Cum Silvia și Florin Mârza au transformat o conversație despre pisici într-o poveste de dragoste și un business de succes? De la parkour la videografie de nunți și transformarea surprinzătoare a unui inginer naval într-un emotioncollector

Florin Mârza (emotioncollector): „Pot spune că am puțin (mai mult) sindromul impostorului”

Ați rămas în legătură cu vreun cuplu pentru care ați fost videografi?

Sunt destul de multe cupluri cu care am rămas în legătură, probabil ar fi și mai multe dacă am avea mai mult timp liber. Lucrul acesta se datorează faptului că facem videografie în primul rând din plăcere. Întotdeauna am fost adeptul acestei idei. Am observat acest lucru încă de pe vremea când făceam parkour pentru că toată lumea mă întreba „și ce-ți iese din asta?”, însă pentru mine nu conta acest lucru. Nu am mers niciodată cu această întrebare în cap, lucrurile au venit de la sine pe parcurs. Probabil, de aceea nici nu avem prea mult timp liber, de altfel, multă lume ne-a spus că suntem ieftini pentru ceea ce facem. Pe parcurs vom învăța cum să ne valorificăm munca și timpul. Întotdeauna sunt niște pași de urmat și etape prin care trebuie să treci pentru a învăța aceste lucruri. Pot spune că am puțin (mai mult) sindromul impostorului.  

Sunteți foarte mult plecați, dar în mare parte dintre aceste aventuri sunteți amândoi. Cât de mult înseamnă pentru relația voastră faptul că lucrați împreună? 

Silvia având alt job principal, în timpul săptămânii ne vedem doar seara, iar faptul că în weekend suntem împreună, nu la job, ci făcând ceva ce ne place, ne-a apropiat destul de mult. Ne place să film la drum împreună, ascultând o muzică bună.

Citește și: Și animalele au emoții, „chiar dacă nu li se înroșesc obrajii și nu le tremură mâinile, chiar dacă nu au riduri să se încrunte ori glas să spună mi-e dor”. Cum arată viața sălbatică prin obiectivul fotografului Rareș Beșliu

Silvia, Florin, ce vă face fericiți?

Ne fac fericiți drumețiile, timpul petrecut în natură. Contrar a tot ceea ce am zis până acum despre evenimente, cel mai bun an al nostru, din punct de vedere psihic și spiritual, a fost în pandemie, pentru că înainte de aceasta, eram destul de aproape de burnout. După ce termina Silvia job-ul, timp de câteva luni bune, eram în fiecare zi într-o pădurice de lângă Siret, explorând cu obiectivul fauna. 

Chiar dacă ne plac foarte mult evenimentele și oamenii, putem spune că ne și consumă acest lucru. Mai ales tot ceea ce a urmat după pandemie, pentru că toate evenimentele din 2020 s-au mutat în 2021, 2021 fiind deja ocupat. Le-am îngrămădit cumva pentru că nu am vrut să dezamăgim oamenii, punându-i să își caute pe altcineva și am avut astfel număr dublu de evenimente față de cât am fi putut duce în mod normal și acest lucru, combinat și cu schimbarea domiciliului, ne-a consumat de data aceasta până la burnout.

Rezumând, în momentul de față ne-ar face fericiți să ne găsim echilibrul.

Pe lângă nunțile la care participați, vă place foarte mult să călătoriți, în special aventurile în aer liber. Care este locul cel mai special pentru voi?

Din locurile în care am călătorit până acum, cel mai special loc pentru noi este în Italia, lângă Lago di Garda. Avem acolo niște prieteni buni (foști miri, că tot am vorbit despre asta mai devreme), unde am fost câțiva ani la rând în vizită și ne-am plimbat împreună prin destul de multe locuri faine. Și nu doar acea zonă, cam toate locurile din Italia prin care am fost au un loc special în inima noastră. 

Ce înseamnă pentru voi acasă?

Pentru noi acasă înseamnă oriunde ne simțim bine și suntem împreună. Acest loc poate fi în noul nostru apartament, într-o pădure, în portbagajul mașinii amenajat pentru dormit sau chiar pe malul mării într-un cort.

Voi stați în Galați, ce vă ține cel mai mult aici? Nu v-ați gândit niciodată să vă mutați…

Momentan, cred că doar rutina ne ține aici pentru că sincer nu suntem fani ai acestui oraș sau orașelor în general. Silvia este din Niculițel, județul Tulcea și putem spune că ne simțim mult mai relaxați acolo, umblând pe dealurile și pădurile din împrejurimi. Am avut oportunitatea să ne mutăm în Olanda, cu job-ul Silviei, însă aveam destul de multe evenimente book-uite și ar fi fost nu doar dificil să facem naveta de acolo, dar cred că nici productiv. Nu regretăm însă decizia luată împreună. Oportunități vor mai fi sau ni le vom crea cu mâna noastră. Credem că totul se întâmplă cu un scop.