Cum treci de la teologie, la cinematografie și fotografie? Povestea lui Dragoș Lumpan, de la transhumanţă, la oamenii din Deltă
Dragoș Lumpan a terminat Teologie și apoi Cinematografie. Un parcurs profesional la care nu multă lume s-ar aștepta. Și cu toate astea, lui Dragoș i-au plăcut ambele teritorii. Dar a trebuit să aleagă unul dintre ele și a rămas în zona artistică. Primele fotografii le-a făcut pe film și le-a developat pe la 14 ani. Pasiunea pentru cinematografie a venit puțin mai târziu.
Astăzi, spune povești prin intermediul aparatului său. În filmele și în fotografiile sale îi place să surprindă oamenii în mediul lor normal și să surprindă, cât mai aproape, atmosfera acelor vieți. Așa a ajuns să cunoască ciobani din peste 6 ţări (România, Turcia, Grecia, Albania, Italia și Țara Galilor) și să străbată alături de ei peste 50.000 de kilometri parcurşi. Sau să trăiască alături de oamenii din Delta Dunării și să le cunoască viața care este cu mult mai mult decât „șablonul general este: omul din Deltă este pescarul care pescuiește, bea, doarme și cam asta este tot ce poate să facă”.
Zilele acestea îl putem vedea pe Dragoș Lumpan la Bucharest Photofest, unde ne așteaptă „cu multe oi. Și, mai ales, cu ciobani”. Dar, până atunci, vă invită să-l cunoașteți în interviul de mai jos:
Dragoș Lumpan, cum ai trecut de la teologie, la cinematografie… îți recunosc că nu pare un traseu profesional tocmai „așteptat”.
Mi-au plăcut amândouă, dar a trebuit să aleg una. Simplu (râde).
Când a apărut pasiunea pentru fotografie și pentru film în viața ta?
Pe primele două filme foto le-am developat când aveam 14 ani. Pasiunea pentru film a apărut puțin mai târziu.
Care a fost cea mai importantă lecție cu care ai rămas din perioada Facultății de Teologie, ceva care te ajută în cariera ta de astăzi?
Chiar dacă am ales să nu profesez în domeniul teologiei, este un teritoriu care are multe lucruri minunate.
Dragoș Lumpan și povestea celor 15 ani petrecuți alături de ciobani din 6 țări
Dragoș Lumpan, multe dintre proiectele tale vizuale sunt despre oameni, stradă și surprinderea firescului… cât de ușor îți este să găsești oamenii pe care îi fotografiezi? Și care sunt poveștile pe care încerci să le surprinzi în proiectele tale?
A găsi oameni variază de la un proiect la altul și, în general, am avut multe surprize plăcute. De exemplu, în proiectul Transhumanța, pe prima familie care mergea la drum am găsit-o greu. Dar a fost ajutată de un „binevoitor” să se răzgândească și să nu mă mai lase să îi fotografiez. Așa că renunțasem la proiect înainte de a-l începe. Dar apoi o altă familie m-a găsit pe mine. Și am mers cu ei până au renunțat la transhumanță.
Ai vorbit în filmul „Matache 2.0” despre o parte importantă a istoriei Bucureștiului – piața Matache. Cum ai ales acest subiect? Și ce a însemnat acea poveste pentru tine?
În acea perioadă Matache era vecinul meu. Mi s-a părut firesc să încerc sa îl ajut. Am documentat subiectul, dar pe Matache nu cred că l-am ajutat. Și nici pe majoritatea arhitecților și urbaniștilor. Filmul a fost interzis în Facultatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.
Ieșind din povestea urbană, povestește-ne puțin despre cel mai recent proiect regizoral, „The Last Transhumance / Ultima transhumanță”. Un film despre cei care încă trăiesc sub stele și care sunt din ce în ce mai puțini.
Am început să fotografiez ciobanii care mergeau la drum în 2007. Pe atunci încă nu apăruse o tehnologie de filmare ușor de dus pe munte și care să ofere materialele la o calitate bună. În 2009 nu am reușit să promovez proiectul foto pe care îl credeam încheiat. Dar un an mai târziu am reușit să îl extind în mai multe țări și pe film. Tehnologia făcuse pași mari înainte.
Transhumanța este drumul de câteva sute de kilometri pe care ciobanii îl parcurg toamna și primăvara între munte și câmpie, pentru a hrăni și proteja turmele de animale.
„Ultima transhumanţă” descrie în fotografie și film dispariţia unui mod de viaţă milenar. Este un proiect artistic, etnografic şi sociologic care însumează 15 ani, 6 ţări (România, Turcia, Grecia, Albania, Italia și Țara Galilor), peste 50.000 de kilometri parcurşi, 100.000 de fotografii, 100 de ore material filmat şi 100 de ore înregistrări audio.
Acum 10.000 de ani, în Orientul apropiat, omul a domesticit primele oi. Și a plecat cu ele la drum. Așa îi spun ciobanii transhumanţei. Drumul lor măsoară timpul și spațiul cu instrumente pe care noi le-am uitat. Oameni și turme pendulează între câmp și munte punând în mișcare un mecanism care ticăie de mii de ani și care e gata să stea. Ceasul transhumanței se oprește cu fiecare familie de ciobani care alege să nu mai meargă la drum. Dar, continuă să bată cu încăpăţânarea celor care încă mai dorm printre oi sub cerul liber. Cei care încă trăiesc sub stele și care sunt din ce în ce mai puțini. „Ultima transhumanță” spune povestea lor:
Dragoș Lumpan și oamenii din Delta Dunării
Un alt loc special pentru tine pare să fie Delta Dunării. Ce te fascinează aici?
Aceleași lucruri ca în toate proiectele mele: oamenii și mediul în care trăiesc.
Povestește-ne puțin despre cel mai recent proiect fotografic pe care îl semnezi – „People from the Danube Delta / Oamenii din Deltă”…
De curând am început să arhivez fotografiile pe care le-am făcut pe film. Ocazie cu care am descoperit materiale pe care le-am făcut în Deltă acum 30 de ani. La fel ca ciobanii, e un subiect care mă preocupa de multă vreme, iar acum se pare că s-au așezat lucrurile în așa fel încât să pot aborda serios această temă.
„Oamenii din Deltă” este un proiect realizat de Dragoș Lumpan care a observat în fotografie și film locuitorii din Delta Dunării, mediul în care trăiesc, viața lor obișnuită. Delta Dunării este asociată în general cu flora și fauna. Acest lucru este confirmat de o simplă căutare „Delta Dunării” pe Google Images: pe prima pagină apar foarte puțini localnici. Nici textele nu sunt mai darnice cu oamenii din Deltă; de exemplu wikipedia.org folosește peste 1700 de cuvinte pentru a descrie biodiversitatea și sub 100 de cuvinte pentru populația din Deltă. Pot fi multe explicații: fauna și flora din Deltă sunt într-adevăr spectaculoase. În Deltă sunt puțini oameni; densitatea populației este de aproximativ 20 de ori mai mică față de restul României, iar Delta se află în proces de depopulare.
„Șablonul general este: omul din Deltă este pescarul care pescuiește, bea, doarme și cam asta este tot ce poate să facă. În realitate, Delta presupune mult mai multe categorii de oameni…” – acesta este un citat dintr-unul dintre interviurile pe care puteți să le vedeți pe acest site.
Citește și
Dragoș Lumpan, ce te inspiră? Cum ajungi să-ți alegi proiectele la care să lucrezi?
Unele proiecte sunt teme recurente pe care odată cu săpatul prin arhiva mea am constatat că le abordez uneori de mai bine de 30 de ani. Mai mult decât atât, unele dintre aceste teme devin la un moment dat proiecte. În cazul altor proiecte, ele mă găsesc pe mine. Cum ar fi Matache sau Sihăstria Putnei.
Dacă ai putea organiza o cină la care să poți invita pe oricine (trecut, prezent)… care ar fi primii 5 oameni la care te-ai gândi? Și ce ai vorbi cu ei?
Iisus, Sfântul Pavel, Sfântul Isaac Sirul, Rumi, iar pe al cincilea loc e înghesuiala mare: Pitagora, Andrei Rubliov, Omar Khayyam, Bach… I-aș lăsa pe ei să vorbească.
La final, Dragoș Lumpan vei participa la ediția din acest an a Bucharest Photofest. Cu ce ne aștepți acolo?
Cu multe oi. Și, mai ales, cu ciobani.
Cu Dragoș Lumpan ne întâlnim la cea de-a opta ediție a Bucharest Photofest, festival-platformă care își propune să transforme fotografia într-un instrument de educație vizuală și să faciliteze accesul publicului larg la unele dintre cele mai importante, actuale și relevante repere din fotografia autohtonă și internațională.
Tema ediției de anul acesta este Identity / Identitate și reunește invitați speciali din Grecia, Germania, Islanda, Spania, Lituania, SUA, Danemarca, Olanda, Turcia și nu numai și peste 50 de evenimente în 10 spații din București: expoziții, proiecții de film, showcases, discuții și dezbateri, ateliere practice, masterclass, dar și concerte live. Mai multe informații găsiți aici.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
