„De ce ești gras? Știi că ar fi bine să slăbești?”. Cum a învățat să răspundă Ionuț Varodi la întrebările oamenilor legate de kilogramele sale? Și cum l-a ajutat Gașca Zurli să evolueze, dar și ce l-a determinat să plece din echipă

Cei 24 de ani ai săi denotă maturitate și faptul că e în măsură să ia decizii doar după ce îi dictează mintea, nu dorința altora. Deși unii, poate, au crezut că fila din viața sa nu se va mai scrie pentru că nu mai face parte din echipa Gașca Zurli, dezminte cu înverșunare acest fapt. A pus multă dragoste în proiect, dar povestea sa continuă dincolo de personajul pe care l-a îmbrățișat vreme de șapte ani.

Ionuț Varodi, bucătarul Lulu, este un tânăr care merge la braț cu optimismul și entuziasmul. A negociat cu gândurile sale, a stat mult de vorbă cu mintea sa și a ajuns la concluzia că trebuie să o asculte. Raționalul a învins emoționalul întrucât s-a separat de conceptul Zurli.

Nu stă pe loc. Organizează evenimente alături de prietenii pe care și i-a făcut în interiorul Gașca Zurli. Inima sa e deschisă și îmbrățișează în calea sa tot ce crede că se pliază cu principiile, valorile și priceperea sa. Are spirit antreprenorial, dezvoltă creativitate și promovează idei noi. Când era la școală, a gustat și din ce înseamnă diferențierea, marginalizarea. Arătatul cu degetul și apelativele jignitoare n-au lipsit, dar a răsplătit cu un zâmbet. Și-a găsit ușor un rol în societate. Inteligența, carisma și ambiția îi sunt aliați. Să-l cunoaștem pe Ionuț!

Ionuț Varodi: „E o bucurie când aud pe stradă Lulu”

Toți te știm ca bucătarul din trupa Gașca Zurli. Azi cum alegi să mă adresez ție?

Eu sunt Lulu. Din clasa a-6-a toată lumea mă strigă Lulu. Atunci când eram mic mi se spunea Louie (din viața cu Louie), din motive evidente – eram gras și blond. Treptat, Louie și-a făcut prieteni și a devenit alintatul Lulu.

Am avut această curiozitate pentru că presupun că nu e ușor pentru tine să te perceapă lumea cu această identitate, deși tu ești mult mai mult decât acest rol pe care l-ai îmbrățișat în ultimii ani.

Este minunat să fiu perceput și cu această identitate. Vorbim despre munca mea din ultimii 7 ani. Muncă în care am pus suflet, mii de ore și pasiune cât cuprinde. E o bucurie când aud din spatele meu pe stradă “Luluuuuu”!

Ce ar trebui să știe lumea despre tine, Ionuț, ca să nu te mai afilieze cu această imagine?

Am 24 de ani, sunt actor și deși pare că tocmai s-a încheiat cel mai important capitol din viața mea, știu că viața abia acum începe.

Organizezi petreceri. Ce sentimente porți acum când îți rezervi dreptul de a lua propriile tale decizii pentru spectacolele/evenimentele pe care le organizezi?

Întotdeauna a existat în mine un spirit de antreprenor. Simt fiecare produs în parte. Știu ce prinde și ce nu prinde. Urmează Versus Party pe 5 aprilie – un concept făcut de fostul meu coleg din gașcă – Răzvan Marina. Tocmai pentru că l-am simțit și cred în el, m-am alăturat cu tot dragul.

Cum e călătoria ta acum prin viață fără să mai ai escapade alături de Gașca Zurli?

Aglomerată. Vin foarte multe propuneri din foarte multe direcții și sunt recunoscător că oamenii simt energia mea și își doresc să colaborăm, în diferite domenii.

Ionuț Varodi: „Lipsa de apreciere și de validare a aportului adus m-a determinat să-mi dau demisia”

Ești un tip care merge la braț cu optimismul, dar nu cred că ți-a fost ușor să iei decizia să demisionezi după ani de zile unde sufletul tău a fost pus pe tavă. Ce simți față de cele întâmplate în ultima perioadă?

A fost o decizie foarte grea, într-adevăr! Dar în același timp o lecție foarte importantă. Implicarea mea emoțională și iubirea față de un produs vor fi limitate la produsele create de mine. Mai departe, pasiunea și dedicarea vor merge la locul de muncă.

 Am să întreb direct: care a fost situația contextuală ce te-a pus în fața faptului de a-ți scrie demisia?

Lipsa de apreciere, recunoștință, validare a aportului depus în firmă și, implicit în personaj.

 Ah, și nu doar tu. Pare că v-ați aliniat cu toții împotriva a tot ceea ce a fost. Ce poți mărturisi?

Pot să mărturisesc că de prea mult bine nu pleacă nimeni. În schimb, mă bucur de colegii mei în continuare și după toți acești ani petrecuți împreună, îi pot numi fără doar și poate – prietenii mei.

Ce simți că ți-au dat toți acești ani?

În primul rând, maturitate. Am intrat în firmă când aveam 15-16 ani și în gașcă la 18. Practic, am crescut cu ei. Cu gașca primul spectacol în care am apărut, după o zi de repetiție a fost în fața publicului din Cluj, de pe BT Arena. Cred că undeva la 8000 de spectatori. Deci am câștigat o grămadă de experiență de scenă, prieteni, iar cel mai important : iubirea și admirația copiilor și a părinților din România.

 Ți-a dat, dar ți-a și luat? Ce anume?

Timp. Mi-a luat foarte mult timp. Weekend-uri în special, când toți prietenii mei se întâlneau, eu eram în microbuz, pe drumurile României. Dar nu îmi pare rău!

 E vremea, la un moment dat, în viața fiecăruia să simți că vrei să schimbi energia și să te orientezi spre altceva. Nu mai negociai cu energia pozitivă din cauza Mirelei?

Nu aveam nevoie de schimbare. Iubeam ce făceam. Dar tot răul spre bine!

Citește și: Mirela Retegan: „Schimbarea mea a început acum 10 ani, când a murit tata și a plecat cu mâinile pe piept și cu buzunarele goale, iar eu am înțeles că niciodată n-am să mă mai uit în ochii lui atunci când am nevoie să mă oglindesc”

Dacă ar fi să o definești pe Mirela în cinci cuvinte, care ar fi acelea? Dar să fii sincer, te rog!

Inteligentă, rigidă, influentă, creativă, provocatoare.

Ionuț Varodi: „Am zis că noi nu vrem să plecăm unul fără altul”

Cred cu tărie că îi porți și mulțimiri. Ce ai învățat de la ea?

Cu siguranță! Îi sunt foarte recunoscător ca m-a văzut și mi-a pus în brațe o asemenea responsabilitate. Să devin o parte importantă din imaginea copiilor români. Am învățat să cred în mine și să spun ce îmi stă pe suflet. So here we are 😂

Eu cred că la un loc de muncă aplanarea conflictelor ar trebui să provină de la manager. În situația dată, conflictele au apărut fix de la manager?

Da.

Cât timp ai stat în tratative cu gândul de a pleca? Nu cred că a fost o decizie luată spontan.

Din decembrie am stat pe gânduri, la final de ianuarie am luat decizia și am depus demisia, la final de februarie a expirat preavizul.

Dacă nu pleca Vero, Răzvan, tu plecai?

A fost o decizie comună. Am zis că noi nu vrem să facem asta unul fără celălalt. Am ajuns la un anumit nivel împreună. Energia noastră ca grup a bucurat mii de copii și părinți. Cum ar fi să rămâi singur și să o iei de la capăt cu niște străini, oameni la început de drum?

Dincolo de acest rol din societate, cu ce valori ai mers la braț prin viață însușite în sânul familiei?

Am învățat să fiu un om bun. Bine faci, bine găsești. Asta e cea mai importantă și cea care mă urmărește în fiecare pas, decizie, mișcare!

 Și dacă tot am pomenit de ea, ce îți aduci aminte despre băiețelul Ionuț? Cum era el acasă?

Timid, dar totuși prietenos. Ieșeam pe bancă în fața blocului și salutam toți vecinii care treceau pe acolo. Făceam asta cu orele. Până când am învățat să joc rummy. Ăla a fost momentul în care doamnele care se strângeau la masă, m-au primit lângă ele. Ce pot să vă spun, e ca sunt de neînvins la jocul ăsta!

Ionuț Varodi: „Încă primesc etichete”

Cum era el la școală?

Eram un copil-problemă. Așa eram numit, cel puțin. Întotdeauna a zăcut în mine spiritul artistic. Eu nu înțelegeam de ce TREBUIE să învățăm tot ce făceam la școală. Eu voiam să alerg, să mă joc, să descopăr lumea.

 Încă trăim într-o societate unde etichetele sunt la ordinea zilei. Cum le-ai făcut față?

Am primit foarte multe etichete, încă primesc de fapt. Dar atâta vreme cât eu știu cine sunt, știu care sunt valorile mele și cele mai importante lucruri pentru mine, tot ce trece prin jur e zgomot.

Dar bullyng-ul?

Eram foarte afectat când eram mic. Acum spiritul activist din mine, se activează uneori.

Vine cineva la mine și mă întreabă: de ce ești gras? Știi ca ar fi bine să slăbești?

Și îmi vin în minte toate momentele în care am simțit frustrare și ură pe tema asta și ajung la o concluzie:  eu sunt norocos, m-am acceptat și sunt okay cu mine. Dar tu știi că oamenii pot fi răniți? Știi că din cauza oamenilor ca tine, oamenii ajung să se sinucidă? Când ai mai multe kilograme, există deja lupta interioară și toate prejudecățile. De ce arunci cu hate gratuit? Cine ești?

Și ajung până în punctul în care își cer scuze, îmi mulțumesc că mi-am rupt din timp și cu o parte din ei sunt și până în ziua de azi prieten. At least on instagram.

Ai purtat mereu curiozitatea de a explora, de aceea și mutarea de la Arad la București?

M-am mutat în București pe la 9-10 ani, a fost o decizie luată de mama. Astăzi îi sunt foarte recunoscător! A simțit clar ca locul meu era într-un oraș în care creativitatea mea și dorința de a explora sunt într-un oraș mare. Sunt îndrăgostit de București!

Ionuț Varodi: „Port o doză de curiozitate pentru ce va veni nou”

Ce ți-a dat București și nu ți-a dat Arad?

Acceptare, libertate, curaj.

 Ionuț, ce culoare îi dai prezentului?

Roz. Sau gri. Am scris un cântec despre asta. Își așteaptă compozitorul pop potrivit.

Ce gând porți zilei de mâine?

Gândul meu pentru ziua de mâine e plin de optimism și bucurie, cu o doză sănătoasă de curiozitate pentru tot ce va aduce nou.

Citește și: Fetiţa Zurli, cea mai cunoscută fetiţă din România