De la Bacău la comanda unui vas de lux: Povestea românului Mihai Olaeriu, hotel director pe mări și oceane

Mihai Olaeriu are 48 de ani și imaginează-ți cum 1200 de oameni din subordinea lui îl salută cu respect și peste 3200 de oaspeți îi mulțumesc la finalul fiecărei vacanțe că a avut grijă ca ei să se simtă extraordinar în croazieră.

Sunt de fiecare dată 3200 de pasageri din toate colțurile lumii de care Mihai Olaeriu se ocupă, are grijă să nu le lipsească nimic și îi tratează împărătește. Datorită atitudinii sale a și ajuns unde este azi și anume să fie cel care conduce în zona ospitalității, unul dintre cele mai mari și mai performante vase de croazieră din lume.

A pornit însă de la Bacău, dintr-o familie modestă, bine închegată, ce i-a lăsat moștenire o educație sănătoasă, încărcată de valori, dar și curajul de a încerca, a cunoaște, a explora.

A aplicat pentru un post necalificat pe un vas de croazieră și a crescut câte puțin în fiecare an. Sunt aproape 30 de ani de când muncește pe vapor și de când vaporul i-a devenit casă pentru opt luni pe an și familie tot pentru atât. Iar când vine în vacanță, își ia copiii și merge într-o croazieră 😊

Mihai, unde te găsesc?

În Marea Tasmaniei între Australia și Noua Zeelandă. E foarte frumos pe aici, chiar spectaculos. În general, Noua Zeelandă e o țară foarte frumoasă.

De unde din România ești?

M-am născut în Bacău și tot acolo am copilărit. Am avut o copilărie simplă, modestă, dar foarte frumoasă, cu o familie sănătoasă, închegată. Părinții mei încă trăiesc și suntem în relații extraordinare, îi apreciez, îi respect și îi iubesc enorm pentru tot ce au făcut pentru mine. La 15 ani am intrat la Liceul Sanitar în Bacău și am fost asistent medical vreo doi ani.

Asta ți-ai dorit, o carieră în sănătate sau era la îndemână?

Era ceva fiabil la vremea aceea, era o carieră care îți asigura un viitor, mai ales că după ce am intrat la liceu a venit revoluția și lucrurile s-au schimbat. Visul meu din copilărie era să pot îmbrăca o uniformă de ofițer. Acesta a fost visul meu dintotdeauna și după ani de zile visul mi s-a împlinit pentru că pe vapor suntem în uniformă toată ziua 😊.

Dar de unde vine plăcerea cu uniforma? Ce meserie aveau părinții?

Tatăl meu era profesor la liceu, mama era maistru la o fabrică. Nu știu de unde. Am avut în schimb un bunic ceferist, purta șapca aceea și tot mă uitam la el cu admirație. Nu știu dacă de acolo, dar tot timpul am visat la uniformă. Înainte să intru la liceul sanitar, chiar mă gândeam să merg la liceul militar, să-mi dedic viața armatei. Dar nu a fost să fie. Nu regret că am ales liceul sanitar, am făcut practică în spital și apoi am fost repartizat la Inspectoratul de poliție sanitară, unde am stat aproape doi ani.

Cum ai ajuns pe vapor?

La un moment dat am întâlnit un om din Bacău care lucra pe vapoare și am aplicat și eu pentru un post, în 1995. Am plecat la Princess Cruises.

Pentru ce ai aplicat? Să te duci ca ce? Așa cum plecau mulți la vremea respectivă, oameni buni la toate?

Da. Am aplicat și am intrat în restaurant ca buffet boy. Curățam mese în Lido Caffe, în bufetul vaporului.