost dificil, având în vedere politica predominantă a războiului împotriva drogurilor, care a vizat opiu și experiența dependenței de masă în perioadele „legale” de morfină și heroină.

La mijlocul anilor ’90, un nou medicament pentru durere, numit OxyContin, avea să schimbe peisajul. OxyContin este un analgezic opioid prescris pentru a trata durerea moderată până la severă. Această întoarcere către analgezice opioide a fost acoperită în spatele unei campanii împotriva așa-numitei „crize a durerii”. Purdue Pharma, producătorul OxyContin, a vizat medicii din țară cu conferințe și materiale de lux, convingându-i pe mulți dintre ei să prescrie frenetic noul medicament. Aceasta, la rândul său, a creat o armată de pacienți dependenți.

Shackler, familia din spatele OxyContin, a dobândit profituri uriașe prin crearea acestei noi crize de sănătate. Odată cu prescrierea în masă a acestui nou medicament opioid, milioane de oameni și comunități întregi au fost distruse.

Creșterea fulgerătoare a persoanelor dependente de OxyContin a alimentat, la rândul său, piața ilegală a drogurilor. Persoanele care pierd accesul la sistemul de sănătate sau nu se încadrau în categoria în care să poată obține OxyContin, apelau la o piață neagră fie a pastilelor OxyContin contrafăcute sau a altor opioide, cum ar fi heroina, care este mai ieftină. Mult mai rău, dependenții apelează la un nou drog de sinteză numit Fentanyl. Fentanylul este un opioid sintetic ieftin, care este de până la 50 de ori mai puternic decât heroina și de 100 de ori mai puternic decât morfina. Fentanylul și alte opioide sintetice au fost detectate în 73% din cauzele tuturor deceselor în urma supradozei de droguri, înregistrate în anul 2021.

Acest nou impuls de opiacee a creat în cele din urmă o reacție negativă pentru Purdue Pharma, care a avut la un moment dat 1.600 de dosare în justiție împotriva sa. Unii dintre ei au dezvăluit documente interne, pe care compania a încercat să le ascundă publicului. Într-un e-mail din 2001, un ofițer superior a scris:

„Dependenții de OxyContin nu sunt victime, ei sunt victimizatorii.”

Purdue Pharma a declarat în cele din urmă falimentul, angajându-se să plătească 6 miliarde de dolari statului și acceptând că nu va mai produce niciodată medicamente opioide, în schimbul imunității pentru membrii familiei Shackler. Dar Shackler este una dintre cele mai bogate familii din America și a câștigat peste 10 miliarde de dolari din Purdue Pharma. Nu numai averea lor uriașă ar fi trebuit să fie confiscată, dar ar fi trebuit să se confrunte și cu acuzații penale și pedepse grele de închisoare!

În orice caz, pagubele făcute sunt încă aici, deoarece milioane de oameni sunt în continuare dependenți și sute de mii mor în fiecare an…

De la un război eșuat la o „pace” eșuată

În concluzie, războiul împotriva drogurilor a fost un eșec în ceea ce privește obiectivele sale declarate și a dus la un dezastru pentru oamenii din clasa muncitoare. Pe baza acestui fapt care nu mai poate fi ascuns, situația politică ia o nouă întorsătură. Războiul împotriva drogurilor este acum abandonat, iar politica de „reducere a riscurilor” este politica dominantă în țările capitaliste avansate din întreaga lume.

Politica de reducere a riscurilor înseamnă că scopul declarat al politicii de droguri nu mai este de a rezolva problema drogurilor (prin reducerea sau eliminarea producției și consumului de droguri), ci de a reduce manifestările sale cele mai acute.

Aceasta merge mână în mână cu „medicalizarea” problemei drogurilor. În loc să cercetăm rădăcinile sociale ale problemei dependenței de substanțe, există o tendință tot mai mare de a considera dependența de droguri drept „boală”. Dependența este caracterizată ca o „tulburare cronică recidivă” de către susținătorii acestei politici. Unii merg până la încercarea de a asocia dependența cu ADN-ul, adică atribuie dependența unui profil genetic inerent individual!

Deși nu există loc în acest articol pentru a analiza această problemă în profunzime, este suficient să spunem că, în timp ce substanțele care creează dependență există de secole, fenomenul dependenței de masă a fost caracteristica societăților capitaliste. Cu siguranță există vulnerabilități în personalitățile dependenților care îi pot duce la dependență și acestea ar trebui abordate în procesul de terapie. Cu toate acestea, concentrarea exclusiv pe acest aspect și omiterea factorilor sociali care duc la declanșarea acestor vulnerabilități este ca și cum ai rata pădurea din cauza copacilor.

Rezultatul practic al acestei abordări este că politica privind drogurile acceptă dependența de substanțe ca o realitate de neschimbat. Apoi adoptă măsuri de tratare a dependenței, cum ar fi medicamente care inversează supradozele, seringi curățate pentru a preveni infecția, înlocuitori de medicamente (cum ar fi metadona și buprenorfina) etc.

Criza opioidelor în 8 episoade captivante

Recunosc cinstit că interesul meu s-a trezit brusc după ce am vizionat, absolut aleatoriu, serialul Dopesick. Nu știam mare lucru despre subiect, motiv pentru care, timp de opt episoade, nu m-am putut dezlipi de ecranul televizorului. După care a început cercetarea și informarea pe marginea crizei opioidelor, dar și a familiei Sackler și a companiei Purdue Pharma.

Noua serie Hulu, „Dopesick” spune povestea epidemiei de opioide pe bază de rețetă medicală în SUA, prin ochii medicilor, utilizatorilor și proprietarilor de companii farmaceutice și reprezentanților de vânzări care au distribuit cu nesăbuință analgezice puternice în timp ce minimizau riscul de dependență.

Serialul este un cont parțial fictiv bazat pe o carte de non-ficțiune. Ambele sunt relatări prea reale ale unei povești mortale despre lăcomie și dependență care continuă și astăzi.

Serialul „prezintă cu acuratețe controversa din jurul crizei OxyContin și a companiilor farmaceutice, cum ar fi Purdue Pharma, care stăteau pe durerea oamenilor obișnuiți”, a declarat David Dorschu, CEO al Recovery Centers of America.

„Emisiunea a evidențiat, de asemenea, medicii locali cărora le păsa cu adevărat de pacienții lor și încercau să facă tot posibilul pentru a le alina suferința”, a spus Dorschu. „O „pilulă miraculoasă” cu efect de lungă durată care ameliorează durerea acută cu un potențial mic de abuz sau dependență a fost foarte atractivă și pur și simplu era imposibil să-i reziști”

Vă recomand acest serial pentru a înțelege mai bine de unde a pornit și până unde a ajuns această criză a opioidelor în America.

---

Foto: Depositphotos.com, Pinterest