Cum te vindeci de insucces în viață și în carieră? Răspunsul îl are Andrea Filip la cursurile de Theta Healing. Povestea femeii care a descoperit sensul vieții ei și care îi ajută și pe ceilalți să o facă

Andrea Filip este autor, trainer, antreprenor, fondator a două companii de succes în domeniile servicii și educație. Deține un Master în Psihanaliză, Master și Certificate of Science ThetaHealing, iar din 2012 predă cu pasiune Theta Healing, o metodă de lucru cu subconștientul/inconștientul uman al cărei scop este eliberarea programelor limitative. Având un discurs autentic și vesel, printre glume și referințe multiple se simte înțelepciunea omului care vorbește din experiență, a celui care și-a înfruntat „demonii” psihicului și a găsit armele potrivite pentru a înfrânge frica, depresia, furia și alte elemente cu care fiecare om se confrunta în viața de zi cu zi.

Andrea Filip este, de asemenea, fondator al primului Centru de Carieră din România, în Timișoara, contribuind astfel dezvoltarea a mii de studenți și al programului „Fabrica de Antreprenori” care a contribuit la dezvoltarea a peste 600 de absolvenți între 2009 si 2016.

A renunțat după doar șase luni la o carieră foarte promițătoare într-o bancă de renume pentru a-și onora chemarea sufletului de a deveni trainer și autor în aria dezvoltării personale și spirituale. Mamă a doi copii și parteneră cu soțul ei în activități profesionale, îmbină cu armonie rolurile din familie cu cele profesionale.

Dacă o întrebi ce-i place cel mai mult, îți răspunde: cursurile. Andrea Filip a participat la sute de cursuri de dezvoltare personală și nu numai și și-a dedicat ultimii 20 de ani înțelegerii designului ființei umane și descoperirii prezenței lui Dumnezeu. Are astăzi în România unul dintre cele mai elocvente discursuri în înțelegerea dimensiunilor experienței umane.

Recunosc că inițial nu am înțeles cu ce se mănâncă meseria asta de trainer și nu înțelegeam cum îți poate schimba viața un curs de dezvoltare personală, dar mai ales cum te poți vindeca de toți demonii psihicului ascultând pe cineva. Așa că am băut o cafea cu Andrea Filip. Am plecat gândindu-mă că viața mea e cu totul altceva decât credeam eu și că merită oricând să îți dai timp să te gândești la subconștientul tău.

Andrea Filip trebuia să fie unul dintre invitații speciali ai conferinței Transcendis însă, din cauze evidente, conferința a fost amânată pentru a doua parte a anului.

Care e job-ul tău?

Trainer. Eu predau cursuri de Theta Healing, iar aceste cursuri, din punctul meu de vedere, amestecă trei concepte principale: meditația, partea de spiritualitate, credință și partea de psihologie care ar fi cunoașterea subconștientului sau a inconștientului. După ce am citit foarte multe cărți și am fost la foarte multe cursuri, concluzia este că unii sunt habotnici pe noțiunea de subconștient și vorbesc același lucru cu cei care sunt habotnici pe noțiunea de inconștient. Însă, dacă aceștia doi se pun la masă, se vor prinde că folosesc termeni diferiți pentru același subiect. Inconștientul și subconștientul sunt exact același lucru.

Cine sunt cei care vin la cursuri?

Cei care vin la cursuri sunt oameni care, deși sunt oameni de mare succes în viețile lor profesionale, de la politicieni, la artiști și până la oameni de business care conduc alți 50 de mii de oameni, sunt oameni care s-au prins că totuși există o limitare care nu le vine din exterior, ci ceva din interiorul lor îi blochează. Îi blochează în autenticitate, în bucurie de viață, în creativitate.

Cum te prinzi că ceva te blochează?

Știi cum e? Mai ales cei care sunt carieriști, după ce ani la rândul încearcă cu toate resursele lor, cu toate ambițiile și cu toate cursurile de dezvoltare personală să obțină anumite rezultate și tot nu reușesc, încep să-și pună problema unde e eroarea. Și atunci aud că ar exista un subconștient. Ce mai e și aia?

Dar nu se pune problema că poate ți-ai pus un target prea mare?

Și asta încearcă ei să afle. După ce ai bifat toate planurile de dezvoltare personală și toate training-urile de management începi să te întrebi dacă nu frâna e în altă parte. Și așa auzi că s-ar putea să fie în tine limitările.

O altă categorie de oameni care vin la cursuri sunt cei care trec printr-o boală și atunci încep să-și pună întrebări despre sensul vieții. Mai sunt cei care trec printr-o criză existențială, un divorț, pierderea unui copil, falimentul unui business…

Deci, prima categorie sunt cei ambițioși, a doua sunt cei cu crizele care încep să se întrebe care e treaba cu sufletul, a treia categorie sunt cei curioși, cei în căutarea următoarei chestii interesante și la modă, iar a patra categorie sunt cei care sunt deja terapeuți, vindecători, medici, psihologi, care au învățat, dar ale căror tehnici au anumite limitări. Nici măcar la medicină încă nu se studiază aspectul psiho-somatic, adică impactul psihicului asupra corpului.

Tu trăiești din asta?

Da. Foarte bine. 😀

Dacă aș vrea să fiu și eu trainer ca tine, aș putea?

Absolut. Partea interesantă legată strict de tehnica asta este că oamenii pot să facă trei cursuri, iar apoi pot deja să predea cursurile de bază.

Este relativ ușor ca să devii instructor de Theta Healing, însă, evident că fiecare instructor își atrage cursanți pe măsura capacității lui de a răspunde și întrebărilor colaterale. Și eu predau Theta Healing, dar am un master în psihanaliză, am zeci, poate sute de traininguri la activ, nu e chiar ceea ce pare. Primul meu training la care am participat a fost unul de managementul resurselor umane, în 1998 când eu eram în clasa a XII-a.

Practic eu am început dezvoltarea mea pe partea asta de cunoaștere a omului la vârsta de 18 ani. Am mii de zile de training la care am participat, am fost un student avid pentru că m-a interesat foarte mult.

Primii ani, până în 2004 am fost la cursuri de dezvoltare personală pentru că voiam să aflu tot felul de lucruri despre cum se motivează angajații, despre cum se angajează și tocmai pentru că mă interesa subiectul și pentru că aveam impresia că rezultatele vin pe măsura efortului – nu știam eu încă de subconștient – am și făcut primul centru de carieră unde practic organizam training-uri pentru alții. Dar în timp ce eu le organizam, pentru alții, participam și eu la ele. Țineam training pe branding personal, pe management de proiect, al echipei, chestii care țineau de business pentru că facultatea pe care am terminat-o a fost de științe economice, astfel că aveam o minte organizată, structurată spre bani.

Dacă ar fi să definesc parcursul meu, ar fi de la bani la Dumnezeu 😂

Și nu te-au mâncat sfinții… 😂

Nu, nu m-or mâncat sfinții 😂 Din contră, cred că m-or ajutat cu vârf și îndesat. Însă a fost un fel de crash system după ce am terminat facultatea. Am început eu să mă gândesc: „ce-mi lipsește?”. Aveam un ONG care avea proiecte de succes, ajutasem deja peste 15 mii de tineri prin diversele programe, avusesem deja n echipe pe care le-am coordonat, deci știam să fac management de echipă…

Asta făcuseși în facultate?

Da. De la 16 ani am învățat partea de ONG. Prima dată am fost în Uniunea Independentă a tineretului preuniversitar unde am învățat despre realizarea proiectelor făcând sandvișuri – asta faci când ești entry level – dar atunci am dat și primele interviuri la televizor, am fost și la radio, cumva viața m-a pregătit de la 16 ani. Spune un tip atunci, manager la o companie multinațională, iar vorbele lui mi-au rămas în minte: „Tu nu-ți dai seama că aptitudinea ta de a motiva oameni fără bani, va face ca tu să valorezi greutatea ta în aur”. E ușor să motivezi oamenii cu bani, dar să ai capacitatea de a transmite, de a inspira și de a face ca oamenii să te urmeze fără nici un fel de motivație în afară de aceea de a adera la viziunea ta, e neprețuit.

Hai să ne întoarcem la acel crash system…

Da, aveam tot ce îmi trebuia, dar simțeam că ceva nu am ajuns să măiestresc. Așa că m-am gândit că s-ar putea să am nevoie de mai multe sisteme, să pot să fac sistemele să fie perfecte și să îmi dezvolt și mai mult experiența în domeniul financiar. Așa că m-am angajat la bancă. De unde eram un spirit liber, trebuia să merg de la 9 la 6 seara la bancă și am simțit că mor.

Cât a durat?

Hotărârea de a pleca din bancă a venit după luna a treia, plecarea efectivă a venit după luna a șasea. 😂Acestea au fost singurele șase luni în care am fost angajată. În rest am fost pe cont propriu pentru că nu am putut să duc ideea de a avea șefi.

Șefi și reguli, și program…

Absolut. În plus, eu veneam cu un know how, veneam cu o experiență, știam să fac partea de marketing la un nivel înalt. Eu studiam foarte mult de pe internet și îmi era ușor să găsesc informații pentru că eu am făcut liceul de informatică. Îmi era ușor să aduc chestii care afară erau și la noi nu erau. Când m-am angajat în bancă am zis așa: „eu trebuie să fac vânzări. Ca să fac vânzări, trebuie să facem mai mult PR, să facem evenimente de business networking, să facem orice”. Ei îmi spuneau: „nu, că asta ține de departamentul nu știu care”. Pur și simplu dorința mea de a contribui era retezată din start. Atât de ambițioasă eram încât m-am dus până la președintele băncii ca să-i expun ideile mele și să-i spun că vreau să le fac. El mi-a zis că de asta se ocupă nu știu care departament, astfel că am zis și eu: „de la cap se împute peștele” așa că am plecat.

Cum a văzut familia ta decizia de a pleca?

A fost un șoc pentru tot neamul meu și pentru toți prietenii mei. „Aveai siguranța locului de muncă, aveai un viitor asigurat”. Ce puteam să-mi doresc mai mult?
dar a fost interesant că din 2004 până în 2012 am fost într-o continuă căutare pentru că nu-mi găseam locul, vocația, menirea. Făceam ce era de făcut, dar nu simțeam că sunt omul potrivit la locul potrivit.

Am continuat activitatea cu centrul, am continuat să fac proiecte pentru tineri până în 2009 am simțit că mi-am atins maximul de competență. Atunci am oprit genul acela de proiecte orientate spre carieră și, împreună cu soțul meu am pornit un proiect care s-a numit „fabrica de antreprenori”. Se adresa tinerilor până în 26 de ani și au trecut pe acolo foarte mulți. Simțeam că nu mă mai reprezintă să sprijin oamenii angajați, voiam să sprijinim mai mult antreprenoriatul. Am zis așa: „Poți să fii angajat, dar dacă sufletul tău cântă și tu vrei să faci mărgele sau să dai meditații la copii, hai să te ajutăm să-ți dezvolți această latură antreprenorială pentru că ea îți permite să-ți exprimi sinele tău într-un mod autentic, mult mai mult decât o poți face la serviciu. Niciodată nu am încurajat să-și lase job-ul pentru a face business, dar i-am încurajat să completeze cu un business.

La Fabrica de antreprenori pe lângă partea de know how unde îi ajutam să înțeleagă noțiuni de buget, bilanț sau cash flow, simțeam că au nevoie de inspirație și le aduceam exemple de oameni care făceau business, de la femei care cu 200 de euro pe lună tricotau brelocuri și până la antreprenori de succes care povesteau cum au început de la vânzarea de balamale pe care le depozitau în camera de cămin și au ajuns la business-uri profitabile.

Câți dintre ei au devenit antreprenori de succes?

Nu știu, nu am ținut evidența pentru că scopul nostru nu e acesta.

Eram curioasă dacă ai ceva exemple…

Sunt mulți. Unul e antreprenor de mare succes acum, îl cheamă lumea și pe la televizor, are biciclete cu cafea. Apoi era o fată cu un website cu jucării educative, altul un business cu țigări electronice, sunt mulți. Un alt caz a fost al unui bărbat care a fost la curs pentru soția sa care dorea să-și facă un nail bar. El a rămas angajat la job-ul lui, însă tot know how-ul l-a pus în slujba nevestei care face business.

Când ai cotit-o spre Theta Healing?

În 2004, la început, mi-am dat demisia de la bancă, iar soțul meu făcuse un curs la București care se numea Landmark Forum. S-a întors și mi-a zis: „ E o nebunie de curs în care patru zile stai și te uiți la viața ta”. Am zis: „asta vreau, să văd despre ce e viața mea”.

Era un curs despre ontologie, aceasta fiind știința care se ocupă cu natura ființei umane. Acolo ei vorbeau despre niște distincții, una dintre ele fiind așa: „ceva se întâmplă, iar tu îți faci o poveste despre ce se întâmplă”. Atunci am început să mă gândesc că dacă viața mea sau trecutul meu nu sunt exact cum mi le amintesc, eu amintindu-mi doar povestea pe care eu mi-am făcut-o despre ceva ce a fost. Apoi spuneau despre integritate care presupune că trebuie să faci ceea ce spui că faci, așa că m-am prins de domeniile în care nu eram 100% integră: relațiile în care întârziam, proiectele pe care nu le finalizam, etc. Am început să mă întreb de ce nu sunt atât de integră pe cât puteam să fiu, iar toată chestia asta nu făcea decât să mă conducă spre interior, spre a mă uita în mine să văd ce mă împiedică să trăiesc la nivel de performanță.

Ei spuneau așa: „oriunde există o lipsă de rezultate, este de fapt o lipsă de integritate, oriunde ai o lipsă de putere, e o lipsă de integritate”. Practic rezultatele și integritatea mergeau mână în mână…

Nu cu efortul…

Nu cu efortul. Am realizat atunci, lucru care a devenit apoi definitoriu și pentru Fabrica de antreprenori, că noi, românii, nu suntem definiți de integritate. Pentru că am trecut prin comunism, integritatea nu era o virtute, era mai degrabă „cinstit dar prost sau sărac”. Pentru a supraviețui, toată lumea fura ceva de la locul de muncă.

Cum ai ajuns la Theta Healing?

După aceea am început să citesc Osho, să ascult Eckhart Tolle, să merg la tot felul de cursuri de cunoaștere și în multe cărți se vorbește despre subconștient.

Cu Theta Healing a fost foarte interesant. Aveam bebe și un an întreg mi-a fost foarte dificil, a fost un an foarte provocator pentru mine, mamă pentru prima dată, așa că, la finalul anului, soțul meu foarte amabil a zis: „Iubita mea, ca să te odihnești și pentru că știu că-ți plac cursurile, alege-ți un curs și du-te să dormi!”. Eu mi-am ales un curs în America unde nu am rezolvat problema cu somnul din cauza diferenței de fus orar, însă am descoperit Theta Healing ca metodă de a schimba convingerile din subconștient. Era pentru prima dată când aflam o tehnică concretă prin care eu aș putea să lucrez cu subconștientul meu. Multe cărți vorbesc despre el, dar nu-ți explică cum să-l accesezi.

Ce ai aflat despre tine după ce ai lucrat cu subconștientul tău?

A fost foarte interesant. În primul rând se folosește testul muscular, un test prin care folosești corpul, iar acesta îți reflectă printr-o mișcare de balans în față sau în spate dacă subconștientul tău este de acord și consideră ca fiind o adevărată afirmație. Dacă tu afirmi ceva de genul: pot să am succes, merit să am succes, sunt frumoasă sau deșteaptă, iar corpul se înclină în față, atunci corpul e de acord.

Degeaba tu îți stabilești o cifră de afaceri de sute de milioane de euro și corpul tău se mișcă în spate, pentru că asta înseamnă că subconștientul tău nu e de acord cu tine.

Așa… Ai făcut testul muscular…

Da și am început să aflu programe. Ce este subconștientul acesta? Este bagajul nostru din fundal. Mulți oameni nu conștientizează că au un subconștient, dar subconștientul e chestia aia care te ține treaz noaptea. Faptul că tu nu poți să dormi din cauza virușilor este pentru că în subconștientul tău e o cantitate mare de frică băgată sub preș. Unii nu pot să doarmă noaptea că au probleme financiare, alții când au probleme de sănătate. Subconștientul se reactivează în anumite condiții. Problemele care nu sunt rezolvate sunt reprimate și băgate în subconștient și rămân ca niște tensiuni în noi. Iar dacă trece timpul, aceste tensiuni se acumulează și se pot transforma în boli.

În subconștientul tău ai tot. Când te naști tu nu vorbești o limbă străină, nu vorbești nici o limbă, iar după ce ai asistat la anumite evenimente te trezești că rostești câteva cuvinte. Cum le-ai învățat? Le-ai memorat. Dar unde e locul memoriei? În subconștient.

E hardul extern.

Ad literam putem vorbi de un hard extern și un hard intern. De ce? Hardul tău intern este materia ta cenușie. Fiecare neuron e ocupat cu câte un cuvânt, iar sinapsele sunt propozițiile pe care le spui. „Sunt frumoasă” e o sinapsă. „Nu sunt frumoasă” e o altă sinapsă. Întrebarea e pe care ai întreținut-o cel mai mult. Unor bebeluși li se spune de la naștere: „ce grăsuță, ce durdulie, ce frumoasă e!”. Fetița aceea are o sinapsă care îi spune „sunt grasă”, iar acela devine un program din subconștientul ei și ajunsă la 20 de ani și la 45 de kilograme, va spune „sunt grasă”. De aceea devine anorexică pentru că are acel program în subconștient.

Hardul extern este un fel de Cloud, informații care sunt în Cloud. Aceste informații sunt de două feluri: fișierul pe care îl împărtășești cu neamul tău, adică programele genetice pe care le-ai primit la naștere și fișierul inconștientului colectiv. În momentul în care te naști într-o anumită țară, într-o anumită perioadă istorică, ești infuzat cu aceste programe colective: în România primești din start programele inconștientului colectiv ale ranchiunei dintre români și unguri. În Oltenia femeia e femeie, iar bărbatul e om și atunci pe stradă merge omul și femeia lui.

Imaginează-ți că tu ești un suflețel cu propria ta structură, dar când te-ai îmbrăcat în corpul de la mama și de la tata, te-ai învelit și cu programele neamului și cu cele colective. Astfel, acțiunile tale devin o rezultantă a unui mix de a cărei știință habar nu ai. Și tu crezi că tu iei deciziile în viață, fără să-ți dai seama că te rulează programe și condiționări infinite.

De exemplu, dacă bunicii tăi au avut avere și au pierdut tot la colectivizare, tu poți avea o frică inconștientă de a pierde tot dacă ești bogat. Astfel te alegi cu un capac care îți blochează anumite acțiuni. Degeaba vrei să depășești o cifră de afaceri cu business-ul tău dacă acea cifră de afaceri este cumva proiecția averii bunicului tău, pentru că nu o vei atinge niciodată.

Tu ai ajuns să te descoperi pe tine în totalitate?

Nu, sunt multe de descoperit, it is a working progress. Mulți vin la cursurile de Theta Healing și află pentru prima dată că au un subconștient și atunci încep să descopere primele lor programe.

Cum descriu ai tăi ceea ce faci tu?

Mama știe exact ce fac, a și fost la cursuri. Tata s-a dus la îngerași în urmă cu patru ani, dar el a fost unul dintre factorii interesanți și motivatori pentru partea asta de vindecare. Theta Healing-ul vorbește despre ideea că bolile sunt cauzate de stres și conflicte din inconștient, iar atunci când tu ți le rezolvi, se vindecă și bolile. Astfel că eu căutam și soluții ca să-l vindec pe taică-meu, el fiind bolnav de Altzheimer. Din păcate de Theta am aflat prea târziu, când nu mai era conversațional. Dar ulterior am asistat la multe împărtășiri ale oamenilor care au putut să-și ajute neamurile.

Cu ce se ocupă soțul tău?

Soțul meu are un business, practic l-am făcut împreună în 2005, un business de consultanță în sourcing and expedinting, practic identificarea de furnizori locali pentru niște firme mari.

A, deci nu e cu tine?

Nu, nu facem același lucru, el e în industrie, dar tot timpul m-a susținut, el e cheeleader-ul meu 😀

Sunteți împreună din facultate?

Suntem împreună din 1999, avem 21 de ani de relație și avem doi copii superbi.

Și sunteți în București acum?

Da, după ce am făcut un curs de Theta ne-am mutat peste noapte de la Timișoara la București, iar de atunci au apărut o serie întreagă de sincronicități. Toată viața mea a fost interesată în sensul acesta, așa că lucrurile s-au întâmplat. Dar trebuie să ai un nebun la fel ca tine aproape ca să poți face tot ce-ți trece prin cap. Am conștientizat că voi avea mai mulți ani de viață cu el decât fără el.

Ce voiai să te faci când erai mică?

Asta a fost foarte tare când am realizat asocierea cu ce fac acum. Când eram mică voiam să mă fac astronaut? Deunăzi mi-am dat seama că meditația în Theta Healing e ca oamenii să-și imagineze că iau energie din pământ, urcă prin corp, apoi creează o bulă de lumină în jurul lor, apoi se ridică și zboară în univers, și dincolo de univers până în lumina albă a divinității, a creației și așa mi-am dat seama că sunt un astronaut. Și nu numai că sunt un astronaut, ci că mă duc prin univers în fiecare zi și mai iau și pe alții cu mine. Sunt o navetă spațială.