Despre responsabilitate și modă sustenabilă cu Irina Moreno, românca a cărei viață poate fi o filă din istoria unui neam: de la copilăria privilegiată în familia unor medici renumiți, la vânzarea ei de către Ceaușescu și până la viața în lagăr și ambiția de a reuși peste ocean

Fetele știu istoria voastră de familie?

Normal!

Vorbesc română?

Vorbim română, sigur că da. Fata cea mică a fost nemulțumită că nu am învățat-o gramatică, astfel că s-a dus la Yale și a luat un curs de română. Vorbesc bine româna, dar cu accent american. Tot timpul, eu am avut grijă să păstrez în casă și sărbătorile evreiești, dar și pe cele românești, am gătit românește și am vorbit numai în limba română. Peste tot sunt foarte mândre de România, poartă ie și spun tuturor despre originile lor.

Hai să vorbim acum și despre business-ul tău. Te-ai întors în România, a venit pandemia și?

Întâi m-am întors în România, nu venise pandemia și făceam un master la Londra în artă contemporană. Am început să fac niște evenimente performative în București. Făceam niște acte culturale și de awareness. Am făcut câteva asemenea evenimente la solicitarea unor business-uri. De exemplu, a fost o conferință care a avut doi vorbitori: unul spunea cum e viața noastră în lumea digitală, în timp ce celălalt spunea că ne vom întoarce la natură și la lucrurile simple. Compania organizatoare, o mare companie de accounting din România mi-a spus să fac ceva ce nu s-a mai făcut niciodată ca invitații lor să fie introduși în temă înainte să intre în sala de conferințe. Am făcut două alei, să le numesc așa, pe una era totul digital, pe cealaltă era totul analog, iar oamenii trebuiau să aleagă o cale ca să ajungă în sala de conferințe. Cei mai mulți au ales calea analogă pentru că era septembrie 2019, când toată lumea voia să fie cu oameni. Dacă am fi făcut în pandemie, probabil că toată lumea ar fi ales aleea digitală.

Asta fac eu: raise awareness.

Când a venit pandemia nu mai puteam să aduc oameni. Nu știam când se va termina, speram că o să fie mai scurt, dar m-am gândit că nu vor mai fi fonduri pentru astfel de evenimente.

Între timp am întâlnit-o pe Zuzana pe un grup de femei expate. Ea venea cu experiență în domeniul fashion din Anglia. Am început să vorbim și amândouă ne-am manifestat mirarea de lipsa de interes pentru sustenabilitate în România. Acum pare că mai începe ceva, sunt niște mici încercări, dar atunci nu era nimic. Am zis că trebuie să facem ceva, nu putem să ne uităm.

Mi-am amintit că industria textilă era foarte dezvoltată în România, Ceaușescu adusese multe femei de la țară pe care să le instruiască și să le facă croitorese și se vindea skill-ul lor de croitorie. Am început să investigăm și așa am aflat că sunt în continuare 4000 de fabrici, din cele 7000 care erau deschise înainte de Revoluție. 4000 de fabrici între 10 și 1000 de lucrători. Ne-am întrebat ce se întâmplă cu resturile din aceste fabrici. Șase luni ne-a luat să ne lămurim: știm exact cât se aruncă, nu știm exact fiecare fabrică ce face cu resturile, dar în principiu sunt niște companii care adună aceste resturi și mai departe știm bine ce se întâmplă.

Business-ul nostru a pornit din dorința de a face bine, din dorința de raise awareness și de a face ceva concret. Și concret, am investit bani și am pornit acest brand. De la prima conversație din aprilie 2020, am lansat brandul în octombrie 2021, iar acum suntem împreună cu Stela McCartney în același articol, pe aceeași pagină în publicațiile internaționale.