Cum va arăta vacanța de vară în timpul pandemiei? Sfaturi de călătorie de la medicul infecționist Andreea Moldovan

Vacanța de vară reprezintă unul dintre cele două momente importante din an, după Crăciun. Din perspectivă personală, în fiecare an după sărbătorile de iarnă încep să-mi fac planurile pentru vacanța de vară, iar la început de toamnă, întotdeauna încep să mă gândesc și să aștept cu nerăbdare Crăciunul. Anul acesta am făcut rezervări pentru vacanța familiei, am luat bilete de călătorie și, pe la finalul lui ianuarie, după ce m-am liniștit, mi se părea că mă așez într-o așteptare plăcută până la primele zile de vară călduroasă, când aveam să începem împachetatul bagajelor de vacanță.

Și nu cred că sunt singura.

Ei bine, a venit peste noi ditamai pandemia din care nu se știe când și cum vom ieși. Am anulat planurile de vacanță și m-am așezat într-o așteptare încordată și stresantă. Și poate că aș mai ieși din această așteptare la finalul pandemiei dacă nu ar fi copiii care ar întreba mereu „Când plecăm în vacanța de vară? Când mergem la mare?”.

Nu vom merge la mare, dar unde putem merge și cum va arăta vacanța de vară dacă vrem să respectăm regulile de izolare socială. Despre vacanța de vară am vorbit cu medicul infecționist Andreea Moldovan, de la Brașov. Pe Andreea Moldovan o știți, v-am mai vorbit despre ea aici și vă spuneam că în urmă cu câțiva ani a câștigat o importantă distincție din partea OMS datorită faptului că a reușit să facă dintr-un spital din Brașov, cel mai curat spital din Europa, după ce a învățat cât de importantă este combaterea infecțiilor nosocomiale.

Azi este unul dintre medicii din prima linie ce luptă împotriva noului tip de coronavirus.

Aveți mulți pacienți în spitalul din Brașov?

Da, sunt.

Ce părere aveți? Se pare că mergem pe o curbă descendentă?

Nu aș spune deocamdată acest lucru. Cred că depinde foarte mult de noi toți la un loc și de fiecare dintre noi dacă vom merge pe o curbă descendentă, aplatizată sau dacă va crește această curbă, în ideea în care orice abatere de la regulile stabilite va avea un impact în termen de 10-14 zile. Aici trebuie să fim în continuare extrem de atenți și riguroși pentru că relația cauză efect este extrem de directă.

Dar măsurile acestea de relaxare credeți că era timpul să vină sau poate trebuia să mai așteptăm?

Sincer, cred că un anumit grad de relaxare trebuie să vină în ideea în care, chiar dacă condițiile de izolare la domiciliu sunt mai mult decât civilizate – avem apă caldă, săpun, șampon, mâncare, televizor, net, cărți – văd că sunt destul de greu suportate de către populație. și mă surprinde acea conotație psihologică pe care o dau mulți dintre cei care stau acasă și care spun că efectiv nu pot să mai stea între patru pereți. Spun că mă surprinde pentru că, pe lângă avantajele enumerate anterior, în casă poți să faci sport sau să faci alte activități. Eu am regăsit cu mare plăcere săritul corzii sau plăcerea tablelor și am învățat acum să joc și șah. Îmi găsesc un echilibru stând acasă, conversând, discutând și făcând activități foarte simple.

Dar pe de altă parte, dacă nu începem să ieșim, ajungem cu economia pe butuci…

Cred că aici e presiunea cea mai mare și cred că aici este problema pe care o avem și o vom avea. Cred că în ideea aceasta relaxarea trebuie să vină.

Dacă ați fi la butoane, cum ați vedea măsurile acestea de relaxare? Cum ar trebui să ne comportăm în următoarea perioadă?

Aș vrea ca tot ce am învățat în perioada aceasta să ne rămână învățat și să nu abandonăm pe măsură ce ni se pare că pericolul se îndepărtează. Constat cu foarte multă bucurie că am învățat să ne spălăm pe mâini și o facem mai mult decât des, mai mult decât riguros, mai mult decât corect. Am învățat să păstrăm o distanță regulamentară față de cei din jur, să ne păzim atât pe noi, cât și pe cei din jurul nostru. Am învățat mulți dintre noi să purtăm corect o mască pentru că aici am avut ani de zile probleme, atât cu personalul medical, cât și cu cei care nu erau cadre medicale dar care în diferite condiții trebuiau să poarte măști de protecție. Observ diferite schimbări de comportament în ceea ce privește evitarea îmbulzelii și evitarea mersului la magazin cu orice preț pentru a cumpăra ceva de care nu ai neapărat nevoie dar „să fie”. Sunt niște lucruri de foarte mare valoare pe care sper să le păstrăm și după ce acest pericol pe care îl simțim cu toții aproape de noi se va atenua.

Credeți că ar fi util ca persoanele aflate în situație de risc să rămână cu restricții în continuare?

Da. Eu nu sunt de acord cu acele prelungiri ale perioadelor de deplasare în exterior ale persoanelor vârstnice. Cred că și ei au nevoie să iasă și să schimbe puțin aerul, însă riscul e prea mare. Deși ei știu că sunt la risc, deși s-a făcut atât de multă discuție și informare pe riscul pacienților vârstnici față de boală, cu toate acestea, bătrânii continuă să aglomereze piețele, spațiile publice. Cred că dând mai mult timp, persoanele vârstnice vor fi în număr mai mare pe o perioadă mai lungă de timp pe parcursul unei zile. Aici eu nu sunt de acord cu acele intervale orare. Sunt de acord cu intervalul de dimineață pentru că știm că persoanele vârstnice se trezesc devreme, iar asta o constatăm și noi pe măsură ce trec anii, însă intervalului de seară nu-i văd rostul.

La începutul epidemiei, când nici măcar nu era pandemie, se spunea că odată cu încălzirea vremii, virusul ar trebui să se disipeze. Mai este valabilă teoria aceasta?

Cred că nu pentru că vedem un număr de infecții relativ important și în țări în care clima este caldă și prietenoasă. Acest virus și-a schimbat foarte mult fața de când am făcut cunoștință cu el și continuă să ne surprindă și în prezent. Față de această speranță pe care am avut-o la început, în ideea în care virusul va circula mai puțin după ce se încălzește, sunt alte date care ne spun că pe timpul verii circulația ar putea să se atenueze, dar nu într-un mod extrem de sugestiv și reprezentativ.

Dar ce se va întâmpla după ce vine toamna?

Atunci va continua probabil expunerea populației la virus. Este de așteptat ca prin numărul de cazuri de infecție aparentă și inaparentă clinic să se dezvolte încet, încet un grad de imunitate în populație, care să conducă la o scădere a transmiterii acestei infecții în rândul populației. Cumva să apară acest efect de turmă care să protejeze populația la risc prin numărul mai mare al celor care au trecut prin infecție și care au dobândit imunitatea necesară pentru a nu o mai răspândi. Între timp sperăm cu toții că acele măsuri terapeutice, fie prin vaccinuri, fie prin tratamente, să fie disponibile.

Apropo de efectul de turmă, ce părere aveți despre Suedia?

Mi se pare o atitudine riscantă. Am văzut-o și pe cea din Anglia, și pe cea din Olanda, și pe cea din Suedia. Părerea mea este că, pe de-o parte poate să aibă o logică această măsură în sensul în care lași populația să se imunizeze, dar pe de altă parte, având și exemplul Angliei în față, mi se pare absolut riscant să expui populația câtă vreme tu nu ai încă mijloc terapeutic eficace.

Cum va arăta vacanța de vară? Ce facem vara asta?

Cred că va trebui să ne reînvățăm să revenim la modestie și la petrecerea vacanțelor în familie, cu cei dragi. Acele plaje suprapopulate, acele cluburi supraîncărcate, acele autocare pline cu oameni, cred că nu ni le mai putem permite anul acesta, sau cel puțin nu deocamdată. și atunci, cred că e suficient de mare suprafața acestei țări ca să găsim câte un locșor protejat și disponibil pentru fiecare familie, ca să nu mai ajungem să ne înghesuim.

Vacanța poate fi făcută în mai multe moduri, poate fi făcută în condiții de cinci stele și cu aglomerări populaționale, sau poate fi făcută într-un cort. Eu asta îmi doresc pentru la vară și mă bucur că și am cu cine să mă duc. Deja suntem o trupă de oameni care vom merge în locuri frumoase, în locuri izolate, locuri de care avem suficiente în țară. Cred că trebuie să reconsiderăm și modul de a ne petrece timpul liber și să renunțăm la ideea acelor moluri în care nu mai găsești loc de parcare nici la un kilometru distanță, la acele resorturi supraaglomerate și să ne gândim la locuri simple, la poteci de munte și la oameni frumoși și apropiați nouă.

Sunteți deja o trupă, dar nu aveți voie mai mult de trei…

Nu, nu, nu. Nu am mai ieșit pe munte cred că din februarie, lucru care îmi lipsește extraordinar de mult. Prietenii mei buni și-au organizat un picnic în sufragerie, punând pătura de picnic, farfuriile de plastic, sticluța cu vișinată și un rucsac pe pătura respectivă pentru a fi totul cât mai plauzibil.

Nu ieșim atâta timp cât nu este permis, vom ieși doar când va fi permis și în numărul permis.

Ar fi culmea să nu respect regulile pentru că sunt unul dintre acei oameni care se roagă pentru respectarea acestora.

Ce vă lipsește cel mai tare în perioada aceasta?

Sinceră să fiu, senzația de primăvară care vine. Fiind plecată mai tot timpul la spital și stând în încăperile din spital, văd ce se întâmplă afară doar dimineața și seara. Și sunt surprinsă când văd că au înverzit pomii, că au trecut florile, că au trecut viorelele și au apărut alte flori care anunță o primăvară mai înaintată. Dar am găsit mijloace de a suplini și această lipsă, de la statul pe balcon în aer liber, de la alergarea de dimineață în jurul blocului și până la alte activități mărunte dar care îmi aduc împlinire.