Cum să faci un business din visul oamenilor de a avea o nuntă pe plajă, ca în filme? Povestea Ioanei Șelner, femeia care le organizează românilor nunți de poveste pe plajele din Grecia, Mexic sau Bora Bora

A fost jurnalist, a trecut apoi în zona de PR și comunicare, iar acum conduce singura agenție din Europa Centrală şi de Est specializată în nuntă pe plajă. Ioana Șelner spune că nu ea a ales business-ul, ci business-ul a ales-o pe ea, iar la 4 ani de când a început să organizeze nunți în Grecia a ajuns la 10 destinații pe întreg globul și peste 100 de evenimente organizate în fiecare an.

Marea provocare a fost să-i convingă pe greci că este suficient de determinată și muncitoare încât să le aducă atâția bani încât să nu vrea să o piardă. Când au înțeles asta au ieșit din zona lor de confort și au început să lucreze așa cum le cerea. Și, în mod întâmplător sau nu, tot un grec îi este iubit. Frumos ca-n filme, Ioana spune că a aflat repede succesul unei relații cu un astfel de bărbat. Nu-l lași niciodată să creadă că nu poți găsi ceva mai bun.

Încă nu se gândește la propria nuntă, dar se gândește constant la cele ale altora.

În primul an al afacerii și-a dorit să participe la Târgul de nunți de la Palatul Parlamentului. Prețul era însă imposibil de plătit pentru un antreprenor la început de drum. Atunci, la fel ca și când a decis să organizeze prima nuntă pe plajă, s-a trezit făcând o propunere pe care nu apucase să o analizeze în detaliu. Le-a spus că vine la târg cu o rochie unică, făcută din scoici și le aduce toată presa acolo dacă îi dau standul gratis. Zis și făcut!

Ioana, cum ai ajuns să organizezi tu prima nuntă pe plajă?

Povestea a început de la o excursie în Thassos, excursie pe care mi-a dăruit-o un client din zona de comunicare, care era mulţumit de rezultatele pe care le-am avut pentru agenţia respectivă şi a zis că mă trimite în vacanţă în Thassos. Acum, eu fugeam de insula aia de ani de zile. Aveam nişte prieteni care îmi spuneau an de an să mergem acolo şi pe măsură ce ei insistau, eu fugeam mai tare de locul acela. Am ajuns până la urmă acolo în iulie. Îţi dai seama cum era: mulţi turişti, multe familii cu copii, eu eram ca din alt film.

La un moment dat, pe plajă, am cunoscut o româncă şi ea îi spunea iubitului ei că ce fain ar fi să poată face nunta pe plajă. Şi eu m-am trezit că le spun că le-a fac eu. M-au întrebat dacă am firmă şi le-am spus că nu, dar că până anul următor o să am. Nici eu n-am ştiut exact în ce mă bag. M-am trezit spunând asta şi făcând o promisiune către mine înainte de orice. M-am întors eu frumos la Bucureşti şi m-am apucat să caut furnizori. După 2 săptămâni eram înapoi în Thassos şi m-am apucat să închei contractele. Doar că grecii semnau ca primarii, nici nu se uitau pe ce semnează. Se uitau la mine şi vedeau o româncă slabă, blondă, nicidecum o femeie de afaceri. Între timp eu m-am apucat să vând nunţi, iar următorul an, când m-am dus acolo cu clienţii, am găsit grecii care erau ca florile. Aia nu se poate, ailaltă nu e. Le-am zis clar că trebuie să se poată, au semnat un contract cu mine, atunci îl respectă. Eu am zis că o iau razna, nici nu mi-am imaginat că ei nu vor livra şi că nici nu au în cap să livreze standardele impuse în contract. M-am trezit în situaţia în care clienţii mei ştiau că trebuie să primească ceva, iar grecii mei erau de-o relaxare incredibilă. Am făcut nişte eforturi teribile pentru ca nunţile oamenilor care avuseseră încredere în mine să iasă aşa cum şi-au dorit.

Primul an de business a fost aproape să mă pună la pământ. Am avut nişte probleme medicale teribile, am fost suspectă de cancer. Ăsta a fost momentul de declic în care am spus: ori grecii pun mâna şi fac ceea ce am eu nevoie, ori pun lacătul pe afacere.

Care erau problemele? Ce cereai tu şi ce-ţi dădeau ei?

Uite, grecii n-o să-ţi spună niciodată nu. Dacă vreunul îţi spune „Don`t worry” (”Nu-ți face probleme”), teme-te că sigur ai motive de îngrijorare. Ei nu aveau nici farfurii de nuntă, nu aveau pahare de şampanie, uneori nici nu aveau pahare la fel pentru toţi invitaţii. Îţi puneau pe masă farfuriile de la tavernă, unele erau şi ciobite şi ei nu înţelegeau de ce mă enervez.

N-am avut niciodată probleme cu mâncarea sau cu băutura, n-am avut probleme cu localul în sine, doar că ei nu înţelegeau conceptul de standarde şi ce vreau eu de fapt. Ei se uitau la mine ca la o fiţoasă care am aterizat acolo, pe insulă şi vin cu pretenţii absurde. Când au văzut că eu sunt serioasă şi le aduc bani au zis că până la urmă încearcă şi ei să se dea pe brazdă. Şi după primul an am început să facem business cu adevărat, să livreze ceea ce ceream, la standardele pe care le ceream.

După Thassos au urmat alte 2 destinaţii pe care le-am deschis încă din al doilea an: Santorini şi Riviera Atenei. Nunţile au început să fie tot mai exclusiviste şi mai luxoase. Eu asta îmi dorisem de la bun început, dar planurile de acasă nu s-au potrivit cu planurile grecilor. Am ajuns până la urmă să facem nunţile pe care mi le doream, am ajuns să deschidem acum alte 3 destinaţii în Grecia: Evia, Limnos şi Andros, în Ciclade.

Acum, cei de la Atena investesc în business-ul meu în sensul că mă trimit constant în infotrip-uri, să văd şi să deschid noi destinaţii, să dezvolt şi mai mult în Grecia pentru că au înţeles că în felul acesta pot câştiga foarte mult. Şi uite cum am ajuns eu să lucrez în străinătate, deşi nu mi-am dorit niciodată lucrul ăsta. Câteodată viaţa are propriile planuri cu tine.

Dar pe lângă Grecia mai ai şi alte destinaţii pentru nuntă pe plajă.

Da, mai sunt destinaţiile exotice: Thailanda, Maldive, Bora Bora, Mexic, Cuba, Dubai. Mai avem Monte Carlo, Coasta de Azur. Astea sunt destinaţii mai mult pentru străini, ei sunt cei care îşi doresc nunţi în astfel de locuri. Românii preferă tot Grecia, le place destinaţia şi românii au o deschidere pentru această ţară.

Pare, aşa, ca o poveste desprinsă din fime, dar nu pot să nu mă gândesc la cât poate să coste o nuntă pe plajă.

Costul nu este atât de mare pe cât îşi imaginează toată lumea şi o să îţi dau aici un exemplu: o nuntă pentru 50 de persoane cu cazare pe 3 nopţi, autocar din Bucureşti, cununie civilă, religioasă, meniuri, băuturi, flori, arcadă, scaune pe plajă, coafat, machiat, cu organizare cu tot duce undeva la 20.000 de euro.

Ideea este că oamenii nu trebuie să împartă suma totală la numărul de persoane şi o să-ţi spun şi de ce. Mirii le oferă invitaţilor un beach-break, un weekend break pentru că te duci de joi sau vineri şi stai până duminică sau luni. Nu te duci câteva ore într-un local din Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj. Oricum şi o nuntă în ţară te costă câteva mii, în unele cazuri chiar zeci de mii de euro însă le oferi oamenilor o petrecere de câteva ore. Aici le oferi o experienţă, nu doar o nuntă. Dacă vor, noi le putem face şi un program turistic: să viziteze insula, să meargă cu iahtul, le organizăm cină de bun-venit, cocktail de bun-venit, le organizăm petrecere la piscină, o excursie pe munte. Nu există pachete predefinite. Noi organizăm totul în funcţie de dorinţele lor.

Cum sunt oamenii care cer nuntă pe plajă? N-ai cum să nu te gândeşti că au foarte mulţi bani şi tot atâtea pretenţii.

Nici pe departe! Sunt oameni absolut normali, care lucrează în companii sau au propriile companii, dar nu-ţi imagina că sunt din cei care câştigă 10.000 de euro pe lună. Sunt oameni care şi-au construit un obiectiv şi au economisit pentru el.

Mai mult decât atât, mirii nu sunt obligaţi să plătească toate nopţile de cazare pentru invitaţi. Unii dintre ei nu plătesc nici una singură, alții plătesc doar noaptea nunţii. La unele nunţi invitaţii vin şi spun că ei vor să stea 5 sau 7 nopţi, îşi fac vacanţa acolo, iar în timpul vacanţei merg şi la nuntă. Unii miri spun foarte clar că nu au nicio pretenţie de la invitaţi, dar nici nu plătesc nimic altceva în afară de nunta propriu-zisă. Fiecare vine, pleacă cum şi când vrea. Sunt unii care au plătit 7 nopţi de cazare pentru toţi invitaţii, sunt alţii care au plătit noaptea nunţii. Nu este o regulă. Ţine de dorinţă şi de buget.

Ce caută cei care apelează la tine?

Caută un eveniment altfel. Nu ştiu exact la ce să se aştepte, iar unii dintre ei omit condiţiile de pe plajă. Mireasa îşi imaginează cine ştie ce coafură care cu siguranţă nu va rezista pe plajă pentru că e umiditate foarte mare. Florile puse pe plajă nu rezistă nici ele de dimineaţa până a doua zi dimineaţă pentru că nu au cum să facă asta la 40 de grade. Sunt mulţi invitaţi care vin cu rochii lungi, cu trene, cu tocuri, cu costume care au şi cămaşă, şi vestă, şi jachetă. Pe plajă e nisip, iar în Grecia e cald, foarte cald.

Pentru cei mai mulţi oameni nunta este încă un eveniment extrem de pompos. Noi încercăm să îl facem foarte relaxat şi relaxant, dar şi elegant în acelaşi timp. Eleganţa vine însă prin natura decoraţiunilor, prin faptul că eşti la mare, pe plajă, nu neapărat prin ţinutele încorsetate.

Gândeşte-te că la o astfel de nuntă trebuie să ieşi din tradiţii. Aici nu stai să întâmpini pe nimeni, de exemplu. Toată lumea vine în acelaşi timp pentru ceremonia de pe plajă şi apoi se mută la mese. Cel mai greu este când vin să pună presiune pentru nişte lucruri care nu au nicio legătură cu contextul şi realitatea de la faţa locului, vor ceva doar pentru că aşa ştiu ei că se face. De exemplu, vor covor roşu pe plajă. Cum să pui covor pe plajă? Plaja nu e dreaptă, nu e ciment şi te trezeşti că ajungi să calci într-o denivelare din nisip, ţi se duce glezna şi poţi să-ţi rupi piciorul. Eu nu-mi asum aşa ceva. Eu pun siguranţa lor mai presus de orice moft sau dorinţă neconformă.

Un alt detaliu – în zona de nisip nu e permis accesul cu sticlă – nici pahar, nici farfurie, nimic. Este o zonă special amenajată unde se mănâncă, se bea cu pahare normale, dar nu se permite aşa ceva în zona ceremoniei. Poate paharul ăla se sparge, pică în nisip şi poate chiar unul dintre invitaţi să se rănească sau mâine, când vine altcineva pe plajă, se taie un copil.

Mâncarea e un alt lucru cu care nu se procedează cum se obişnuieşte în România. Aici se serveşte toată odată, ca bufet şi se ţine cel mult 4 ore pe mese. Totul e perisabil, fructele de mare n-au cum să reziste toată noaptea. Sigur, dacă e nevoie se face completare la mâncare. Mulţi sunt speriaţi că nu le ajunge mâncarea, dar e atât de multă încât hrănim tot satul, nu doar invitaţii. Un meniu de o persoană nu e, de fapt, niciodată doar pentru o persoană. Avem peşte, porc, vită, salate, aperitive. Eşti om, nu eşti supraom să mănânci de 10 ori într-o noapte.

Care a fost cea mai frumoasă nuntă pe care ai organizat-o?

Sunt multe nunţi frumoase. Nu contează ce pregăteşti pentru ele, cât de luxoase sunt. Pentru mine cele mai frumoase nunţi sunt cele în care văd iubirea aceea mare în ochii mirilor, îi văd că se iubesc şi se bucură cu adevărat de acel moment. Nu pot să uit un cuplu în mod deosebit – nişte oameni extrem de relaxaţi cărora le-am organizat nunta în iunie, anul trecut şi chiar au avut o nuntă de poveste. Dar nu ceea ce le-am oferit noi a fost important ci bucuria lor de a fi acolo, relaxarea pe care o transmiteau tuturor. Noi stăteam să ne gândim ce putem să le mai oferim, ce surprize să le mai pregătim pentru că efectiv era o plăcere să fii în preajma lor şi să vezi că pentru ei cele mai importante lucruri sunt iubirea şi să se simtă bine, nu cum vor arăta în pozele de nuntă. Mireasa, când a ajuns pe plajă, la ceremonie a început să plângă de emoţie şi îmi spunea că nici n-a visat vreodată că ar putea fi totul atât de frumos. Aia e cea mai mare satisfacţie pe care poţi să o ai.

Dar sunt absolut convinsă că ai avut de-a face şi cu celebrele bridezillas, sigur au fost şi nemulţumite.

Uite, n-am să-i numesc clienţi nemulţumiţi. Sunt însă şi oameni, într-adevăr, care nu văd poza de ansamblu. Am avut plângeri cum că nu este rozul pe care şi l-au imaginat la flori, nuanţă de roz pe care nu ne-au comunicat-o. Eu n-am cum să ghicesc gânduri şi nici cum să aduc exact ce-şi doreşte fiecare. Ţine cont că vorbim de o nuntă pe insulă. Pe insulă nu cresc flori, eu le aduc de la Salonic sau de la Atena. Şi ţin cont mereu şi de puterea lor de rezistenţă, că vorbim de ceremonii în mijlocul verii, la temperaturi toropitoare de multe ori. Eu spun mereu ce pot oferi şi mă dau peste cap să pot oferi cât mai multe, dar nu pot citi gânduri. Cei mai mulţi înţeleg foarte bine lucrurile astea, dar sunt şi oameni care se blochează în detaliile de genul acesta şi evenimentul se transformă într-unul tensionat. Mi-a cerut cineva bujori maro, că a văzut ea pe Pinterest. Păi nu există bujori maro! Sau altcineva mi-a spus că vrea să aibă buchet cu 30 de trandafiri. Am rugat-o să meargă la o florărie şi să ia în braţe 30 de trandafiri, să înţeleagă de ce îi spun că nu îi aduc aşa ceva.

Cum crezi că va evolua acest business?

În curând mă voi ocupa exclusiv de partea strategică a afacerii. În rest voi avea echipe şi birouri în diverse colţuri ale lumii. Am deja o echipă extraordinară, care tratează afacerea ca şi când ar fi a ei şi îmi doresc să o extind cu oameni la fel de implicaţi. Vreau să fie un business românesc care să fie pus pe harta lumii, să avem destinaţii noi şi să intrăm pe pieţe noi. În acest moment suntem singura agenţie din Europa Centrală şi de Est specializată în nuntă pe plajă, avem acreditări internaţionale, suntem prezenţi la marile evenimente internaţionale, conferinţe, de curând eu am fost invitată să fiu speaker la o conferinţă internaţională în Mexic.

Eu n-am inventat apa caldă, doar am încălzit-o la temperatura potrivită cererii din piaţă. Am ştiut de la bun început că vreau un business internaţional, că vreau un business care să-mi permită să călătoresc şi să am foarte mulţi oameni angajaţi cu care să lucrez cot la cot. Lucrurile s-au întâmplat în așa fel încât nunta pe plajă a venit fix pe cerințele mele. Eu nu am știut care este business-ul acela, doar am știut ce vreau de la el.

Cred că noi, românii, avem mereu tendința de minimizare. În momentul în care am început să călătoresc, am ajuns la conferințe internaționale și chiar să fiu speaker la multe dintre ele, mi-am dat seama că avem o cultură generală extrem de bogată, mi-am dat seama că acea școală românească pe care noi o blamăm este cea care, cel puțin mie, mi-a oferit un background extrem de sănătos. Sunt un produs al școlii românești și probabil că ăsta este unul dintre principalele motive pentru care țin business-ul în România. Am și o filială în Grecia, dar țin totul aici pentru că e o modalitate prin care dau înapoi țării ceea ce am primit în toți anii petrecuți în școală, când România a investit în mine.

Plus că, așa cum spuneam mai devreme, noi avem tendința să ne punem singuri la zid, să ne criticăm. Dar lucrurile nu sunt așa de negre cum par. Noi avem standarde, avem servicii, ne străduim să facem lucrurile să se întâmple și găsim soluții la orice. În contextul ăsta cred că putem face multe lucruri la nivel internațional.