David Seidner, fotograful uitat al modei

Imediat după cel de-al doilea război mondial, în 1944, industria modei franţuzeşti decide că e momentul să recapete viaţa şi faima pe care a avut-o înainte de război şi porneşte ceea ce astăzi s-ar numi un plan de marketing şi PR. Aşa încât, în scurt timp, mai exact în 1945, se deschide o expoziţie cum nu mai fusese alta, intitulată „Théâtre de la Mode”, în care păpuşi înalte de 60 de centimetri, realizate din sârmă, sunt îmbrăcate de fashion designeri cu nume uriaşe ale vremii: Jeanne Lanvin, Lucien Lelong, Elsa Schiaparelli şi Pierre Balmain.
Expoziţia cuprindea 230 de costume în miniatură, dispuse într-o scenografie specială la Muzeul Artelor Decorative din Paris.
Succesul a fost imens şi imediat. Expoziţia a fost apoi admirată la Londra, Barcelona, Copenhaga, Viena, New York şi San Francisco. Păpuşile îşi făcuseră treaba. Aduseseră din nou în atenţia publică moda franţuzească. Au fost donate apoi Muzeului Maryhill din Oregon, unde au fost date uitării.
În nişte circumstanţe extraordinare, ele sunt redescoperite în 1990, sunt returnate Parisului unde o mână de artişti le renovează, re-coafează şi le îmbracă din nou, expunându-le la Musée de la Mode.
Aici apare fotograful David Seidner. Născut în Los Angeles. La 17 ani pleacă la Paris unde devine fotograf de modă şi unde are un succes imediat. Pentru început are un contract exclusiv, pentru 2 ani, cu Yves Saint Laurent. Fotografiile sale schimbă profund fotografia modei din următoarea decadă. Imaginile sale sunt publicate în Vogue, New York Times, Vanity Fair, Harpers Bazaar…
Datorită pionieratului său în arta fotografiei de modă, David Seidner este angajat să fotografieze Théâtre de la Mode. „Când am primit această comandă – se destăinuia el –  am fost entuziast. Dar asta nu avea să dureze prea mult, pentru că  după aceea aveam să realizez că voi petrece o lună întreagă cu nişte păpuşi îmbrăcate din cap până în picioare în costumele modei din 1946, ceea ce m-a făcut să am dubii. Cum aveam să le redau dimensiunea? Cum aveam să le aduc la viaţă?!”
David Seidner le aduce la viaţă şi chiar intră sub vraja lor. A fotografiat fiecare păpuşă sub lumini specifice, în scenografii fantastice, ajungând chiar să le cunoască, să le numească, fie şi în glumă „provinciale”, „capricioase”, „cooperante” sau „imposibile”.
Rezultatul fost, însă, spectaculos. David Seidner a reuşit să surprindă exact acel „je ne sais quoi” al stilului francez. Seidner a creat de-a lungul timpului campaniile pentru Emmanuel Ungaro, Lanvin, Christian Dior, John Galliano şi Bill Blass.
„Semnătura” sa este imaginea spartă şi reflectată în cioburi de sticlă sau suprapuneri de trupuri în linii de contur. Nudurile sale aduc aminte de sculpturile greceşti. Munca sa a fost influenţată profund de John Cage, cel mai influent compozitor american, un pionier al muzicii electroacustice.
În 1998, David Seidner a realizat o serie de fotografii în maniera lui John Singer Sargent, unul dintre cei mai cunoscuţi pictori portretişti ai Americii. A fotografiat 18 descendenţi ai unor aristocraţi britanici şi americani, pe care Sargent i-a pictat la început de secol 19. Din fotografiile aduse tribut lui John Singer Sargent, cea a Helenei Bohnam Carter a fost selectată ca fiind una din cele mai frumoase 100 de fotografii ale secolului, primind şi un premiu din partea revistei LIFE, ca fotografia anului 1999. David Seidner moare la 42 de ani, lăsând o ultimă serie de fotografii, cele mai simple şi mai diafane compoziţii cu orhidee, realizate în apartamentul lui din New York.