Tratamentul nu e niciodată prin voinţă pentru că dependența tocmai asta înseamnă, că voința nu mai funcționează. O persoană care avea o dependență de alcool mi-a formulat foarte frumos, a zis că „eram într-o mașină și nu mai funcționa frâna.” Ăsta e, practic, sentimentul, este foarte ciudat.
Cineva care a fumat înțelege. Deși, și acolo, poate spune: „Da, dar eu nu dădeam în cap pentru țigări.” Nu, riscai cancer pulmonar. Toți avem impresia că dependența noastră este mai curată decât dependența altora. Dependenții de alcool se simt superiori dependenților de droguri și dependenții de tutun sunt cei mai mai spălați dintre toți, nici nu vor să audă de alcoolici.
Nu e vorba de voință, pentru că tocmai asta este afectată, voința. Așa cum, de exemplu, în HIV, în SIDA este afectată imunitatea. Oamenii ăia fac infecții și mor pentru că nu mai au imunitate. Degeaba le spui: ”Mai pune-ți și tu un fes în cap. Ai și tu grijă.” Problema la ei e că nu mai funcționează imunitatea.
În dependență nu mai funcționează voinţa. În diabet nu mai funcționează reglarea glicemiei. Astea sunt niște mecanisme ale corpului uman pe care, în mod normal, noi le luăm pe gratis, le luăm de-a gata. Eu intru într-o cofetărie și îmi iau 5 prăjituri. Un diabetic va trebui să se gândească: „chestia aia are atâta zahăr”, pentru că la el nu mai funcționează pancreasul.
Deci nu e niciodată o chestiune de voință, e o chestiune de motivație. Cât de important este pentru mine? Care e diferit de voință. Motivația este de ce vreau să fac ceva, voința este cum fac acel ceva. A-ți impune, a te controla înseamnă voință. Dependența este diminuarea până la abolire a capacității de autocontrol asupra consumului de alcool, tutun, droguri și aşa mai departe.
Deci nu e o chestiune de voință, e o chestiune de motivație, adică de ce este important pentru tine să faci o schimbare. Şi e foarte interesant de constatat că amenințarea cu pușcăria nu e niciodată o motivație suficient de puternică. Pentru tineri, cu atât mai puțin. Asta e tragic!
De exemplu, în statele în care s-a legalizat canabisul, în Canada, de exemplu, cea mai mare creștere a consumului în populație s-a constatat nu la tineri, ci la persoanele din vârsta a 2-a spre a 3-a, 45-65 de ani. Pentru că pentru ei, aspectul ăsta legal era important. Pentru tineri, elementul ăsta că poți să mergi la pușcărie nu e atât de important, nu-i afectează, nu îi sensibilizează. Ei nu pot să gândească în termeni de risc.
Deci, pe de o parte, avem motivația. Pe de altă parte, avem ce resurse dinafară putem să mobilizăm. Poate să fie sprijinul familiei, poate să fie o comunitate terapeutică, poate să fie o psihoterapie, poate să fie alcoolici anonimi sau narcotici anonimi, poate să fie un grup de jocuri de noroc care se întâlnește o dată pe săptămână.
Unii oameni, de exemplu, au plecat din țară. Cunosc oameni care au plecat din țară, muncesc, fac bani și după aia vin în țară și în 5 zile cheltuie tot pe jocuri de noroc. Dar când sunt afară nici măcar nu le trece prin cap.
Pentru că sunt în locul de confort?
People, places and things! Creierul are o asociere formată între consum și un anumit loc sau o anumită imagine sau anumiți oameni. Iar în România, Slavă Domnului, nu ducem lipsă de locuri.
Și atunci ce au de făcut cei care găsesc motivația?
Să caute oameni care să-i sprijine. Dacă nu sunt în familia lor, să-i caute în afară. Poate să fie un prieten, poate să fie un coleg de la muncă care a trecut prin ceva asemănător, poate să fie cineva de profesie, un psihiatru, un psiholog. În momentul de față există posibilități de psihoterapie decontată prin Casă. Uneori ajută.
Sunt forumuri. Am avut un proiect, Alcohelp, un site la care am atașat un forum. Practic, erau niște informații online despre dependența de alcool și ne-am gândit să punem și un forum. Forumul acela a fost cel mai de succes lucru pe care l-am făcut în viața mea profesională. Mă rog, nu l-am făcut eu, a fost parte din proiectul acesta, a fost gestionat de un coleg de-al meu. Cred că în momentul de față sunt vreo 70.000 de mesaje pe forumul acela, oameni care au ieșit din dependența de alcool doar cu forumul, i-am cunoscut personal.
Sugestia mea este să caute un sprijin în afară. Dacă vorbim de alcool, există Alcoolici Anonimi în fiecare reşedinţă de județ. Să caute un soi de contact în afară, să schimbe idei, impresii, nu neapărat pornind de la premiza că trebuie să se lase. Să caute o legătură în afară, orice fel de legătură cu cineva: un consumator, un psiholog, un medic.
Dependențele, de multe ori, sunt boli ale tale singurătăți. Dependența pune stăpânire pe ei, iar ei nu mai fac nimic altceva în afară. Dacă înainte mergeau la pescuit, ieșeau cu prieteni, la o onomastică sau făceau o plimbare în parc, cu familia sau orice alte lucruri, o vacanță, pe măsură ce dependența se agravează abandonează orice altă activitate plăcută în favoarea consumului de substanțe. Consumatorul se afundă în comportamentul de consum, taie legăturile cu cei din jur, taie activitățile care înainte îi construiau viața. Soluția este să faci mișcarea inversă acestui proces, să te deschizi către afară, să cauți legături, să reiei niște activități plăcute. Și lucrul ăsta poate fi dificil.
