Despre responsabilitate și modă sustenabilă cu Irina Moreno, românca a cărei viață poate fi o filă din istoria unui neam: de la copilăria privilegiată în familia unor medici renumiți, la vânzarea ei de către Ceaușescu și până la viața în lagăr și ambiția de a reuși peste ocean

Și în America ai ajuns?

Între timp m-am căsătorit, mi-am adus soțul în Canada, am făcut doi copii…

Soțul român?

Soțul originar din România, însă plecase din țară înaintea mea. Ne-am întâlnit în Israel, când am fost să-mi vizitez mama.

După mulți ani, el a obținut din Canada un job în America și în cele din urmă, în 2000 am ajuns și în America, unde am stat până în 2018, teoretic. Practic am plecat în 2014, dar am menținut reședința în America, deși am tot plecat, pentru că am făcut master în Anglia. Am stat în America de am crescut copiii și când ei au plecat la facultate mi-am încheiat rolul de full time mom și m-am reîntors la mine, după 25 de ani.

Ce ai lucrat acolo?

Acolo am avut un business foarte interesant, care mi-a plăcut foarte mult: evaluator de obiecte de artă. Între timp am luat niște cursuri, mi-am luat licența și eram printre puținii care făceau asta. Statul Michigan, unde am stat eu, nu e un stat cunoscut pentru artă, mai mult pentru mașini, oamenii au bani, sunt foarte mulți directori care vin acolo, colecționari, care aveau și ei nevoie de niște evaluatori. În America, la deces, la divorțuri, oamenii trebuie să-și împartă averea și cineva trebuie să spună cât valorează și aceste documente trebuie să fie foarte corect făcute de către cineva licențiat să le facă, iar eu eram unul din cei patru din statul Michigan.

Adică o duceai bine…

Da. Mai mergeam și în state învecinate ca să fac aceste evaluări. Am avut momentele mele de glorie, mai ales când orașul Detroit era în prag de faliment și trebuia să evaluez nu știu ce structură publică din fața primăriei… am avut mult de lucru, am fost foarte cunoscută și mi-a plăcut mult. Aveam biroul în casa mea pentru că eu mergeam la client să văd lucrările și apoi veneam acasă cu toată documentația și astfel puteam să-mi cresc și copiii. Eram foarte activă în viața lor, mamă voluntar la toate sporturile, competiții, am petrecut foarte mult timp alături de fetele mele.

Ce fac fetele tale azi și ce face soțul tău?

Fata mea cea mare, care a împlinit de curând 26 de ani a făcut prima facultate în Canada – ele având și cetățenie canadiană pentru că s-au născut acolo. A studiat la o facultate foarte cunoscută, după care a plecat în Germania, unde face master. Fata cea mică, a împlinit 23 de ani, a terminat matematică-economie la Yale și face master în Italia. Amândouă sunt masterande. Cea mare și-a luat o pauză între cele două grade universitare și de aceea amândouă sunt la master, deși e o diferență de trei ani între ele.

Soțul meu a stat o perioadă în America, el în continuare lucrează pentru aceeași firmă și acum o face din București. S-a întors și el după mine, nu știu dacă ar fi vrut neapărat, dar nu îi pare rău și lucrează în industria de piese de mașini. Ce făcea și înainte face și acum, numai că o face din București și pleacă foarte mult unde deschide piețe în industria respectivă.