„O călătorie de 1000 de mile începe cu un singur pas”. Cum putem face schimbări în viața noastră

Știm cu toții cât de complicat este să facem schimbări în viața noastră. Și e al naibii de complicat mai ales la începutul anului, când începem să culegem roadele tuturor rezoluțiilor pe care ni le-am implantat, la sfârșitul anului trecut, prin jurnale sau post-it-uri motivaționale pe frigider. Nu cred că acest sentiment de „gata! de data asta e pe bune și simt că o să-mi iasă!” este necunoscut vreunuia dintre noi. 

Suntem oameni, iar dorința noastră de a evolua e cât se poate de naturală. De la prima respirație, vrem să creștem și să ne schimbăm în bine, chit că este vorba despre a ne mișca mai mult, de a mânca mai sănătos, de a deschide un cont de economii sau de a petrece mai puțin timp cu nasu-n telefon. Însă, ceea ce uităm, în toată această goană de a ne „îmbunătății”, este faptul că aceeași natură umană ne face, în același timp, și rezistenți la schimbare. Iar acest lucru se întâmplă pentru că viețile noastre sunt niște sisteme homeostatice. Sisteme care, orice s-ar întâmpla, vor să se întoarcă la o stare cunoscută și confortabilă. Mintea, corpul și comportamentul nostru au o tendință naturală de a rămâne în niște parametri familiari și destul de limitați. Orice încercare de a schimba profund această paradigmă, aduce după sine o revenire instantă la starea inițială, de parcă te joci cu un elastic. Cine s-a dat vreodată pe derdeluș, ține minte cât de greu era să împingi sania în afara șinelor adânci din zăpadă, în încercarea de a forma o pârtie nouă. Era nevoie de multă repetiție morală și dorsală ca să iasă ceva din toată cazna aia. Cam așa se întâmplă și cu încercarea noastră de a adopta obiceiuri noi sau de a ne lepăda de cele vechi. 

Partea bună a reticenței noastre la schimbare este că aceasta nu face judecăți de valoare și se aplică indiferent dacă schimbarea e spre mai bine sau spre mai rău. Și este foarte bine că este așa. Gândește-te o secundă cum ar fi dacă nu s-ar întâmpla asta. De exemplu, în ce belele am intra dacă organismul nostru nu s-ar opune fluctuaților bruște de temperatură. Dacă din nămeții de afară, de la -3 grade, ai intra să iei și tu o banană de la magazin, iar temperatura corpului tău ar sări brusc de la -3 la 25 de grade și înapoi la -3, după ce ai ieșit din nou în frig (desigur, cu trei sacoșe pline și fără banană). 

Citește și: De ce oamenii recunoscători sunt mai fericiți și cum putem să fim și noi ca ei

Ca să pricepem de ce ne împiedicăm atunci când vrem să facem schimbări, e important să înțelegem cum suntem croiți și că este absolut firesc să încercăm să menținem o stare de echilibru, ripostând puternic la orice inițiativă care ar putea amenința acest lucru. Tendința de a rămâne în zona familiară, acompaniată de rezistența la schimbare, este valabilă pentru toate sistemele auto-reglabile: de la bacterie la om, de la familie la organizație, de la o stare psihologica la un comportament. Iar reticența noastră la schimbare se manifestă de multe ori printr-o teamă paralizantă. Frica de necunoscut este modul prin care încercăm să ne apărăm starea de „normalitate” cu care ne-am obișnuit. Și, de multe ori, ajungem să ne apărăm încă din faza de tatonare a ideii de schimbare, orice mini-hop devenind scuza perfectă ca să abandonăm întregul proces.

Revenind la povestea rezoluțiilor de an nou și la schimbările pe care le tot visăm, dar nu ne ies, rata lor ridicată de insucces se poate explica atât prin modul în care suntem construiți, cât și prin faptul că ne păcălim crezând trei lucruri:

1. De ce nu putem face ușor să facem schimbări în viața noastră? Schimbarea este grea

Această idee este atât de adânc sădită în mintea noastră și atât de universal acceptată, încât nici măcar nu ne mai punem problema dacă este sau nu adevărată. Și e de înțeles că se întâmplă așa pentru că, de cele mai multe ori, atunci când ne gândim la schimbare, considerăm ca ea are sens doar dacă implică un efort supraomenesc care se traduce în ore întregi de transpirație și auto-disciplină militărească. Chit că este vorba despre a face un pic mai multă mișcare, de a mânca mai sănătos sau de fi nițel mai atenți cu modul în care ne petrecem timpul, avem pretenția de la noi să facem toate schimbările instant, pretenție pe care o glazurăm cu așteptarea fantasmagorică de a vedea rezultatele fix a doua zi. E ca și când partea masochistă din noi ia frâiele și ne așază din start pe un drum despre care știe că se înfundă, doar așa, de de dragul artei. Cum ar veni, ne auto-sabotam. Având convingerea că schimbarea e grea, alegem acțiuni suficient de dificile ca să ne putem confirma ceea ce credem deja. Că doar n-o să ne contrazicem acum pe noi înșine. Și uite așa ne-am întors de unde am plecat, doar că acum primim bonus și un sentiment de vinovăție. Pentru că acum ne simțim nu doar ca un om sedentar, cu alimentație haotică și neatent cu timpul său, ci ca unul sedentar, cu alimentație haotică și neatent cu timpul său, care pe deasupra a și eșuat în încercarea de a nu fi toate astea. Iar sentimentul de eșec amestecat cu cel de vinovăție formează o combinație atât de neplăcută și de înecăcioasă, încât nu e de mirare că lăsăm totul baltă, ne luam jucăriile și plecăm acasă. 

2. Schimbarea are efect doar dacă e radicală

Cu alte cuvinte, avem impresia că doar schimbarea pe care o facem în salturi, cu pași uriași, poate duce la rezultate importante. Ne place să pariem și să o facem cu stil: totul sau nimic. Avem impresia că doar acțiunile extreme pot aduce schimbări importante în viața noastră. De la zăcut în canapea și mâncat chipsuri cu nasul într-un ecran, ne aruncăm în diete super restrictive pe bază de frunze și apă, însoțite de antrenamente intense de minim două ore pe zi, de parcă ne pregătim pentru calificarea la Jocurile Olimpice. Și toate astea, în speranța că dacă facem acțiuni uriașe, atunci și rezultatele vor fi pe măsură. Problema este că, pentru a susține acest stil smuls pe care ni-l impunem, avem nevoie de foarte multă energie sub formă de voință. Iar voința este un combustibil finit. Și, pe măsură ce zilele trec, efortul pe care trebuie să îl depunem ca să menținem aceste schimbări radicale, începe să devină copleșitor. Mintea intră în panică și începe să trimită semnale disperate către sistemul nostru homeostatic, ca acesta să revină la starea cunoscută, de echilibru. Se trage maneta de alarmă și abandonăm misiunea. 

3. Schimbarea bazată pe inovație e calea cea mai rapidă către succes

Credem că schimbarea are cele mai bune rezultate atunci când încercăm lucruri noi și atunci când menținem „a la longue” această sete de inovație. Ca să am succes în afaceri e musai să găsesc mereu idei noi și pure pe care nimeni nu le-a descoperit până acum, iar ca să fiu în formă trebuie să practic tot timpul exerciții noi și să-mi țin corpul la foc automat. Avem impresia că ce e vechi n-are cum să funcționeze și că, doar încercând în permanență lucruri noi, vom găsi drumul cel mai scurt către schimbarea visată. Din păcate, această convingere nu face altceva decât să înlesnească drumul către eșec, fiind aproape imposibil să putem susține, pe termen lung, această goană după nou și nemaiîntâlnit. 

În încercarea mea de a ieși din acest roller coaster al schimbării urmate de eșec, am descoperit filosofia pașilor mici, numită Kaizen (kai – schimbare, zen – bine) și care are în centru afirmația lui Lao Tzu – „o călătorie de 1000 de mile începe cu un singur pas”. Această abordare este fix opusul lui „mai mult e mai bun” cu care suntem obișnuiți și susține ideea că o schimbare importantă se poate face ușor și sustenabil atunci când este făcută în incremente extrem de mici și continue. 

Cum putem face schimbări în viața noastră: „O călătorie de 1000 de mile începe cu un singur pas”

În cultura noastră plină de „mega”, de „super” și de „extra”, pe care ne-am obișnuit să le aplicăm la aproape orice, de la obiecte la relații, este foarte greu de crezut că niște pași mici, de furnică, pot duce la schimbări cu adevărat însemnate. Dar, dacă ne amintim care este reacția noastră la schimbări mari și bruște și cât de anxioși putem deveni atunci când vine vorba de a face o mutare în afara zonei de confort, ideea pașilor mici începe să capete sens. Ba mai mult, există și o explicație științifică pentru care ea funcționează. 

În primul rând, pașii pe care îi facem sunt atât de mici încât mintea noastră nu se mai simte amenințată și nu mai reacționăm din frică, respectiv nu o mai luăm la sănătoasa și abandonăm totul. 

În al doilea rând, schimbările pe care alegem să le facem sunt ridicol de mici, astfel încât ne este foarte ușor să le menținem un timp îndelungat, până când se transformă, pe nesimțite, într-un obicei gata încorporat în comportamentul nostru. Puteți considera citirea acestui articol ca fiind un prim mic pas în schimbarea pe care vi-o propuneți. Iar mâine mai citiți unul și tot așa, în fiecare zi, până când devine un ritual. Ca să prindeți mai bine gustul acestei filosofii de viață și să aveți un reper despre cât de mare este un pas mic, mai jos găsiți câteva exemple fictive care să vă inspire: 

– dacă vrei să faci mai multă mișcare: când ajungi acasă, mai fă o tură în jurul blocului înainte să intri; alege să mergi un etaj pe scări, în loc să iei liftul până la capăt; mergi pe loc 1 minut/zi sau dansează pe un sfert de melodie; fă o genuflexiune de fiecare dată când te ridici de pe scaun sau te duci la baie.

– dacă vrei să faci economii: stabilește-ți țelul de a economisii 1 leu/zi. Poți face asta ușor prin a aduce o mini modificare la felul în care cheltui bani zilnic. Poți să treci de la o cafea mare la una mai mică, să împarți desertul cu un prieten sau, când ești la cumpărături, înainte să te îndrepți spre casa de marcat, să pui la loc, în galantar, un obiect din coș (până la următoarea excursie la magazin, o să afli și dacă aveai într-adevăr nevoie el).

– dacă vrei să gestionezi mai bine stresul din viața ta: alege un singur moment din zi în care să observi unde simți tensiune în corp (poate în ceafă? poate în umeri? poate în zona lombară?). Sau alege un moment în care să respiri adânc o dată pe zi (nu musai cu ochii închiși).

– dacă vrei să mănânci mai sănătos: renunță la o singură gură din băutura/mâncarea pe care vrei să o reduci. De cele mai multe ori e mai ușor să facem porția mai mică de la început, decât să lăsăm ceva în farfurie/pahar la sfârșit. Oricum ar fi, alege să micșorezi cantitatea cu o singură înghițitură. O altă idee ar fi ca, pe lângă masa ta obișnuită, să muști o dată dintr-un fruct sau o legumă. 

– dacă vrei să dormi mai mult: du-te la culcare seara cu 1 minut mai devreme sau lenevește în pat 1 minut în plus dimineața. Și viceversa, dacă vrei să dormi mai puțin (da, există cazuri!). 

Toate aceste acțiuni pot să-ți pară atât de insignifiante încât ar fi imposibil să aibă vreodată vreun un efect. Dar tocmai aici e cheia. Făcând acțiunile atât de mici, până la ridicol sau amuzament, o să poți pășii tiptil pe lângă minte, fără să îi apeși butonul de panică la schimbare. 

Magia acestei filosofii constă în faptul că pașii mici te aruncă direct în arena acțiunii. Și de la stat și admirat clipuri motivaționale pe Youtube și poze cu Machu Picchu pe Insta, ajungi să faci ceva activ, ceva ce poți susține suficient de mult până când devine obicei. Iar partea cea mai frumoasă este că dispare și senzația de eșec. Atunci când uiți să faci un pas atât de mic, riscul cel mai mare este să te bușească râsul și apoi să vrei să încerci din nou. Oricât de bizară vi se pare această abordare, propunerea mea este să-i dați o șansă. 

La mine a funcționat în multe zone, dar cel mai recunoscătoare sunt pentru că așa am reușit să mă las de fumat și să ajung să am o practică zilnică de yoga și meditație. Nu deodată, fiecare proces a curs în ritmul propriu. Schimbările s-au întâmplat în șoaptă, dar au avut ecou puternic. Și, până la urmă, ce aveți de pierdut dacă încercați? Pașii mici sunt atât de mici încât nu costă nici timp, nici bani. În schimb, poartă în spate o tolbă de compasiune care vă poate face să vă vedeți cu un pic mai multă înțelegere și umor. 

Citește și: 6 motive pentru care merită să încerci yoga online

Ral Bratu predă cursuri de yoga și meditație. Inginer la bază, Ral a descoperit drumul gândurilor, al emoțiilor și al liniștii. Astăzi, după ce și-a dat demisia pentru a-și urma pasiunea, oferă cursuri de yoga și meditație. Toate informațiile pot fi găsite pe pagina de Facebook FluidYoga. Și, de acum este contributor LIFE.ro, așa că o puteți descoperi și pe site-ul nostru. Orice idei sau întrebări aveți pentru Ral, ușa ei este deschisă. Îi puteți scrie pe e-mail sau pe Facebook (datele de contact le găsiți pe pagina FluidYoga).