În memoria prietenului care a ieșit teafăr din clubul Colectiv, dar s-a întors de trei ori și, câteva ore mai târziu, și-a găsit sfârșitul, neștiut și negăsit de nimeni. Alin Pandaru și 463 de concerte într-un an
Alin Pandaru, Pandutzu, este stegarul concertelor rock din România. Lucrează pentru o platformă online, în lumea muzicii, iar anul trecut a fost la 400 de concerte live cu trupele favorite. La fiecare dintre ele ridică un steag al României pe care acum stă scris #FINDME. Este #tagul lui Claudiu Petre, bloggerul care a ieșit teafăr din clubul Colectiv, dar s-a întors de trei ori după prieteni și cunoscuți rămași captivi în interior. Câteva ore mai târziu și-a găsit sfârșitul, neștiut și negăsit de nimeni. După numeroase apeluri ale familiei și prietenilor, a fost identificat în cele din urmă la IML. Claudiu Petre folosea mereu în postările sale #FINDME. În memoria lui, mai mulți artiști, lideri ai unor trupe cunoscute, au fluturat steagul lui Pandutzu.
Care este povestea steagului care te-a făcut atât de cunoscut?
Alin Pandaru: Povestea mersului cu steagul la festivaluri a început undeva prin 2008-2009, când mă uitam la clipuri de la Glastonbury, din Marea Britanie și vedeam la Pyramid Stage că erau foarte multe steaguri și mi se părea super tare. Odată ce au început și festivalurile de la noi să capete tracțiune, am început să merg cu steagul României și la festivaluri românești. Prima dată am fost la Festivalul Internațional Oxegen, din Irlanda, în 2011.
Pandutzu pe barcă, cu steagul în spate, la Electric Castle. Foto: Vizi David
Atunci nu puteam cu bățul, că nu ne dădeau voie. Pe urmă, când am fost la Sziget, în 2011, am fost tot fără băț. Dar din 2012 am văzut că alții erau cu steagul pe băț și am zis că trebuie să fac și eu asta. Așa că am găsit o creangă pe jos și am pus steagul pe o creangă. Era greu de controlat, dar a mers. Apoi a venit Electric Castle. Încă nu știam ce băț să-mi iau și am găsit o altă creangă. Acolo l-au luat pe scenă și băieții de la Dub Pistols și l-au fluturat. Cumva, cu ei a devenit o tradiție ca la fiecare ediție să ia steagul meu și să-l fluture pe scenă, fie că e la hangar, fie că e la main stage. Evident că am dezvoltat o relație de prietenie cu ei și știu și ei povestea steagului. Apoi am tot fost cu el, între timp am și aflat ce băț de steag i se potrivește cel mai bine și anume o undiță pentru că e ușoară, e telescopică, ușor de controlat și mult mai safe.
#FINDME s-a adăugat pe steag din 2015, pentru că în urma tragediei din Colectiv, la care am fost și eu participant, am pierdut un prieten foarte bun – Claudiu Petre – care folosea haștagul acesta ori de câte ori mergea la vreun festival, la un eveniment, când ieșea în oraș. Asta îl reprezenta pe el. Mulți dintre prietenii noștri chiar și l-au tatuat. Eu am zis că îl pun pe steag pentru că oriunde o să merg o să îl iau cu mine. Claudiu era omul cu care mergeam la foarte multe festivaluri și omul care îmi susținea nebunia asta cu concertele. La Untold, la prima ediție, am fluturat steagul împreună. Evident, și la Sighet, și la Electric Castle până în 2015. De atunci, cu sau fără băț, steagul merge la concerte cu mine, uneori ajunge și pe scenă pentru că sunt destul de mulți artiști români care știu povestea. În special cei de la Coma, care, de fiecare dată când au concert, îmi cer steagul și îl pun pe scenă. Sunt foarte mulți oameni care știu povestea lui.
Macklemore, cu steagul la Electric Castle, 2023. Foto: Alin Pandaru
Cum este să dai check in la 463 de concerte într-un an? Răspunde Alin Pandaru, stegarul concertelor rock, omul care-și omagiază, cu fiecare artist pe care-l vede live, prietenul dispărut în incendiul Colectiv
L-ai pierdut vreodată?
Alin Pandaru: Da. S-a întâmplat la un eveniment caritabil, organizat în Expirat pentru o altă prietenă care a fost în Colectiv – Adina Apostol. Pusesem steagul pe scenă, în memoria lui Claudiu care ar fi fost acolo dacă nu s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat. Acolo l-am văzut ultima oară. Când am vrut să fac clipul despre povestea steagului, nu l-am mai găsit, așa că mi-am făcut un alt steag cu #findme. Iar pe cele de dinainte de #findme – pe unul l-am aruncat pe scenă când au venit Evanescence la București și evident că nu l-am mai putut recupera, altul când a venit Armin van Buuren la Romexpo l-am aruncat să-l semneze, iar când au venit înapoi mi-au dat alt steag semnat. O dată, când am plecat la Sighet, am uitat să-mi cumpăr steag, așa că a trebuit să-mi cumpăr altul și tot așa.
Cu cei de la Imagine Dragons cum a fost?
Alin Pandaru: L-au luat, dar nu la Untold, ci la Rock Werchter, anul trecut. În timpul concertului, înainte de o piesă, solistul a dedicat piesa celor care au pierdut pe cineva, el însuși pierzând-o pe cumnata lui de 30 și ceva de ani din cauza cancerului. M-a emoționat și am rezonat cu ce spunea și, în timpul piesei Shots, pentru că eram foarte aproape de scenă, am aruncat steagul pe scenă. El l-a luat și l-a pus pe stativul de microfon. A fost impresionantă imaginea. Apoi au aruncat și alții, le-a pus pe toate acolo. L-am recuperat pentru că le-a aruncat înapoi în public. Și, recent, la Electric Castle, eram cu steagul și, la finalul concertului, Macklemore m-a întrebat dacă pot să-i împrumut steagul și l-a fluturat pe scenă. Tot la Electric Castle, cu băieții de la Dubioza Kolectiv, cărora le-am și explicat povestea. În 2018 au avut concertul chiar când era ziua lui Claudiu și le-am explicat în backstage despre ce e vorba. Au luat steagul, l-au fluturat și au făcut un moment special în memoria lui, au cântat ”I’m gonna find you”, ceva de genul ăsta. A fost emoționant.
Cum te-a schimbat pe tine Colectiv?
Alin Pandaru: M-a făcut să realizez că viața chiar e scurtă și că nu poți ști ce se poate întâmpla mâine. A se vedea și cazul recent cu Nosfe, care a făcut stop cardiac. Viața într-adevăr e scurtă și trebuie să ne bucurăm de momentele pe care le trăim în prezent, fără să ne gândim prea mult la ce o să fie. Toți cei care au fost în Colectiv și acum nu mai sunt cu siguranță aveau planurile lor, idealuri care s-au dus într-o clipită. Eu și înainte mă bucuram de viață la maximum, dar după momentul Colectiv am ales să spun DA oricărei oportunități. De câte ori am ocazia, merg să-mi văd artiștii preferați pentru că într-o zi nu voi mai fi eu sau nu vor mai fi ei. I-am văzut pe cei de la Linkin Park chiar cu o lună înainte să moară Chester.
Claudiu Petre cu steagul, la UNTOLD, 2015. Foto: Gabi Teris
De ce steagul României?
Alin Pandaru: Pentru că vin din România. Nu îți alegi țara în care te naști, dar dacă m-am născut în România, atunci România să fie. Mai ales că mergem la festivaluri internaționale și mi se pare fain să vezi că sunt și români acolo. Anul trecut am avut în sfârșit ocazia să-mi îndeplinesc visul și am ajuns la Glastonbury și am fluturat acolo steagul României și a fost memorabil.
Ai numărat concertele la care ai fost?
Alin Pandaru: Sunt foarte multe. De prin 2014 am început să le contorizez într-un excell. Înainte făceam asta doar cu artiștii internaționali într-o secțiune de pe blogul meu. Mă ajută și pe mine să îmi reamintesc. Calculasem la un moment dat și cred că, per total, se apropie de 3000 de concerte. Numai anul trecut am fost la 463 de concerte și am văzut 359 de artiști unici. Sistemul meu de contorizare nu presupune să pun la calcul fiecare scenă pe lângă care trec. Trebuie să stau la cel puțin trei piese sau, daca sunt DJ, să stau măcar 15 minute.
Alin Pandaru și Claudiu Petre, cu steagul la Sziget Festival, 2014, la primul concert Imagine Dragons.
Ce-ți iei tu din acest maraton de concerte?
Alin Pandaru: A devenit un soi de drog pentru mine, pentru că de acolo îmi iau energia, dopamina, serotonina și toată suita de substanțe. Îmi place foarte mult energia de la un concert live, indiferent de genul muzical, pentru că am observat că pot să mă distrez la fel de bine și dacă este jazz, metal, manele, trap. Iubesc muzica live și iubesc festivalurile pentru că au un vibe anume. E foarte mișto și când mergi la concertele stand alone ale artiștilor, pentru că acolo toată lumea e pentru artistul respectiv și toată lumea știe versurile și știi de ce ești acolo, e altfel vibe-ul. Dar la un festival ai ocazia să și descoperi foarte mulți artiști noi. Mi s-a întâmplat și mie. În general îmi fac o listă de artiști pe care vreau să-i văd sau să-i revăd, dar mi se întâmplă să mai ajung și pe la câte o scenă și să descopăr oameni noi, să devin fan și să îi mai caut și altădată. La finalul zilei, muzica e să te facă să te simți bine, să te facă să treci peste niște momente mai grele, pentru că mulți oameni au fost salvați datorită muzicii, regăsindu-se în versurile unor artiști și dându-și seama că nu sunt singuri în lupta pe care o duc.
Dub Pistols cu steagul la Electric Castle. Foto: Mihnea Ene
Ce muncești tu?
Alin Pandaru: Partea cu concertele este un hobby. Un hobby-job. În jobul de zi cu zi sunt tot în domeniul musical. Lucrez la o companie care se ocupă cu distribuția muzicii pe platformele de streaming, adică prin noi ajung piesele pe Spotify, YouTube și așa mai departe. Eu mă ocup de relația cu casele de discuri și cu artiștii care lucrează cu noi – label manager la compania Believe. Am început ca jurnalist de muzică, fotografie – pentru că îmi place să fac fotografie de concert, deși nu mă consider profesionist în branșa asta. Știu fotografi de concerte mult mai talentați și cu viziuni mai bune decât ale mele. Îmi mai ies și mie niște cadre pe care alții nu le au. Avantajul meu e că fotografiez din public, nu doar în primele 3 minute din fotopit, cum se practică în mod normal. De vreo 7 ani am început să fac și video pe youtube și cumva să prezint experiența mea de la concertul sau festivalul respectiv. De cele mai multe ori sunt pozitive, că eu mă duc acolo să mă simt bine. Primesc mesaje de la oameni care îmi spun că filmările mele i-au făcut să vină și ei la concrete, deci cumva nu e degeaba. Dar principalul scop este să păstrez pentru mine o arhivă de amintiri. Și m-a ajutat mult în pandemie, când eram în sevraj, că nu era niciun concert pe nicăieri.
Citește și
Care este cel mai celebru număr de telefon pe care îl ai în agendă?
Alin Pandaru: Deliric, Adi Despot, Tudor Chirilă, Argatu’, dar pot să mă laud că mă urmărește Delia pe Instagram și că mă urmărea solistul de la The Script. Acum și-a închis contul.
Și pentru anul viitor? Ai reușit să-ți iei bilete la Coldplay?
Alin Pandaru: Evident. La ambele concerte, doar e Coldplay. I-am văzut de 8 ori deja. Practic cu ei a început nebunia cu mersul la concerte în afară. În 2011, când am fost la Oxegen, am fost în special să-i văd pe ei pentru că îmi doream de multă vreme. Am văzut atunci că nu e așa complicat să ajungi la concertele din străinătate, am început să urmăresc turneele artiștilor preferați, să cumpăr bilete. Am făcut și turism, cu ocazia asta. Turism muzical, i-am zis eu. Am învățat în felul acesta și cum funcționează cumpărarea biletelor la artiștii mari. Mi-am luat bilete și la Atena, tot la Coldplay. E înainte de București, dar eu nu am fost niciodată în Grecia, iar acesta e un motiv foarte bun. Pentru concertul de la București, plănuiesc să fac în așa fel încât să cânt pe scenă o piesă cu ei. Motivul nu este neapărat că vreau eu să fiu acolo, lângă Chris Martin, ci de a transmite un mesaj în memoria celor pe care i-am pierdut la Colectiv. Piesa se numește Everglow și a fost lansată la aproape o lună după Colectiv. Iar mesajul este fix de pierderea cuiva apropiat. Piesa respectivă a apărut chiar când aveam nevoie de ea. Am făcut atunci și un clip tribut pentru Claudiu, cu poze și această melodie pe fundal. Mi-am propus ca până la concert să învăț să cânt această piesă la pian. Când o să vină momentul, o să am o pancartă pe care să scrie ”Chris Martin, am învățat doar o piesă. Pot să o cânt cu tine?”.
Care e concertul la care nu o să fii anul viitor?
Alin Pandaru: Or să fie multe concerte la care nu o să fiu, dar nu e unul la care mi-aș fi dorit să ajung și nu voi ajunge. Mi-am luat bilete și la Taylor Swift pentru că și-a anunțat turneul și voiam să o văd… în general, când vreau să ajung undeva, fac în așa fel încât să ajung. Mai am mulți artiști pe bucket list, dar sunt și mulți pe care i-am mai văzut și nu mă deranjează să îi revăd.
Foto cover: Marius Maris
Pe aceeași temă
Citește mai multe
