De ce se spune că Joia Mare este cea mai importantă zi din Săptămâna Patimilor

Dacă ai crescut cu miros de coptură în Joia Mare, cu ouă roșii puse la fiert în ibricul cel bun și cu bunici care nu te lăsau să cânți de veselie pentru că „e Joia Patimilor”, atunci știi: nu e o zi ca oricare alta. De fapt, nu e nici măcar o zi obișnuită din Săptămâna Mare. E cea mai importantă zi din Săptămâna Patimilor, o zi cu semnificație adâncă, în care tradiția, credința și introspecția se împletesc într-un mod aproape magic.

Dar de ce e Joia Mare atât de specială? Ce se întâmplă în această zi și ce simbolizează ea, dincolo de ouăle roșii și de cozonacii care încep să prindă formă în cuptor?

Joia Mare în tradiția creștină: simbolismul profund

Joia Mare, sau Joia Patimilor, comemorează patru evenimente majore din viața lui Iisus Hristos:

1. Spălarea picioarelor ucenicilor – un act de smerenie supremă, prin care Iisus le oferă o lecție despre slujirea aproapelui.
2. Cina cea de Taină – ultima masă a lui Iisus cu discipolii, în care instituie Sfânta Împărtășanie.
3. Rugăciunea din Grădina Ghetsimani – momentul de singurătate și frică omenească, în care Iisus se roagă cu lacrimi de sânge.
4. Trădarea lui Iuda și arestarea – actul care deschide drumul spre crucificare.

Toate aceste evenimente au loc într-o singură zi. O zi încărcată de sens, de dramatism, de iubire și de durere. De aceea se spune că Joia Mare este cea mai importantă zi din Săptămâna Patimilor, pentru că ea concentrează esența mesajului creștin: sacrificiul din iubire.

De la Evanghelie la obicei: Joia Mare în tradiția populară românească

Dacă Evanghelia ne dă semnificația teologică, tradiția populară adaugă straturi de simbol și magie.

Vopsitul ouălor

În Joia Mare se vopsesc ouăle roșii – simbol al sângelui vărsat de Hristos, dar și al renașterii. Se spune că ouăle vopsite în această zi nu se strică tot anul și că protejează casa de rele. În unele sate, se pune și o cruce pe ou, „ca să nu fie ispitit de diavol.”

Clopotele tăcerii

Din această zi și până la Înviere, clopotele tac, iar în unele biserici se bate doar toaca. E o tăcere simbolică, un semn că lumea se oprește în loc pentru a trăi drama ce va urma.

Denia celor 12 Evanghelii

În seara de Joi, credincioșii participă la Denia celor 12 Evanghelii, una dintre cele mai emoționante slujbe din an. Se citesc pasaje din Biblie care descriu Patimile lui Hristos, iar în multe familii se aprind 12 lumânări care se sting una câte una, pe măsură ce curge povestea durerii.

Obiceiuri mai puțin știute din Joia Mare

• Focurile din cimitire – În unele regiuni, femeile aprind focuri la mormintele celor dragi, pentru ca sufletele lor să se încălzească. Se spune că, în Joia Mare, sufletele se întorc pe pământ.
• Ziua femeilor – Tradiția zice că Joia Mare e ziua în care mor femeile harnice. Cine nu și-a terminat treburile gospodărești până atunci e bântuită de „Joimăriță”, o creatură mitologică ce pedepsește lenea.
• Pomenirea morților – Este și o zi a reculegerii pentru cei plecați. În satele vechi, se duceau colaci, vin și ouă la biserică, pentru a fi sfințite și apoi împărțite.

De ce spunem că Joia Mare e „centrul” Săptămânii Mari?

Pe lângă încărcătura teologică și tradițională, Joia Mare are și un rol psihologic: este punctul de inflexiune. Până aici, Săptămâna Mare e despre post și pregătire. După Joia Mare, intrăm în cele mai tulburătoare momente ale creștinismului: Vinerea Patimilor și Ziua Crucificării.

Într-un fel, Joia Mare e ziua în care alegem: iubim, iertăm, slujim? Sau trădăm, judecăm, fugim?

Încheiere personală (cu gând la ouăle roșii de la mamaie)

Când eram mică, pentru mine Joia Mare însemna un lucru: ouă roșii. Mamaie avea un ritual aproape sacru. Fierbea ceapa roșie, adăuga un strop de sare și vorbea cu ouăle ca și cum ar fi fost copiii ei. Le vopsea cu grijă, le ungea cu slăninuță la final ca să lucească și le așeza într-un coșuleț cu paie. „Să le faci și tu așa, când oi fi mare”, îmi spunea. N-am reușit niciodată să le fac la fel, dar în fiecare Joia Mare, mă trezesc cu mirosul acela în nări și cu inima strânsă – și înțeleg: nu era doar despre ouă. Era despre rădăcini. Despre curățenie interioară. Despre iubire.

Și poate tocmai de aceea aceasta este cea mai importantă zi din Săptămâna Patimilor – pentru că ne amintește că suntem fragili, dar iubiți. Trecători, dar veșnici. Și că uneori, cel mai mare miracol nu e în Înviere, ci în cum învățăm să iubim, chiar și în Joia Trădării.

Citește și: Tradiţii pentru Săptămâna Mare. De ce i se mai spune Săptămâna Patimilor şi care este rostul tradiţiilor din aceste zile

Foto: Pinterest